Barcelona

Desi Barcelona nu este neaparat destinația noastră preferată, cred ca a ajuns undeva în top dacă ne uităm la numărul de vizite de-a lungul timpului. De altfel și pentru Paul-Theo a fost a doua călătorie în acest oraș care parcă nu doarme deloc.

Am zburat tot cu Wizzair deși anul trecut ne-a lăsăt un gust amar după așteptarea de peste 2 ore în avion până să primească o nouă permisiune de decolare din Barcelona. De data aceasta a fost totul conform orarului. 

Am ajuns seara, dar cunoscând deja traseul am mers totalmente pe căi bătătorite. Theo era atat de obosit incat a adormit sprijinindu-se pe doamna care l-am primit langa ea pe scaun.

Ne-am cazat la B-Hotel unde am stat 2 nopți. O experiență grozavă din toate punctele de vedere. Ne-am bucurat de apropierea de Plaza de Espana, așa că în fiecare zi am facut turul acoperiș hotel cu piscina inedita-acoperiș Arena-La Fontana Magica. De ultima nu am reușit să ne bucurăm total pentru că mândrul nostru băiat a adormit destul de devreme și nu a avut rost să îl trezim pentru asta.

Celelalte zile le-am petrecut la un alt loc de cazare, Inside Barcelona Apartments Sants, de altfel varianta  pe care de obicei o alegem. Experienta aici a fost de asemenea grozava, iar apropierea de gara a fost un avantaj pentru noi mai ales ca urma sa plecam cu trenul spre Valencia. In apropiere se afla locuri de joaca pentru copii, iar in weekend au fost organizate chiar si ateliere de creatie.

Inconvenientul mare a fost lipsa căruciorului și Theo a cerut destul de mult în brațe. Deși Manduca a fost preferata lui cât a fost mic, acum nu am reușit deloc să îl convingem să îl mai purtăm în ea.

Ne-au ajutat mult scările rulante de la Plaza de Espana, deși până la ele a fost nevoie de un mic ocol pentru ca era în desfășurare un târg de mașini și accesul pe la poarta principală era restricționat temporar. 

Cascada de la baza MNAC-Museu Nacional d'Art de Catalunya a fost și de această dată atracția mândrului. De reținut că la ora 13:00 se oprea. Zona muzeului era extrem de aglomerată, dar plăcută auzului datorită sunetelor emise de muzicienii instalați pe timpul zilei acolo.

Noi am zabovit ceva timp și în micuța Gradina Botanică din apropierea muzeului și cumva pe drumul spre stadionul olimpic. O oază de verdeață și liniște. Am întâlnit acolo și un grup de copii de grădiniță cu care Theo s-a bucurat să se joace. Cuvinta ca Ola! și Mira! au intrat rapid în vocabularul lui.

Stadionul Olimpic

Desi luna mai, erau destul de multi turisti, dar ne-am strecurat usor printre ei. Ne-am bucurat ca spatiul era mult si Theo putea zburda in voie. Fantanile erau de asemenea atragatoare pentru el, dar si pentru mine ca sa ma mai pot racori. Din ce am observat se putea lua parte la diferite activitati sportive contra cost chiar pe stadion. Si erau ceva oameni interesati de acest lucru.

Montjuic

Am ezitat intre a urca pe jos sau a lua telefericul. Insa lipsa caruciorului m-a dus la rapid la cea mai buna solutie, telefericul. In plus, micutul Theo este dornic de senzatii noi si chiar a insistat sa facem aceasta alegere. Si a fost un traseu foarte frumos care ne-a oferit o vedere de sus asupra Barcelonei. Evident ca a stat cu gandul la teleferic toate perioada vizitei la Montjuic si parca nu mai avea rabdare sa ne intoarcem. I-a placut mult fortareata, am cautat impreuna cavalerii, dar nu erau la post :-) Am luat chiar si pranzul in parculetul de acolo si ne-am bucurat de privelistea asupra Barcelonei si in special vederea spre mare.

Plaja și restaurantul Pontevedra

Desi anul trecut Theo a fost reticent in a intra macar cu picioarele in marea noastra, de data aceasta nu mai avea rabdare cum sa ajunga mai repede la ea. S-a balacit indelung in apa nu prea calda si apoi s-a bucurat de nisipul caldut. Plaja, desi luna mai, era destul de aglomerata. 

Am continuat traditia si am luat pranzul la restaurantul... Este frecventat masiv de localnici si ne-am bucurat de autenticitatea lui. Cred ca am ales aceleasi meniuri ca si anul trecut cand l-am vizitat. Iar Theo a dormit in aceeasi maniera ca am reusit sa mancam cum nu sperasem de in liniste :-)

Sagrada Familia

Am cumparat bilete online si cred ca a fost o varianta foarte buna. Timpul de asteptare a fost mic, in interior era insa destul de aglomerat. Cu toate acestea am zabovit vreme de aproape 2 ore. Despre Sagrada Familia sunt multe de spus insa consider ca tine mult de perceptia fiecaruia si m-am abtine in a face descrierea unei astfel de experiente.

Noaptea Muzeelor - dans și teatru contemporan

Am vrut sa vizitam Palatul Gaudi dar a fost o nebunie cu intrarea dupa nu stiu ce reguli numai de ei stiute ca ne-am dezamagit nu doar pe noi ci si pe ai lor. Asa ca am luat-o la pas si am ajuns sa vedem o manifestare de dans si teatru contemporan, partial, atat cat atentia mandrului a putut rezista.

Parc Ciutadella și mamutul

Nu puteam sa ratam vizitarea acestui parc in primul rand datorita mamutului, dar si a locului de joaca unde ai acces nu doar la spatiul amenajat foarte dragut ci si la jucariile centrului comunitar care isi deschide portile copiilor pentru cateva ore. Mi s-a parut un soi de bucurie maxima atat pentru copii cat si pentru parintii acestora.

Cateva recomandari:

- biletele cu 10 calatorii au un pret mai ok decat biletele cu o singura calatorie: 10 euro/10 calatorii vs. 1,40 euro/calatorie.

- de la aeroport puteti lua Aautobuzul local nr. 46 cu pret normal de 1.40 euro/calatorie.

Oslo, Norvegia sau cum treci la alt nivel de dezvoltare economica

Zborul a fost de dimineata, dar a mers totul conform planificarii. Dupa cateva experiente incepe sa iti mai scada nivelul de stres. Noi preferam varianta cu Expres pana la aeroport tocmai pentru ca ne ofera mai mult spatiu si Theo este oricum un baietel curios care abia daca isi ridica privirea de la geam. Fiind inca dimineata a mai tras si un somn pana la aeroport, deci nu a fost mai deloc bai.

La zborul de dus a dormit, cel putin la prima parte a zborului, apoi s-a activat si atunci trebuie sa gasesti sa faci ceva activitati cu el. De obicei prefera sa mearga pe culoarul avionului si trebuie doar sa urmaresti fie ca nu se dezechilibreaza fie ca nu ii deranjeaza pe ceilalti calatori. De la Austrian Airlinea a primit o carticica tematica in avion deci ne-a mai ocupat putin timp si descoperirea acesteia.

La transfer, am alergat putin pe aeroportul din Viena, dar am ajuns in timp util la terminalul corespunzator. Ar fi ajutat un carucior, mai ales ca la 1 an si 6 luni nu zburda inca la mers. Desi pe acest aeroport sunt carucioare pe care le poti folosi, nu ne-a iesit niciunul in cale si nici timp sa cautam nu am avut.

La al doilea zbor a fost ceva mai activ, dar a fost destul de scurt si alaptarea iar a mai ajutat. Este interesant ca desi s-a rusinat fata de straini tot el incerca sa le atraga atentia ca apoi sa se ascunda in bratele mele.

La gara centrala din Oslo am ajuns repede cu trenul normal luat de la aeroport (pret: 92 coroane, trenul este de la NSB, iar bilet pot cumpara de la automate folosind chiar si cardul).

In gara Theo a devenit foarte activ, asa ca facea cu mana oamenilor doar ca sa le atraga atentia. Gara era plina de carucioare cu copii, iar in tren erau locuri special amenajate pentru asta. De asemenea puteai urca si cobori usor, deci cam totul accesibilizat.

Desi luna august, temperatura era destul de scazuta si a ploua destul de mult. Noi am avut geci si nicidecum tricouri. Norvegienii erau mai relaxati, probabil obisnuiti cu temperaturile ceva mai scazute chiar si in vara. Nici copiii lor nu erau prea imbracati, dar pe carucioare aveau pusa o blanita de miel pentru a le asigura celor mici un oarecare confort termic.

Preturile in general erau foarte mari, chiar si in obisnuitele fast-food-uri. Daca ai fi stat sa convertesti te-ai cam fi uimit la fiecare cumparatura facuta. Partea cea mai buna era ca puteai plati mai peste tot cu cardul, noi, de exemplu, nu am avut schimbati bani inainte de a pleca spre Oslo tocmai ca stiam de aceasta facilitate.

Oslo este un oras micut, noi l-am batut mai mult la pas. In centru am zabovit la fantanile arteziene, la statuile care l-au atras pe mandrul nostru si am mai admirat opera care avea o arhitectura inedita.

Nu am avut cum sa vizitam muzee, asa ca nu putem sa oferim prea multa info pe acest subiect.

Am mai admirat faleza unde oamenii se simteau destul de bine. Noi am nimerit la ora de dans si i-am admirat pentru buna lor dispozitie.

Hotelul unde am stat vi-l recomandam cu draga inima. Pretul este marisor, dar acolo am gasit cel mai bun mic dejun! Daca ne-am intoarce vreodata tot acolo am sta.

Ne-a mai placut campusul universitar unde am gasit si o gradinita al carui loc de joaca era deschis, asa ca Theo a avut cum sa isi petreaca timpul in mod placut. Ca si la gara, totul era accesibilizat, inclusiv trecerea la tramvai de pe un peron pe celalalt.

In ultima zi am mai vizitat Vigeland Sculpture Park, neaparat de luat in calcul indiferent de cat timp petreceti in Oslo.

Monolitul/The Monolith, de 14 m o sa il gasiti impresionat.

In apropiere gasiti si un loc de joaca pentru copii, deci puteti avea parte si de cateva momente de relaxare in timp de pruncul se poate juca in voie, caci toate locurile de joaca sunt ingradite si nu ai stresul ca ar putea iesi cu usurinta.

H28

Fluturi pufoși
Lovesc albi în geam
Luna răsărind

H

Boabe de struguri
Ascultă printre picături
Sunetul pietrelor

Experienta calatoriei in UK a lui bebe Theo

A fost una dintre cele mai linistite plecari desi a avut loc dis de dimineata. Cred ca am prins ceva experienta in organizarea plecarilor internationale.

Pentru a evita orice intarziere, de cele mai multe ori intalnita la zborurile low cost, am ales zbor de linie. Din fericire British Airway opereaza un zbor direct, cu plecare dimineata la o ora decenta. La dus, stewarzii nu mi s-au parut cei mai child friendly. De vreo cateva ori bune erau sa ii prinda in carucioarele lor picioarele copilului putin iesite pe culoar cand il tineam in brate, dar si alte cateva ocazii in care m-as fi asteptat sa fie ceva mai atenti. Am ramas probabil in minte cu experienta fericita a zborului cu Air Berlin si atitudinea stewarzilor atat la dus cat si la intoarcere.

La intoarcere, stewardesele au fost extrem de amabile. Nu vreau sa fac o comparatie in functie de gen, dar au empatizat mai mult decat stewarzii de la dus. De exemplu, i-am rugat sa ne ajute cu locuri unde putem sta impreuna si imediat au gasit o solutie. La dus nu prea au avut interes sa afle daca am avea vreo nevoie.

Theo nu a mai dormit pe avion. Am facut ture, ture. Era curios, se baga in seama cu oamenii din avion. Mi-a zburat paharul de suc dintr-o singura miscare de pe tavita.

Jucariile de avion au ajutat putin, dar nu l-au tinut non stop ocupat. Eu ma asteptam sa doarma mai mult, ca la zborurile trecute. Atractia a fost reprezentata de obloane. Le-a inchis si deschis minute in sir.

Alaptarea a ajutat mult la decolare si in momentele (rare) de depresurizare usoara cand se mai infundau urechile.

Ne-am luptat putin cu centura de siguranta pe care nu prea a mai vrut sa o tina. Am renuntat la ea imediat cum am avut acceptul.

Drumul de la aeroportul Heathrow pana la gara Paddington a fost cam lung (40min) pentru rabdarea piticului. Noroc ca era mai obosit si mai dadea sa atipeasca.

De altfel, drumul per total a fost mult prea lung pentru el: pe langa cele 3 ore si jumatate de zbor, inca aproape o ora pana la gara si apoi 1h 40min cu trenul. La dus a mai fost si intarzierea determinata de defectiunea la tren.

Trenul spre Bath, desi a avut o defectiune ce a cauzat o ora intarziere, strumful a dormit tot drumul. Intarzierea ne-a adus o cafea de la personalul trenului pentru a compensa neplacerea produsa. Asta mi-a adus aminte de experienta din Germania cand m-au dus pana la usa locuintei cu taxiul pentru ca am pierdut ultimul tren pana in Sittard (da, locuiam in Olanda, aproape de granita cu Germania, si nemtii mi-au oferit aceasta varianta pentru a ajunge acasa). Astept sa se intample minuni din acestea si in Romania in viitorul apropiat.

Cu vreo 5min inainte am realizat ca ne apropiem de destinatie si am alergat prin tren spre bagaje. Cu usa care se deschidea intr-un mod special si domnul dinaintea noastra nu ii dadea de capat, va puteti imagina ca a crescut nivelul de adrenalina. Dar ne-a salvat controloarea care ne-a dat si o mana de ajutor la coborarea bagajelor desi am avertizat-o ca sunt ceva mai grele.


Despre Bath

Gara se afla in centrul orasului. Deci simplu de patruns in buricul targului.

Centrul orasului Bath este dragut, dar nu abunda in obiective turistice. Catedrala si baile romane pareau cele mai cautate.

Preturile sunt ridicate, unii spun ca ar fi al doilea cel mai scump oras dupa Londra.

Cazarea noastra a fost tot centrala (pentru cazare am folosit www.booking.com, avem o experienta indelungata si buna cu ei). Preturile sunt foarte ridicate. Cu greu gasesti ceva la putin sub 100euro/noapte. Theo doarme cu noi in pat, insa multe hoteluri ofera si varianta patut separat. De verificat insa inainte aceasta informatie.

Transportul in comun este accesibil, biletele dus-intors costa 2 lire (se pot cumpara direct de la sofer).

Magazinele se cam inchid la 18:00, Tesco avea program ceva mai lung (pana la 23:00).

Clima destul de racoroasa. Ar fi fost binevenita o geaca de primavara/toamna. Nu prea am vazut lumea purtand sandale. Am avut norocul sa nu ploua.

In Bath, spre uimirea noastra, nu am gasit locuri de joaca, ci mai degraba spatii verzi unde putea zburda in voie. A trebuit sa improvizam destul de mult pentru a simti Theo ca are resurse de joaca. In schimb are extrem de multe locuri cu verdeata, lac si rate prietenoase. Cum de curand a invatat ca ratele pot fi hranite, multa mancare a ajuns la ele.

Ce ne-a ajutat in relatia cu Theo

Am pastrat orele de somn dupa orarul din Romania - mai ales ca diferenta de fus orar este de 2 ore.

Mancarea lui Theo nu a fost chiar o provocare. Am avut bucatarie si am profitat de existenta ei (recomandam varianta de cazare cu chicineta sau bucatarie la comun).

Am luat de acasa cereale multe pentru ca sunt satioase si usor de pregatit. Fructe si legume am cumparat de la supermarketul local. Borcanele cu mancare le incercasem la Barcelona si nu l-au atras mai deloc. Am mai gasit mancare buna si relativ nesarata si in oras; a ajutat sa improvizam.

Londra

In Londra nu ne-am aventurat din lipsa de timp. Evident ca prima si singura oprire a fost in parc (Kensington) ca sa eliberam strumful dornic sa exploreze si sa isi consume energia. Inainte aproape ca nici nu vedeam aceste locuri de joaca din parcuri, acum ne sunt indispensabile.

Am mancat la o terasa, dar am facut cu randul pentru ca ar fi fost imposibil sa il tii locului pe Theo pentru atatea minute cat ai avea nevoie sa iti termini masa.

Despre amabilitatea englezilor ar mai fi multe de spus. Da, ne-au ajutat chiar si la caratul bagajelor in statia de metrou unde nu exista lift! Asta fara sa ii rugam noi.

Cu trenul spre Brasov

Daca despre calatoria de la Praga a lui Theo nu am reusim sa detaliem decat in caietelul lui, ne-am facut curaj in prima zi a anului sa scriem despre prima calatorie la Brasov cu... trenul. 

A trecut deja o luna de atunci, dar noutatea situatiei ne-a incremenit prea bine exprienta in mintea noastra. 

Am plecat intr-o vineri dimineata fara prea multe peripetii pana la gara, evident cu metroul. Am luat bunica materna cu noi in lipsa prezentei tatalui foarte ocupat la job. Ar fi fost un pic mai complicat sa mergem doar noi doi si cu tot echipamentul din dotare. Dar poate mai si complicat ar fi fost sa prezentam impreuna lucrarea la conferinta la care urma sa particip in acea dupa-amiaza.

Calatoria spre Brasov a fost destul de linistita. Am calatorit intr-un compartiment plin, dar prezenta unei fetite de 8-9 ani l-a facut pe Theo foarte fericit. Ea ii punea intrebari ca sa ii completeze profilul in jurnal, iar el ii zambea tot fara sa ii poata raspunde la intrebari. 

Ne-am cazat la Residence Ambient. Ne-a placut mult camera, de fapt era un fel de apartament impartit in doua camere separate prin pereti din termopan, fiecare cu usa separata si dotate cu paturi si TV. La ultimul etaj exista si o bucatarie dotata cu tot ceea ce ai avea nevoie daca doreai sa gatesti. Noi nu am apelat la ea decat pentru ustensilele de mancat, deci nu as putea da prea multe detalii despre folosirea acesteia in scopul de a gati. De retinut insa ca check-in se face la Pensiunea Ambient, care este in apropiere, dar cum mie mi-a scapat acest detaliu ne-am plimbat putin aiurea nimerind la Hotel Ambient (cea de-a treia locatie...). Personalul de la pensiune a fost insa amabil si ne-a ajutat sa ne caram bagajele la Residence. Din amintiri pretul pe camera/noapte a fost putin peste 200lei (platit la inceputul sejurului!). Era insa extra sezon, probabil ca in plin sezon mai cresc preturile. Noi am stat 2 nopti in total si am avut o exprienta foarte ok desi ulterior am vazut ca pe booking.com review-urile nu sunt cele mai bune.

Am ajuns destul de usor pe jos pana in centrul vechi al Brasovului (15-20 min), cu impinsul carutului cu tot :-)

In apropiere este un restaurant cu preturi decente. Imi scapa denumirea acum. 

La Pizzeria della Nonna, tot din apropierea cazarii, am mancat nemaipomenit.

Pentru Theo s-a simtit un pic diferenta de altitudine, dar si de temperatura. Desi ne-am echipat de toamna, aerul rece ne-a dat ceva de furca. Apoi la introarcere ne-am intorc cu valul de studenti si cred ca a luat vreun virus ca zilele urmatoare a fost cu nasucul cam infundat si s-a lasat cu o vizita la medic. 

Ceea ce mi-a placut la intoarcere a fost insa caracterul sociabil al lui Theo, care nu s-a sfiit sa treaca prin bratele studentilor pentru scurt timp, sa schimbe zambete sau sa indrazneasca sa pipaie capul plesuv al unui domn :-)

 A fost o exprienta noua, dar ne-a dat curaj sa facem inca o calatorie cu bebe Theo.

Cum a descoperit Theo Berlinul

Am pornit atat de dimineata din Bucuresti incat Theo a fost mai tot drumul adormit. Aproape ca nu a simtit lungul drum pana la aeroport, coada interminabila de la ghiseul companiei aeriene sau cea de la verificarea bagajelor. S-a trezit cu putin timp inainte sa trecem de filtrul de securitate pentru ca a fost nevoie de pliem carutul.

Primele emotii ne-au incercat la imbarcare pentru ca se apropia momentul primului zbor cu avionul. S-a foit putin pana ne-am asezat pe scaune, dar odata mufat la sursa de alimentare nu a mai reactionat la decolare. Din contra, a adormit la putin timp si cam asa a fost tot drumul pana la Berlin.
O usoara agitatie a fost la aterizare, dar a trecut repede mai ales ca am avut o fata draguta langa noi care a intrat rapid in voia lui Theo.

Berlinul a fost si ramane unul dintre orasele noastre de suflet unde am petrecut cea mai indelungata sedere in strainatate si ne-am bucurat mult ca Theo a avut o prima experienta chiar aici. De la aeroport pana in centrul orasului, drumul cu autobuzul a curs. Este totul la indemana, de la informatie pana la bilet si statia de autobuz. Un pic mai complicata poate fi iesirea de la Tegel, imi amintesc ca si eu am pierdut o data sirul si am iesit intr-un fel de curte interioara unde era parcarea.

Primul popas a fost la Alexander Platz. Eram unul mai obosit ca celalalt, dar Theo evident mai vioi decat noi doi la un loc, doar a fost singurul care si-a vazut de somnul obisnuit.
Apoi am pornit la picior sa revedem locurile berlineze. Sunt atat de multe de vazut si facut in Berlin... Deja devin nostalgica.

Putem trece granita sau Theo are pasaport

Din cauza programului destul de aglomerat al lui Cosmin, in special, am tot amanat drumul la Serviciul Public Comunitar Pentru Evidenta şi Eliberarea Pasapoartelor Simple.
Am strans din timp insa toate informatiile care sa nu facem drumuri inutile. Cel mai teama ne era de binecunoscutul dosar solicitat mai la toate institutiile publice.
Informatii utile si actualizate am gasit la Prefectura Bucuresti (vezi link pentru detalii)

Pe scurt, documentele necesare pentru eliberarea pasaportului unui minor cu varsta pana in 14 ani sunt:
1. cartile de identitate ale ambilor parinti (AMBII PARINTI trebuie sa insoteasca minorul la depunerea cererii de eliberare a pasaportului; in cazul in care unul dintre parinti nu poate veni atunci va fi nevoie de o declaratie notariala)
2. certificatul de nastere al minorului
3. o cerere pe care o completeaza electronic ofiterul care primeste documentele, iar parintii trebuie doar sa o semneze.

Cartile de identitate si certificatul trebuie prezentate in original! Nu au cerut copii dupa acestea (noi venisem pregatiti si cu acestea)

4. dovada platii taxelor de eliberare a pasaportului simplu electronic (chitantele de la banca):
      22 lei - taxa consulară, se achită la unităţile CEC Bank sau la trezorerie 
      244 lei - costul pașaportului pentru minori sub 12 ani, cu valabilitate de 3 ani, se achită la unităţile CEC Bank în contul RO96CECEB30033RON2152957
N.B. Din experienta CEC Bank este aglomerat si foarte stufos ca documentatie pentru fiecare tranzactie pe care o faci la ghiseu. Sa mergeti inarmati cu timp si rabdare. Sau alegeti sa mergeti la o agentie mai putin vizitata de potentialii clienti. In momentul care completati documentele de plata a taxelor pentru pasaport sa aveti la indemana si CNP-ul copilului pentru ca va fi solicitat.

Pentru situatii mai complexe sau specifice privind documentele necesare eliberarii unui pasaport in cazul unui minor, puteti sa va informati aici

Theo a fost linistit la procesul de fotografiere. Cosmin l-a tinut pe un genunchi, ofiterul a folosit capsatorul pe post de atragere a atentiei si gata poza. Noi l-am imbracat prea oficial pe Theo, intr-o camasa alba. Ofiterul ne-a recomandat sa fi luat o hainuta mai colorata pentru ca fundalul este tot alb. Luati in calcul si aceasta sugestie.

Desi parea aglomerat cand am ajuns la Punctul de lucru din Piaţa Amzei nr. 13, sector 1 (am inteles ca la punctul de lucru din str. N. Iorga nu s-ar mai elibera pasapoarte; verificati inainte de a merge!) nu am simtit ca am asteptat prea mult. Se lucra in paralel la doua ghisee si erau multi copii insoti de parinti, ceea ce crea iluzia ca este aglomeratie.

Aici gasiti toate Punctele de lucru unde se primesc cereri pentru eliberarea pasapoartelor.

Termenul de eliberare este de 14 zile.

Primele calatorii ale lui Theo

La prima iesire la Buzau am avut emotii teribile. In primul rand pentru ca ieseam cu masina, iar Theo avea aproape 3 luni. Apoi, mergeam intr-un loc total nou pentru el si nu stiam reactia la necunoscut.  Cu masina ne-am descurcat onorabil la drum lung. La dus a dormit destul de mult pe langa pauzele pentru alaptare. La intoarcere a fost ceva mai agitat, in special la intrarea in Bucuresti.  Noaptea la Buzau a fost mult mai bine decat ne-am fi gandit noi. Nu am avut patut sa il putem culca separat, cum incercam sa il obisnuim de la nastere, dar nu i-a displacut deloc co-sleeping ul. Am mers chiar si la tara sa vizitam familia extinsa.  Partea amuzanta a fost intalnirea cu motanul Dandy. Theo nu a fost atat de interesat de interactiunea cu Dandy, pe cand motanul s-a ridicat chiar si in doua picioare sa vada ce se afla in mijlocul patului si mai ales de ce tot roieste lumea in jurul lui. I-a lasat amintire si ceva fire din blanita lui, dar fara vreo urmare de care o parte dintre familie se temea. A doua iesire a fost la Constanta, Theo avand deja patru luni si jumatate. Noul scaun auto i-a placut mai mult. Cosmin spune ca este mai fain decat cel al soferului. Theo inca nu poate confirma, dar sigur il incanta pentru ca doarme profund atat cat masina merge. Sau ii place motorul masinii pentru ca am observat ca se trezeste imediat ce ajungeam in zona de servicii si opream. In concluzie, drumul a fost absolut deloc problematic. Cazarea la hotel a fost insa mai agitata. Desi au zis ca exista posibilitatea de patut, cand am ajuns acolo nu au avut ce sa ofere. Deci tot la varianta de co-sleeping am ajuns. In prima zi a fost greu de linistit si adormit. Ar fi vrut sa manance permanent. Cu greu ne-am putut odihni dupa ce am tot roit in jurul lui. Noaptea a fost iar cu mai multe treziri decat de obicei. Zilele urmatoare au fost mai linistite. Ne-am bucurat de la mic la mare de vizita la Delfinariu si gradina zoo din jurul acestuia. Serile le-am petrecut pe faleza, desi Theo s-a lasat plimbat numai in brate. Statiunea a fost mai linistita fiind in afara sezonului, dar tot zgmotoasa de la terasele care se intreceau in nivelul cat mai ridicat al boxelor. Intre timp pregatim calatoria cu avionul. Vara aceasta strumful va fi la inaltime.

Gingas, moale si pufos

ca o coca pe care nu te mai saturi sa o privesti dospind.
Asa ne umple fiecare zi bucalatul nostru.