Cos + Cris = ...♥...

Bugetul celor doi

2012-02-03T18:15:00.001+02:00

Acum cateva luni vorbeam cu o cunostinta si imi spune ca in cuplul lor, pana sa se casatoreasca, banii erau separati 100%. Adica fiecare castiga partea lui si o pastra ca atare, acoperind impreuna cheltuielile comune. Mi s-a parut tare faina ideea asta. Cred ca aceste cupluri au parte de mai putine certuri derivate din venituri inegale sau cheltuieli nejustificate din pespectiva unuia sau a altuia dintre cei 2 protagonisti. Tind sa cred ca sunt multi oameni care fac acest lucru pana la oficializarea relatiei lor. Acum, nu stiu daca din cauza asigurarii propriei sigurante financiare, amandoi aducand in fiecare luna un anumit venit, sau pentru a evita posibile conflicte. E o intrebare de cercetare care ar putea fi verificata corespunzator, mai ales ca in ultimii ani tot mai multe cupluri aleg uniunea consensuala in defavoarea casatoriei civile.

Dupa casatorie, eu nu am auzit pe nimeni sa vorbeasca despre bugete separate, indiferent de nivelul veniturilor fiecaruia dintre ei. Unii mai dornici de a-si proteja avutia apeleaza la contracte prenuptiale ca sa isi asigure confortul psihologic sau mai degraba certudinea conservarii in bune conditii a avutiei. Dupa casatorie, cam toate devin "fifty-fifty" si fara alte conditiuni, cel putin din punct de vedere legal. Probabil ca intrinsec fiecare membru al cuplului fie simte ca ar trebui sa beneficieze de mai multe avantaje pentru ca ar castiga mai mult, fie simte un oarecare complex de inferioritate, lucruri care ajung sa fie oarecum exprimate in cadrul mariajului.

In final, casatoria este o institutie minunata, şi la propriu si la figurat ("casatoria e o institutie minunata, dar cine naiba vrea sa traiasca toata viata intr-o institutie?"), care dincolo de implicatiile emotionale ajunge sa aduca fie un confort financiar, fie unele conflicte pe motiv de inegalitati intre venituri.

Un cuplu ciudat

2012-01-26T01:20:00.001+02:00

E o piesa de teatru care merita, la Teatrul de Comedie.

Ne-am dus fara mari asteptari, cunoscand doar titlul piesei... si am plecat amuzati, dupa un spectacol antrenant, cu si actori buni si un scenariu spumos, care se joaca cu roluri si stereotipuri si relatii tipice, cu genurile si jocul de gen, cu un cuplu fortuit de "homouali" (gay fara sex :-).
Una peste alta, e mai amuzant decat il descriem aici :)

Multumim cui ne-a facut cadou biletele !

Lucruri obisnuite pentru unii, stranii pentru mine

2012-01-17T17:26:00.001+02:00

Ultimele zile nu au fost cele mai placute in termeni de experienta intalnita. Poate caracterul de nemaiintalnit al unora m-au facut sa reactionez intr-un anumit mod, dar au fost si lucruri despre care ma asteptam sa se fie asa si tot mi-au lasat un gust amar.

Topul ar fi urmatorul, evident din pdv total personal si subiectiv 100%:

1. Piata Unirii, duminica la miezul noptii. Am iesit de la metrou intrebandu-ma daca nu am nimerit cumva intr-o zona tocmai bombardata. Jandarmi cat cuprinde, fum, mult fum, miros ingrozitor, lume ravasita, obiecte incendiate, tomberoane in mijlocul a ditamai bulevardul, oameni care scoteau din gura cuvinte de nereprodus. Domnea starea de nesiguranta, desi se pare ca situatia care a creat o mare parte dintre cele enumerate mai sus se ca terminase.
Mai tarziu, ajunsi acasa am inteles mai bine situatia. De fapt, am vazut mai multe perspective, una mai incredibila sau necredibila ca alta.
Incerc sa fiu neutra, desi poate as avea si eu nemultumirile mele si as fi refulat iesind si urland in strada. Nu am facut-o. Daca a fost bine sau rau, iar nu pot concluziona, asa ca o sa urlu deocamdata in sinea mea.

2. Acelasi sistem medical corupt. O prietena imi spune cum bunica ei a fost "taxata de la obraz" cu 1000 lei pentru a putea fi operata, dupa ce a fost adusa cu ambulanta dintr-un alt oras al tarii tocmai in capitala. Dragii de medici s-au gandit ei ca femeia, pensionara de altfel, inainte de a veni la Bucuresti si-a facut "plinul" la portofel. I-au cerut, le-a dat, au operat-o si urma de medic la pat nu a mai zarit. Probabil ca asta era "scump la fata" si s-a gandit ca daca ar mai cere, pacienta nu mai avea de unde sa ii mai dea. Asa ca s-a retras medicul, iar pacienta a avut noroc ca a reusit sa isi revina si fara prezenta lui. Asta e varianta optimista.
Am fost siderata si inca am in minte cuvintele prietenei mele povestind aceasta situatie anormala. Am mai scris despre asta aici pe blog, nu mai reiau ideea pentru ca nu stiu cat rost mai are.
Si unii spun ca salariile mari in sistemul de sanatate ar rezolva aceasta situatie. Ar putea-o rezolva daca ar exista si un sistem de sanctiune pentru cei care continua sa ceara si sa primeasca chiar si cu salarii de Occident. Altfel si cel putin leafa de o mie de euro pe luna, normal ca ar fi putin cand el sau ea, chirurgul care iaca primeste 1000 lei pe cap de pacient supus interventiei chirurgicale. Dar intr-o luna un chirurg nu realizeaza doar 4 operatii (m-am informat si eu in jur), deci ar ajunge la mai mult de 1000 de euro, suma medie pe care statul roman (in mod ipotetic) i-ar da-o. Si atunci ii convine sa ia 1000 euro leafa sau cel putin 1000 lei pentru fiecare pacient operat? Faceti si voi, in cunostinta de cauza, niste calcule simple.
Eu ma intreb cum dorm oamenii astia noaptea cerand si primind de la oameni bani pentru a le salva viata?! Si daca au cerut dupa placul lor suma cuvenita si omul isi da duhul pe masa de operatie sau in patul de spital postoperator (c-o fi vina medicului sau a pacientului care nu a mai avut zile), sa imi spuneti daca se duce la familia pacientului si ii returneaza banii ca un baiat sau fata buna ce este el/ea?
De ce mai platim asigurarea obligatorie de sanatate (5.5% din veniturile lunare, e de fapt un fel de impozit suplimentar pe muncă...) daca astia odata ajunsi la spital ne obliga la o noua taxa al carui procent de data asta nu se raporteaza mai deloc la veniturile fiecarei persoane, ci la bunul lor plac?

3. "Populatia" de instructori auto. Oamenii astia sunt din alt banc. Am auzit multe, am citit poate si mai multe, dar aceasta "specie" este de nedefinit. Au un limbaj greu de digerat, niste "manevre" de neinteles si multa lipsa de pedagogie (doar sunt si ei asa-zisi profesori, dar ma indoiesc de faptul ca ii invata cineva ce este pedagogia si la ce poate fi ea buna). Cu chiu si vai, nervi intinsi la maxim am reusit sa ating ora nr. 30 si sa spun ca e gata. E gata din parti, ca daca simte ca nu stii care e faza cu scoala de soferi te invata numai ce, cat şi când pofteste. Si daca il tragi de maneca atunci sa vezi smecherie din gura lor. Scoala vietii ti-o preda cu maiestrie orice instructor auto.

Caut o lume minunata. Nu am bani sa o cumpar, dar as vrea sa o imprumut. Tin mult la lucrurile imprumutate si le restitui in aceeasi stare. Ajutati-ma sa gasesc macar ideea ca aceasta lume ar exista.

Afaceri medicale ... mortale

2012-01-04T01:40:00.000+02:00

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/afaceri-cu-morti-reteta-de-stors-bani-de-la-stat-a-fostilor-sefi-de-la-institutul-marius-nasta.html

de prin Napoli

2012-01-03T11:11:00.001+02:00

Regulile de circulatie exista, dar nu se respecta. Cel mai adesea conducatorii de autovehicule si scutere tin cont de ele doar daca exista semafoare sau politie prin apropiere. In rest, haos total printre stradutele orasului. Masini lovite sau zgariate nu reprezinta o noutate pentru proprietarii lor. Ba mai mult am vazut chiar si refacerea masinii dupa lovire cu una bucata scotch pentru a sustine bara de protectie din fata. Este recomandat sa traversati strada in rand cu localnicii pentru ca ei au deja experienta in a evita fluxul de masini, si uitandu-te in ochii soferilor.

Pizza... CEA MAI BUNA! Si altfel decat ceea ce am incercat noi in Bucuresti sau alte orase ale Italiei. Cu cat mai simpla si cu ingredientele create pe loc, cu atat mai buna...
Nici pastele sau salatele sau deserturile nu-s rele deloc!

Restaurantele pline de localnici. Oamenii stau la coada sa intre la restaurant daca acesta este bun. Asa ca uneori stradutele devin neincapatoare pentru oameni si vehicule in acelasi timp.
Am intrat in cateva restaurante, dar ne-a ramas gandul la unul dintr-un cartier fara turisti, unde veselia era maxima, mancarea extraordinara, vinul a curs din belsug, iar canzonettele cantate printre mese au imbogatit atmosfera.

Cum zicea si gazda noastra, Napoli nu e ceea ce vedem la stirile TV. E mai degraba un colier de diamante pe care-l gasesti pe o straduta laturalnica si neingrijita. E o mare capitala care decade cu stil.

Napoli, ti amo!

2011-12-31T06:13:00.001+02:00

Revenim cu detalii... Acum trăim locuri, stări, experienţe, gustăm din gastronomie şi multe altele.

28 sarbatorit

2011-12-22T21:10:00.001+02:00

A fost cumva altfel decat ceea ce s-a intamplat in anii anteriori. Asta pentru ca am vrut sa aduc o farama de noutate si sa imi surprind invitatii. Am ales Ceainaria Tabiet pentru ca pe langa atmosfera draguta exista si posibilitatea de a ne aventura in jocurile pe care ti le pun la dispozitie.

Cum jocurile au prins, cele 3 ore pe care eu le estimasem au trecut mult mai repede. Preferatul a fost Dixit in varianta 6 si 12 persoane. Noi am fost vreo 16 in final si am lucrat la 2 echipe. Ambele variante au fost apreciate.

Am primit si in acest an daruri minunate, surprize placute. Partea cu darurile mi se pare foarte interesanta, deoarece pe langa elementul de tensiune (ce-o fi oare acolo?) fiecare prieten se straduieste sa iti ofere ceva cat mai original, util, interesant. Deja am inceput sa port, sa folosesc, sa citesc o parte dintre ele. In fiecare an ajung sa ma bucur ca un copil la primirea si descoperirea fiecarui cadou primit.

28

2011-12-14T23:50:00.001+02:00

Iaca, am o noua varsta. E mai rotunda si cu sot... da, sot alaturi. Am petrecut-o ba pe drum, ba in sala de curs, ba la devorat delicatese la Restaurant Colors.

M-am trezit de dimineata numai ca sa prind trenul spre Bucuresti. Si l-am prins, ajungand in timp util la gara.
M-am enervat extrem asteptand trolee, autobuze ca sa ajung acasa dupa mai bine de o ora numai sa las bagaje si sa dau fuga la facultate unde ma asteptau studentii.
In graba cu care am ajuns acasa am avut timp doar sa le iau niste Skittles studentilor si sa ii servesc. Si mi-au cantat in cor "La multi ani" de m-au emotionat si numai buna de evaluat lucrari nu am mai fost. Frumos, dragilor!

Iar seara, obosita si abia tinandu-ma pe picioare, dar de mana cu El, am pornit pentru a lua cina la Colors. Mi-a placut totul acolo: locatia, servirea si mai ales mancarea - delicioasa!!. Recomandam cu mare drag!

Iar ceea ce mi-a incheiat ziua a fost surpriza de pe masuta. Multumesc!

Casa Zoicai

2011-12-14T14:21:00.000+02:00

Am fost saptamana trecuta sa o vedem la Teatrul de Comedie, am fost cam dezamagiti.
Actorii sunt buni, scenografia buna, insa scenariul/replicile/povestea/rolurile cam plate, prafuite, neconvingatoare. Parca a fost o nuvela transpusa in piesa, si una foaaaarte lunga.
In plus, se prezinta gratuit excese si vicii de toate felurile, doar-doar capteaza atentia unor parti din public.
Una peste alta, nu recomandam piesa...

La belle Sandy

2011-12-10T18:00:00.002+02:00

valute si bişniţ

2011-12-10T14:42:00.002+02:00

Dupa ce euro si-a castigat cu greu 1-2 luni de liniste (datorita Germaniei care avea investitii, exporturi si credite date in restul tarilor UE, nu putea decat sa vrea un euro stabil si nu inflatie cum ar fi dorit cam toti ceilalti), va fi randul US: fie va urma o inflatie la dolar ca sa tina pasul in "competitive devaluation", fie inca o noua recesiune care ar favoriza doar pe termen scurt bancile creditoare. Dar, US sunt prea obisnuiti sa creeze bani din nimic, asa ca inflatia e mai probabila.Ori asta, ori US descopera niste OZN-uri, viata pe Marte, a doua moarte a lui Bin-Laden, sau vreun perpetuum mobile.
Merkozydraghi a rulat fin, culmea e ca au convins si statele non-euro sa isi impuna singure restrictii si au cam izolat UK.
Deocamdata fluxul de euro din remitentele romanilor din UE, plus trecerea bancilor din RO la regulile IFRS in ianuarie 2012, va face ca leul sa se intareasca temporar. Dar, despre leu, mai vorbim in februarie probabil :)

cugetare felina

2011-12-05T01:33:00.002+02:00

O pisica iti aduce zambetul pe buze si picioarele pe pamant :)

Pisica, a.k.a. Hârciogul

2011-12-02T02:42:00.001+02:00

decenta, echitate VS. responsabilitate, austeritate

2011-11-29T15:37:00.000+02:00

Frumoase cuvinte, insa doar lozinci goale, vagi... unele de la stanga, celalalte de la dreapta.
Ma tot izbesc de ele in diverse texte si texticole contemporane :)

Vedi Napoli e poi muori

2011-11-28T00:16:00.000+02:00

Nu cred ca e bine sa fim atat de extremi, dar o vizita sigur ne va prii :-)

2003 - ∞

2011-11-27T22:13:00.000+02:00

Ceea ce inseamna ca a mai trecut un an de cand a venit spre mine, iar eu spre el. De fapt, el spre mine, intr-o sala de curs. Ne-am reintalnit ulterior tot in sali, dar mai mici, la intalniri tot oficiale.

Oficialul a devenit neoficial in amfiteatrul de la drept cand m-a invitat la un concert al Adei Milea si apoi la un ceai... la Cotroceni. De fapt, cu ocazia intalnirii la nivel inalt (vorbim totusi de Cotroceni :-P) am oficializat ca eu+el=noi

Dupa 8 ani ne-am facut multe tabieturi si anul acesta am mers sa re-oficializam eu+el=noi x 8 tot la un ceai, dar la... Tabiet.

Love Likes Coincidences, 2011

2011-11-18T21:44:00.000+02:00

Un film interesant prin intrepatrunderea planurilor celor doi protagonisti principali.
Este primul film 100% turcesc pe care il urmaresc.
Muzica este de asemenea extraordinara, iar finalul este neasteptat. Convingeti-va singuri. ;-)

Aici gasiti evaluarea de pe imdb.com

P.S. Faptul ca o coincidenta e o coincidenta e o coincidenta pentru ca...

ne-am luat pisi-caine, cu un aer androgin

2011-11-08T00:04:00.002+02:00

vom reveni cu alte informatii.

Sa invatam sa crestem

2011-11-01T01:12:00.000+02:00

Al treilea an de experienta si in fiecare dintre ani o noua experienta cu o generatie de studenti.
Anul acesta insa am onoarea de a avea anul intai. Adica studenti care nu au reusit inca sa se dezmeticeasca dupa ce au absolvit liceul. Ei inca cer voie sa meraga la toaleta, sa iasa putin in afara clasei, ridicand mana in orice moment al seminarului. Sunt inca idealisti, iar idealismul lor imi da o picatura de optimism. Accepta lucrurile insa asa cum i le prezinti, din pacate. Nu au invatat sa puna prea multe intrebari sau sa fie critici.
Am multa rabdare cu ei. Chiar si atunci cand susotesc intre ei ca in clasa de liceu sau ajung sa se amuze din lucuri foarte simple. Le admir aerul pueril si naturaletea pe care le vor pierde usor odata cu maturizarea lor.
Le-am dat sa scrie eseuri motivationale. Li s-a parut o tema grea. Acum am trecut la treburi mai serioase. Oare acestea cat grele li se vor parea?!

"Midnight in Paris"

2011-10-19T00:42:00.000+03:00

L-am vazut acum, trebuie neaparat sa scriu despre el...

E un film spumos, in special pentru fanii lui Woody Allen. In acelasi timp film propriu-zis + pastisa + idealizare. Ideea de "timp in timp", epoca ideala sau idealizata "in cochilie". Ironie si auto-ironie, marca inregistrata. Pana si actorul se misca si vorbeste precum regizorul, auto-referential. Multe referinte culturale, cvasi-clare si uber-amuzante, mai putina pedanterie sau mizantropie decat in ultimele sale filme. Platitudine all-american, "solutii inselatoare" fabriqués en Paris, dupa precursorul Vicky-Cristino-Barcelonez.
O scena de inceput de "Manhattan" prin Paris, si un final in care siropul nu e diluat de ploaie... iar intre acestea , cateva nopti pariziene fantastice si pline de fantastic evazionist.

"Cei ce cred şi cei ce nu cred"

2011-10-18T14:57:00.000+03:00

Azi am descoperit in Dilema Veche articolul lui Andrei Plesu, care m-a ajutat sa imi raspund la unele intrebari pe care mi le tot acumulasem in minte in ultima perioada. Nu sunt in masura sa ii fac o analiza adecvata acestui articol, ci doar sa ma bucur de raspunsul oferit intrebarilor mele.
Inchei prin a va reda fragmente din acesta si de a va invita sa-l lecturati in forma completa (vedeti sursa mai jos).

Mi-am amintit, cu acest prilej, de o vorbă de duh – una dintr-o mie – a lui Henri Wald: „Sînt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există“. Dincolo de poantă, afirmaţia aceasta deschide o suită de subteme, care ar merita să fie dezvoltate. Ea semnalează, de pildă, faptul că ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi. La fel de greu de argumentat raţional, la fel de radical şi în aceeaşi măsură pasibil de „fundamentalism“. Pe de altă parte, sîntem îndemnaţi să observăm că nu există doar categoria credincioşilor şi cea a necredincioşilor. Există şi categoria celor care cred că cred (dar, în realitate, aderă la o formă de ritualism cutumiar) şi categoria celor care nu cred că cred, pentru că îşi fac o idee falsă despre ce înseamnă „a crede“.

Cei care cred că cred ilustrează tipul de derapaj pe care părintele Andrei Scrima îl numea „ortopraxie“. Sînt sîrguincioşii „gesticulaţiei“ religioase, cei care se simt „în ordine“ pentru că pontează birocratic la oficierea liturghiei, mănîncă de post şi se roagă doar „cu buzele“ (Matei, 15, 8). Cei care spun toată ziua „Doamne, Doamne!“ (Matei, 7, 21) şi se socotesc îndreptăţiţi, pe baza zelului lor exterior, să capete un fotoliu de orchestră în rai. Cei care sînt siguri de mîntuirea lor şi privesc condescendent spre semenii lor mai puţin norocoşi. Evident, credinţa care nu devine şi un mod de a fi, care nu-şi practică premisele, care nu participă la viaţa comunitară nu depăşeşte nivelul speculaţiei intelectuale şi al „gratuităţii“ estetizante. Dar credinţa care se epuizează în ritualism bigot şi superstiţie coregrafică nu e mai puţin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ confortabil în credinţa sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufleteşti, stupori şi incertitudini e un simplu funcţionar bisericesc, a cărui suficienţă, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dumnezeu însuşi (cf. Isaia, 1, 11-15).

La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre credinţă o imagine în acelaşi timp schematică şi sofisticată. Schematică, atunci cînd o confundă cu obedienţa formală, cu stricta „execuţie“ a canoanelor. Sofisticată, atunci cînd o plasează pe un cer intangibil şi solemn, cînd nu concep faptul de a crede decît ca pe o stare de „răpire“ perpetuă, de beatitudine fără breşă. Dacă idolatrizezi credinţa, dacă îţi faci „chip cioplit“ din „sublimitatea“ ei, vei trăi necontenit cu senzaţia că experienţa credinţei îţi este, din principiu, refuzată, că nu eşti şi nu vei fi niciodată demn de înălţimile ei. E un mod de a nu percepe componenta de „aşteptare“ şi de încredere pe care actul credinţei o presupune. Or, există cîteva parabole nou-testamentare, construite tocmai pe metafora aşteptării unui stăpîn absent („Slujitorul credincios şi înţelept“, „Slugile veghetoare“, „Portarul“, „Cele zece fecioare“).

(Sursa: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/cei-ce-cred-cei-ce-nu-cred)

din nou despre IT contra coruptie

2011-10-10T14:29:00.000+03:00

idei de proiecte, vreo 10 la numar ... sper sa faca macar o mica diferenta:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-10374482-industria-din-romania-sustine-pro-bono-implementarea-zece-proiecte-online-anticoruptie.htm

dintre acestea, cel mai realist din domeniul anticoruptiei mi s-a parut acesta:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-10374482-industria-din-romania-sustine-pro-bono-implementarea-zece-proiecte-online-anticoruptie.htm

Motivul? se va permite schimbarea graduala a atitudinii fata de spaga si a "tarifelor neoficiale", in sensul scaderii acestora pana spre anihilare. Folosind economia de piata impotriva unui fenomen disfunctional al economiei de piata. Pana la urma, cetateanul alege in mod informat, si alege "raul financiar cel mai mic". Problemele raman nerezolvate doar in cazuri de monopol / oligopol... de ex. nu prea merge in cazul in care exista un singur doctor specialist dintr-un spital de oras.

o viziune de stanga asupra sistemului medical din Romania

2011-10-07T18:26:00.002+03:00

http://www.criticatac.ro/10213/tema-sanatatea-romaneasca-%E2%80%93-in-moarte-clinica/

Pe la "Templul Soarelui"

2011-10-01T23:16:00.001+03:00

Un restaurant chinezesc pe langa Foisorul de foc, o atmosfera placuta, clienti romani mai ales, servire buna si preparare rapida. Am ales ceva specific, pui pe plita incinsa, si am fost placut impresionati de mancare, sosuri... Sigur vom mai merge pe acolo.

Un website de adaptat

2011-09-21T21:39:00.004+03:00

Ganditi-va daca s-ar face un site pe ideea urmatorului, creat pentru India: http://ipaidabribe.com/

Daca s-ar adauga si o harta a "prea-placutelor" evenimente de coruptie, n-ar fi aceasta cea mai usoara modalitate de a identifica pe harta Romaniei o groaza din spitalele, vamile, scolile, tribunalele, primariile, etc-urile tarisoarei pe care cu mandrie o populam ?

Cosmin R.

Tratamentul care a dat-o gata pana si pe Alba ca Zapada

2011-09-21T21:34:00.002+03:00

Sulfina, această plantă atât de accesibilă, care creşte chiar sub ochii noştri şi pe care puţini orăşeni o mai bagă în seamă, are darul miraculos de a accelera circulaţia sângelui în vene, descongestionind picioarele umflate şi răcorindu-le. Concret, iată cum se prepară balsamul: plantele mărunt tocate le puneţi mai întâi într-un borcan de sticlă ce se poate închide bine şi turnaţi peste ele uleiul de porumb. Lăsaţi vasul trei zile la soare. După trecerea intervalului de macerare, răsturnaţi conţinutul borcanului într-un vas emailat, care să nu aibă deloc smalţul sărit. Ţineţi-l apoi pe flacăra mică până când ajunge aproape de punctul de fierbere. Daţi recipientul la o parte şi lăsaţi să se răcească. Strecuraţi totul printr-o sită de plastic în care aţi aşternut un tifon şi păstraţi acest balsam la răcoare, într-o sticlă închisă la culoare, cu dop ermetic. Seara, dupa spălare, masaţi-vă uşor de la genunchi în jos, insistind asupra gleznei şi labei piciorului, până când uleiul a intrat în piele. Veţi constata nu numai efectul de uşurare, care este imediat, dar, a doua zi dimineaţa, vă veţi simţi picioarele mai suple şi mai uşoare.

Cosmin R.

cate putin din toate...

2011-09-21T21:25:00.000+03:00

... dar Putin e-n toate

Ave Cesar ! ==> Ave Tsar !

Doar o coincidenta

2011-09-21T20:28:00.001+03:00

Acum 3 luni totul a inceput cu un neasteptat telefon cand ma aflam in tren catre nordul tarii.
Acum putin timp, la intoarcerea tot din nordul tarii, am aflat tot prin telefon ca inceputul se apropie de sfarsit fara a intelege exact de ce. De fapt, nici nu cred ca voi ajunge sa inteleg motivele finalului abrupt, dar previzibil.

in continuarea postarii anterioare

2011-09-17T22:39:00.001+03:00

In sprijinul celor spuse anterior, ar mai fi de mentionat doua modele recente de coagulare ale dreptei europene, mai precis cele din Franta si Italia: Union pour un Mouvement Populaire, si Il Popolo della Libertà.
Precedente exista.

Latest news: Iata-l si pe Gigi Becali re-fascizand spatiul public prin aluzia de azi la "Totul pentru Tara".

Cosmin R.

Un pic despre fascisme, un pic despre un pitic mitic (pe creier)

2011-09-14T21:06:00.008+03:00

In actualul context national (dar si european si american), in care se constata o recrudescenta a radicalismului, nationalismului, mesianismului, xenofobiei, populismului, in care multi din potentialii votanti nu voteaza si nu au incredere in democratie & parlament & separarea puterilor in stat,
cred ca n-ar strica o analiza comparativa a fenomenului fascist, facuta foarte detaliat in urmatorul articol:
Five Stages of Fascism

Daca in America avem Tea Party, in Londra rascoala+jafuri+nesupunere civila, in Germania manifestari xenofobe, iar in Norvegia atentat anti-islamizare, oare n-o sa avem si noi in Romania "falitii nostri" care se se ocupe "macar" de eutanasierea cainilor vagabonzi de pe langa viitoarea Catedrala a Mantuirii Neamului ?...

Apropo, cred ca in Romania partidul care va reusi la urmatoarele alegeri sa ii faca pe tineri sa voteze cu ei, va castiga alegerile. Si mai cred ca online-ul social va juca un mare rol in campanie. Nu cred ca va mai conta ideologia partidelor (si asa destul de palida), ci capacitatea de mobilizare a votantilor proprii.
La noi neexistand conservatorism integral (ci doar intr-o anumita legatura cu religia), o miscare auto-declarata de centru-dreapta si cu participare/implicare civica/sociala, bazandu-se pe tineri si pe online, ar putea avea un succes electoral complementar. O "revolutie reactionara", eterna iluzie a structurarii intr-o "a treia cale".

Cosmin R.

O campanie ... foto

2011-09-04T09:10:00.002+03:00

In urma cu fix un an puneam in aplicare un bine gandit plan strategic.

Am avut o armata de oameni "inarmati" cu tot ceea ce este nevoie pentru a se finaliza cu o victorie.

Rezultatul a facut inconjurul prietenilor aliati, care au salutat cucerirea redutei 9-10 si a dezamagit adversarii, care nu au dat nicio sansa initiativei.

Va avertizam ca va mai avea loc o invazie. Data si locul operatiunii raman secret pana la noi ordine.

From Cos + Cris = ...

We are now touring the angel

2011-09-03T21:37:00.003+03:00

... in Milan, again.

Adina & Bogi, 27 august 2011

2011-09-03T15:33:00.005+03:00

Pas in doi: Ana si Ame

2011-09-03T14:23:00.007+03:00

Despr ei am mai scris, dar pozele au intarziat sa apara din lipsa de timp (iar zilele promise s-au transformat in luni).

Cu gura pana la urechi

2011-09-02T21:23:00.000+03:00

Multumim protagonistilor!!!

From III. PREGATIRI - 16 mai 2010

From IV. CUNUNIE RELIGIOASA Biserica Domnita Balasa - 16 mai 2010

From V. SEDINTA FOTO in Parcul Tineretului - 16 mai 2010

From VI. 08. DANS, DANS

From VI. 04. RAPIREA MIRESEI

From VI. 11. PETRECERE - Alte fotografii

From VI. 06. RAPIREA MIRELUI

From VI. 11. PETRECERE - Alte fotografii

From IV. CUNUNIE RELIGIOASA Biserica Domnita Balasa - 16 mai 2010

From VI. 11. PETRECERE - Alte fotografii

Faptul ca o coincidenta e o coincidenta e o coincidenta pentru ca

2011-09-02T11:26:00.002+03:00

o coicidenta e o coincidenta e o coincidenta

Un exemplu moral pentru lumea medicala

2011-09-02T10:44:00.023+03:00

Ieri a trecut in nefiinta un om (Dr. Alexandru Pesamosca) care a putut sa fie modest in ciuda experientei profesionale greu de egalat, care a stiut sa faca nota discordanta "idealurilor" colegilor de breasla.

Intamplator am dat peste un interviu acordat unei publicatii acum ceva timp in urma. Am extras cateva fragmente care vin in continuarea unui post scris de curand.

"Gelu Popescu: Câte operaţii aţi făcut?
Dr. Alexandru Pesamosca: Cine poate ştii? În atâţia zeci de ani, cred că sunt vreo 40-50.000 de intervenţii. Le socotesc doar pe cele mai dificile. Operaţiile de rutină, pe care le făceam în tinereţe, pot fi cam tot atâtea. Am operat cazuri grave, trimise din toate colţurile lumii, după cum am operat şi în străinătate, din China până în Statele Unite. Am scăzut numărul operaţiilor, dar nu pe cel al consultaţiilor. Pentru astea nu-ţi trebuie instrumente deosebite, doar mintea, ca să pui un diagnostic. Cine să mai ştie numărul?

Gelu Popescu: Înseamnă că sunteţi un om bogat. Cu atâtea operaţii la activ, trebuie să aveţi vile la mare, la munte, la Corbeanca, un garaj cu cinci-şase maşini, obligatoriu câteva 4×4, aşa cum au confraţii dumneavoastră, profesorii şi şefii de clinici.
Dr. Alexandru Pesamosca: Ştiu ce au. Eu n-am, domnule, şi nici nu m-a interesat. N-am vilă, n-am nici măcar o casă, n-am maşină. Unde să mă duc cu ea, din pat la cabinet? Am doar pensia de 6 milioane de lei, asta am. Mai am prieteni şi pacienţi pe care i-am operat în toate colţurile ţării şi care îşi mai aduc aminte de mine.

N-am fost niciodata trufas. Trufia e cel mai urat pacat al medicului. Din nenorocire, astazi cam toate spitalele sunt bantuite de pacatosi d-astia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toti pacientii sunt niste gunoaie. Intind mana sa le ia plicul cu bani si-apoi ii trateaza in bataie de joc. Toata viata m-am luptat cu buldogii astia imbuibati.

Gelu Popescu: Au avut, au şi vor avea tot timpul bani mulţi, mai ales cei care au tarif fix de operaţie în spitalul de stat.
Dr. Alexandru Pesamosca: N-au, domnule. Eu, la 40 de ani, nu aveam maşină. Ăia care au nu-s doctori. Nu mai dau nicio consultaţie decât pe „lovele”, asta-i altceva, dar doctorii – doctori n-au!

Gelu Popescu: Mai nou, vor să găsească o formulă pentru legalizarea şpăgii. Unul i-a găsit chiar şi o denumire suavă, plată tăcută.
Dr. Alexandru Pesamosca: Am avut o discuţie cu unii de la o televiziune pe acest subiect. N-au înţeles nimic şi a ieşit un mare căcat. Le-am spus: Domnilor, aveţi un stil de gândire nu de troglodiţi, ci de super-toglodiţi. Vine unul la doctor, îi aduce o găină, că aşa îl îndeamnă bunul simţ. O taie în curte şi mi-o aduce mie, învelită în jurnal. Ce fac? Îi dau cu ea în cap? O pun la frigider şi o dau unei familii care n-are? Sau o împart cu anestezistul, care e cu ochii pe mine. Nea Pesi, dă-mi şi mie o bucată de târtiţă. Vezi unde au ajuns, la batjocură, la derizoriu.

Gelu Popescu: Este vorba de sume mari de bani, nu de orătănii şi de zaibăr.
Dr. Alexandru Pesamosca: Ştii de unde a început totul? De la vecinii noştri unguri, care, în elanul lor de corectitudine, de parcă Austro-Ungaria seamănă cu Ungaria, au ajuns să cuantifice actul medical în produse, una bucată aripă la anestezist, una bucată piept la chirurg. De râsul lumii! Eram odată la Paris, m-am întâlnit cu mai mulţi români. Se vorbea de aceeaşi găină dată doctorului. La cocteil, îmi spune unul că a auzit că doctorul refuză găina natur a ţăranului şi pretinde să i-o aducă băgată în plic. Veşnicele bancuri cu chelneri şi frizeri, care iau bacşiş.

Gelu Popescu: Revin, unii doctori vor să legalizeze primirea de bani. Mulţi bani!
Dr. Alexandru Pesamosca: Ăştia n-au fost doctori niciodată, poate au fost manageri. Cum se poate cuantifica actul medical pentru şpaga aferentă? Nu se poate face diviziunea socială a muncii. Nu sunt eu clou-ul actului chirurgical. Ca să pot face o operaţie excepţională, trebuie să am în jurul meu mai mulţi oameni. Fără sora care îi schimbă plosca, pacientul e pierdut, fără cel care sterilizează instrumentele, pacientul e pierdut. Aşadar, cum pot eu, chirurg, să pretind bani? Un act chirurgical final este suma mai multor activităţi, este constituit din bucăţele de îngrijire medicală la care contribuie mai mulţi. Ce vor doctorii, să ia bani? Păi, să ia şi aia care pune plosca, că şi ea are casă şi masă. Doar doctorul e deştept, trebuie să ia el halvaua? Nu se poate face o lege. Ai făcut o operaţie? Bravo! Cine te-a jutat? Partea lui e atât. Cine a măturat salonul? Atât! Noi am crezut că-i păcălim pe ăştia, că-i tragem în piept, că-s tolomaci. Ăştia sunt găinari, nu doctori. În ce hal s-a degradat medicina!"

Restaurantul Asia de pe bd. Decebal...

2011-08-27T21:15:00.002+03:00

Vazut, gustat, apreciat deliciile !

Pentru mai multe detalii, subscriem celor scrise in acest review.

"On the way to Cucaland" (cont.)

2011-08-27T12:58:00.002+03:00

Totul a tinut cu noi in aceasta excursie prin Piatra Mare: vremea, trenul, telescaunul, cabanierul, râul, ramul :)

Traseul:
1) Predeal, Clabucet Plecare (ca sa plecam mai de la inaltime :-), Garbova, pe langa Susai, Piatra Mare, cabana (mica, cocheta... traiasca dl. Attila!)
2) a doua zi: coborare pe la Sapte Scari, prin canion, pana la Timisu de jos

Am testat noul rucsac "de lux", sacii de dormit.

Singura problema cu Piatra Mare mi se par estimarile de timpi de pe traseu, care sunt ambigue sau contradictorii; de ex. am vazut "catre Piatra Mare" (cabana ? varf? e o diferenta mare intre ele...) cam "2-3 ore", de vreo 3 ori pe traseu (care traseu era de vreo 3,5-4 ore).

Invazia agramatilor

2011-08-27T09:18:00.003+03:00

Limba romana a cunoscut o reforma ortografica acum putin timp. Asta i-a ajutat pe multi sa ajunga sa scrie aproape corect.
Cu toate acestea, problemele de corectitudine ortografica nu au fost in totalitate rezolvate, caci, de exemplu, prezenta cratimei in cadrul multor cuvinte ridica mari batai de cap. Si asta mai ales in randul celor mai tineri, scoliti in vremuri recente; si ca exemplu, voila: "intradevar", "intrun", "intro" s.a.m.d.

Nu stiu cate reforme ortografice mai poate suferi limba romana. Incepeti sa faceti cadou DOOM-uri impricinatilor.

"Credinciosi" fara de credinta

2011-08-24T22:05:00.003+03:00

Credinta ne da directie atunci cand suntem dezorientati.
Biserica are intotdeauna slujitori care sa te asculte, sa te indrume si sa te ajute sa iti gasesti linistea, cel putin pentru moment.
Ne rugam Lui pentru lucruri importante sau pur si simplu cotidiene. Cerem sprijin sa depasim cele mai mici sau cele mai mari obstacole.
Religia ne invata sa fim mai buni unii cu altii, sa iertam mai usor, sa nu purtam invidie, sa nu jignim... Pentru cei mai multi asa zisi credinciosi aceste imperative raman la stadiul de "asa nu" teoretic, caci practic eu am intalnit mai mult la manastiri oameni care sa se comporte exemplar.

Ce mi se pare mai trist este existenta falsilor profeti, a credinciosilor spoiti. Ne dam credinciosi, practicam religia, tinem posturile oricate ar fi, ne rugam ori de cate ori se impune, dar sufletul e plin de cele lumesti. Iar cele lumesti nu au cum sa convietuiasca in armonie cu cele impuse de religie. Si oare ei nu sunt constienti de asta?
Si atunci de ce sa pretinzi ca esti religios daca sufletul iti este umplut de ura, invidie, vanitate si multe altele nedemne pentru un credincios?

Degeaba te lauzi ca postesti, mergi la biserica duminica de duminica sau cu ocazia fiecarei sarbatori religioase, eventual iti invelesti capul cu batic, caci sufletul invadat de ura, invidie si ipocrizie nu o sa te ajute sa te mantuiesti.
In fapt, esti mai necredincios/necredincioasa decat un ateu care isi exprima neincrederea in existenta Lui.

Poznan, Polonia, dupa un an

2011-08-20T14:55:00.003+03:00

Cu greu, dar am reusit sa transpun digital fotografiile.

Manastirea Putna

2011-08-18T17:49:00.005+03:00

Am mers de atatea ori in Radauti si de fiecare data am fost in fuga, cu sarcini precise, si nu am apucat sa vedem si Putna. Asa ca de data aceasta ne-am planificat astfel incat sa ajungem si la manastire.

Gazdele noastre, Ioana si Adita, ne-au indrumat foarte bine, asa ca noua nu ne-a ramas decat sa ne straduim sa ne trezim un pic mai dimineata, sa cautam microbuzul si sa-i dam drumul. Am nimerit intr-un microbuz in care mai aveam putin si ne suprapuneam, am ascultat dulcele grai bucovinean, am vizitat vatra satului la dorinta satenilor aflati in microbuz de a fi lasati cat mai in fata propriei porti, si am incheiat traseul in fata manastirii.

From Suceava-Putna-Radauti

La intrare esti intampinat de un paznic (non-calugar) care iti vinde biletul si iti taxeaza folosirea aparatului foto, daca vrei sa il pui in aplicare. Tot acest om iti ofera straie lungi, negre, in cazul in care esti echipat necorespunzator.

Biserica este recent renovata, picturile sunt foarte vizibile, altarul este nemaintalnit, totul respira traditie si bogatie. Imprejurimile bisericii foarte frumoase, invadate de linistea specifica manastirilor.

From Suceava-Putna-Radauti

Muzeul manastirii este foarte bogat in exponate. Camera foto iti este oprita la intrare pentru a evita orice tentativa de fotografiere (la telefoane cu ale lor camere foto nu s-au gandit inca). Urma lui Stefan cel Mare si a familiei acestuia este foarte prezenta. Unele tesaturi, foarte bine pastrate, sunt facute in stil bizantin, tesute cu fir de aur si/sau argint.

Din cauza timpului scurt nu am reusit sa urcam la crucea, cu a sa frumoasa priveliste. Poate data viitoare...

On the way to Cucaland

2011-08-13T00:39:00.003+03:00

Hasta la vista, baby!

C & C

Comana

2011-08-10T20:34:00.005+03:00

Nu departe de Bucuresti, aflata in judetul Giurgiu, Comana este o comuna cu nimic deosebita de multe alte comune ale Romaniei prin care am trecut in graba. Mergand insa spre imprejurimile Comanei, descoperi ceea ce are ea special: padurea si lacul.
Gradul de aglomerare al locului era ceva mai redus decat ceea ce am mai vazut prin locatii asemanatoare. Gratarele erau prezente, dar tot in numar mic. Muzica deranjanta, prezenta si ea, dar de la o singura sursa. Deci cred ca puteai negocia sonorul, genul de muzica... probabil mai greu.

Lacul, foarte mlastinos, te tenta sa te avanti. Pontonul, din lemn, era distrus insa. Atat de distrus incat trecerea pe el era o adevarata aventura de echilibristica, nu de multe ori soldata cu mici accidente de innomolire prin alunecare. Punctul final era locul in care curajosii se scaldau fara vreo temere. Tot acolo, un barcagiu te invita politicos la o plimbare cu barca pe lac.

Comana este supraaglomerata cu placute pe care apareau imaginea lui Vlad Tepes si contactul lui cu acele locuri. Pe astea descoperiti-le voi, daca sunteti curiosi.

Manastirea Comana (de calugari) este foarte simpla, primitoare. Slujba se auzea din departare cu ajutorul boxelor instalate in afara bisericii. Tot in curtea manastirii se gaseste si o mini gradina zoologica cu tot felul de specii de pasari.
Din auzite, imprejurimile manastirii sunt minunate. Noi nu am apucat, din nestiinta, sa le vedem.

Comana merita vizitata. Noi ne vom intoarce cu siguranta acolo, mai bine echipati.

Manastirea Dragomirna

2011-07-30T15:44:00.000+03:00

Cosmin mi-a starnit curiozitatea spunandu-mi istoria acestei manastiri, de aceea am acceptat instant propunerea venita.
Accesul nu este prea usor. E mai degraba nevoie de masina ca sa ajungi acolo.

Dragomirna e manastire de maici. Mai multe despre ea gasiti pe site-ul manastirii.

Din pacate, vizita mea a coincis cu lucrarile de reamenajare si nu am putut sa o admir in splendoarea ei. Cu toate acestea, vizita mi-a oferit posibilitatea unei incursiuni in lumea monahala a locului. E greu sa descriu in cuvinte frumusetea acestei manastiri, dar o sa revin insotita de Cosmin dupa ce se vor finaliza lucrarile de reamenajare.

Daca va aflati din intamplare pe acolo sau v-ati planificat o vizita la manastirile Moldovei, sa nu ezitati sa treceti si pe la Manastirea Dragomirna.

Manastirea Varatec

2011-07-27T21:00:00.002+03:00

Intamplarea a facut sa ajung la Varatec. Si credeti-ma pe cuvant ca aceasta manastire e inedita (si am mers la destul de multe manastiri pe parcursul existentei mele ca sa pot afirma asta).

Casele maicilor dispuse in jurul manastirii, coloritul florilor de la verande, rugaciunile de seara spuse de maici cu a lor voce blanda, aerul curat de deal, dulceata de cirese amarui, masa imbesugata pregatita cu mare grija de maicute... toate acestea sunt numai cateva detalii ale acestui loc.

Dincolo de experienta manastirii, admiratia se indreapta si catre comunitatea locala. Acolo oamenii sunt gospodari si stiu sa valorifice toate minunatiile locului, si nu doar intr-o maniera strict economica.

De la Varatec am plecat cum nu o sa mai plec probabil din niciun loc in viitorul foarte apropiat. Maicutele au acel dar de a te face sa te simti partial asemeni lor, sa ajungi sa apreciezi simplitatea lucrurilor, poate si a oamenilor.

Ziua 7 - Tenis, in Militari

2011-07-03T23:20:00.001+03:00

Am luat un cupon pentru doua ore de tenis cu 15 lei / ora. Un pic la marginea orasului, in Militari la capat de 178, dar am ajuns repede cu metroul. Terenuri ok, libere, vreme buna, asa ca am jucat cu Cris cum nu ne asteptam, de la 4 la 6.
Apropo, Cris are un talent ascuns legat de tenis :) ... mai trebuie doar exersat, ceea ce abia astept sa facem.

Ziua 6 - La Mama, meniu in doi :)

2011-07-03T23:14:00.000+03:00

Am gasit si folosit o oferta de nerefuzat la restaurantul "La mama" la noi din cartier, si anume: 18 lei pentru un meniu complet (ciorba, felul II + insotitor, plus salata - la alegere pe fiecare din componente).
Impreuna cu cate un pahar de vin, a iesit o seara frumoasa in doi...

Revenire la "Parcul Ioanid" si superbele imprejurimi...

2011-07-03T23:08:00.000+03:00

Librarul si editorul George Ioanid a cumparat terenul in 1856 de la marele aga Pana Babeanul pentru 2100 de galbeni. Inainte zona fusese una din multele “gradini” din Bucuresti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea (1830-1869), mentionata ca atare si in “Ciocoii vechi si noi” unde este scris că locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientală cea plină de lene şi poezie, vara se adunau la grădinile Breslea, Cişmigiu … Acolo fiecare … cap de familie îşi întindea masa şi împreună cu casnicii şi amicii, beau şi mâncau; apoi începeau a învârti hora strămoşească şi danţurile cele vesele…». Constantin Bacalbasa scria despre aceasta gradina in “Bucurescii de altadata”: “O gradina de margine de oras unde se faceau petrecerile, unde mergea lumea sa chefuiasca, unde se intalneau amorezatii si unde cantau printre tufisuri lautarii”.

Dupa ce Ioanid devine proprietarul gradinii si o trasforma, un jurnalist francez descria zona în „Journal de Bucarest” astfel: „Nu departe de Palatul Regal, la doi paşi de străzile cele mai frecventate din Bucureşti se întinde un vast domeniu care într-o altă ţară ar valora milioane şi care chiar aici are o mare valoare. Pe el se află o locuinţă încântătoare, într-un stil original, în genul celui elveţian, apoi o imensă grădină sau mai de grabă un parc plin de pomi exotici şi indigeni, o viţă de vie magnifică, un parter ce conţine florile cele mai rare şi mai frumoase, o grădină plină de legume bine cultivată. Toate apartin dlui G. Ioanid, un simplu librar, ce a dobândit toată această proprietate cu preţul muncii sale.”

Pana in 1910, in zona fostei livezi Ioanid, care se afla intre Strazile Polona, Dumbrava Rosie, Aurel Vlaicu si Bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidential, format din 25 de locuinte luxoase. Cei interesati sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocati, oameni politici sau membri ai vechilor familii boieresti romanesti. Apar nume ca: Adina Costinescu, sotia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Bals si Zoe Manu, Vintila Bratianu.

Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite in aceasta zona in a doua parte a sec XIX si prima jumatate a secolul XX, sunt ori in stilul national romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piatete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc.

Ziua 5 - service la domiciliu, vizita la monument, si un pic de Selenium :)

2011-07-03T22:23:00.001+03:00

Am ajutat o colega de la Institut sa isi rezolve problemele de Windows - am fost (cum mai mergeam cand eram la facultate) la garsoniera ei de prin zona Dorobanti, intr-o zona linistita, pitoresca.
Am pus mana pe un monument ca sa ii fac o sceneta lui Cris, care imi facea cu mana de la noul ei loc de munca.
Si, spre final, m-am jucat un pic cu Eclipse, Junit si pentru prima data cu Selenium - pentru un proiect personal.

Ziua 4 - experienta unui final de proiect

2011-07-03T07:22:00.001+03:00

Ieri am terminat implementarea propriu-zisa in ADIS a unui proiect cu fonduri UE, de mari dimensiuni, in care si eu si Cris am avut multe responsabilitati (eu mai mult pe partea financiara, ea mai mult pe management). O experienta dificila si interesanta, in care am castigat deprinderi utile si care s-a terminat cu bine.
Mai multe, pe site-ul ADIS...
Cheers!

Ziua 3 - seminar despre interculturalitate

2011-06-30T12:06:00.001+03:00

Ieri am participat la un seminar organizat de Intercultural din Timisoara despre interculturalitate, multi-kulti, si perspective de cooperare culturala in Romania si UE.
Au participat in principal straini, liceeni, oameni din ONG-uri. Un psiholog&trainer roman, lucrator cultural in tari africane in ultimele 6 luni, ne-a impartasit din experientele sale.
Locul a fost unul interesant, pe care l-as recomanda pentru evenimente informale: Ceainaria Serendipity, aproape de Gradina Icoanei.

Ziua 2 - Prajituri la Georgy

2011-06-29T18:29:00.001+03:00

E o cofetarie senzationala, pe Calea Mosilor, aproape de intersectia cu Dacia.
Cred ca pot fi considerati inventatorii genului gastronomic "prajitura la 4 maini"...
Dupa ce ca sunt uriase si delicioase, mai au si o mare varietate si preturi comestibile.
Recomandam!

Ziua 1 - Parcul Ioanid

2011-06-28T09:54:00.000+03:00

E un parc micut, pe langa Gradina Icoanei, ascuns intre case frumoase. E cochet, sarmant, verde, neasteptat.

Inca o recomandare -> Restaurant Thalia

2011-06-25T19:41:00.004+03:00

Pe site-ul lor apar 3 locatii. Noi nu am calcat decat pragurile celei din zona Tineretului, de vreo 2 ori.

Restaurantul este accesibil daca intrebati un om de-al locului. Pe noi ne-a orientat un taximetrist. Ca punct de reper, in spatele salii de fitness, aflata intre liceul Sincai si statia de metrou Timpuri Noi.

Au mese si afara, mai ales ca toata lumea vrea sa profite de vremea frumoasa si sa mai inspire ceva aer proaspat.

Servirea este buna, ospatarii vin repede(poate prea repede) sa ia comanda si o aduc tot cu aceeasi viteza.
Portiile de mancare sunt consistente, preturile moderate.
Recomandam salatele uriase, papanasii si placinta de mere (bucati de mere) cu inghetata.

Despre etica si lipsa ei, despre coruptie si negarea sa

2011-06-19T15:52:00.002+03:00

Ma opresc doar la acest subiect care m-a facut sa ma zvarcolesc cognitiv si afectiv in ultima zi, toate pornind de la o conversatie pe tema spagii in sistemul medical.

Bun, si ca sa vorbesc stiinfic, etica este definita astfel:
ÉTICĂ f. Totalitate a normelor de conduită morală. [G.-D. eticii] /(sursa)
iar coruptia:
CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. (sursa)

Iar ceea ce m-a facut pe mine sa ma revolt porneste de la urmatoarea afirmatie, cum ca nici nu se pune problema de non-etica (si in acelasi timp nici prezenta unei forme de coruptie) pentru ca acel medic/doctor care nu cere, dar primeste/accepta sume de bani de la pacienti pentru ca salariul primit de la stat este atat insuficient cat si ne-merituos.
Cum sa ajungi sa gandesti intr-o asemenea maniera?

Apoi, discutia a continuat spre gasirea unui vinovat: statul, care nu rasplateste corespunzator munca depusa de medici/doctori. Hai ca am gasit vinovatul. E bine. Si atunci prin deductie pur personala, medicul este indreptatit sa ceara si sa primeasca spaga cea de toate zilele de la pacientul sau (care poate are sau poate nu are acea suma care i se cuvine Mariei Sale - medicul). Sunt consternata de o asemenea aberatie comportamentala.

Acum revin la vorbele unui profesor din facultate, care ne repeta cu fiecare ocazie: facultatea este facultativa. Tu ai ales sa o urmezi in cunostinta de cauza. Nu esti multumit de ea, alege alta. Vrei mai mult, sacrifica-ti timpul si energia si fa mai mult decat face media.

Apoi, nimeni nu ii opreste pe acesti medici (care isi fac planul de afaceri inca de pe bancile facultatii cum sa isi suplimenteze profitul personal pe buzunarele viitorilor pacienti) sa:
1. munceasca mai mult (garzi, in mediul privat etc.)
2. sa plece spre Vest unde au venituri mai mari, dar si responsabilitati pe masura (unde malpraxis-ul sau intarzierile sunt sanctionate si nu ignorate)
3. sa se reprofileze astfel incat sa ajunga la salariile dorite/asteptate.

In tara lui Papura Voda fiecare este un Voda, adica isi face propria lege pentru ca nu are cine sa il sanctioneze nici macar moral pentru practicile imorale si ilegale.

Stop, dar eu o iau de la capat

2011-06-10T19:55:00.003+03:00

De-ar putea oamenii sa isi decida pas cu pas intreaga succesiune a vietii...
Daca am sti fiecare ce se poate intampla cu fiecare dintre noi in fiecare moment al zilei, am ajunge sa ne epuizam de atata previzibilitate, sa consumam energia bucurandu-ne de lucrurile bune si incercand sa evitam lucrurile mai putin bune.

A fost stop, dar nu totul s-a ruinat. Nu are cum sa dispara totul peste noapte oricat de meticulos ai fi. Se intampla doar ca acest stop sa mai insemne trezirea de dimineata, micul dejun, micile rutine sau planuri de zi cu zi. Nu ai cum sa pui stop la amintiri, la oamenii dragi, la toare lucrurile in care ai investit (in primul rand sentimental) si care raman nemiscate la locul lor (stop si pentru ele, dar in relatia cu tine).

Si stop poate spune El sau poti spune Tu (atunci cand este intr-adevar momentul). Dar majoritatea se opreste la stopul Lui, cand e prea tarziu pentru tine si imposibil sa o mai carmesti in vreo directie.

O sa imi pun mai multe stop-uri in perioada urmatoare, tocmai pentru a-l evita pe al Lui. El stie ce gandesc eu, iar eu nu pot decat sa intuiesc cum ar, daca ar fi, cand ar fi...

Multikulti la Mogosoaia

2011-05-29T18:03:00.000+03:00

Am redescoperit Mogosoaia intr-o companie multikulti. :-)
Intr-un mod oarecum normal, am vazut azi Mogosoaia altfel si totodata mai putin. Mai putin, pentru ca am fost organizator, iar scopul era sa ii ajut pe ceilalti sa vada tot ceea ce iti poate oferi acest loc. Vremea a fost superba, asa ca au putut vedea toate imprejurimile complexului Mogosoaia cumva supraestimate datorita luminii excesive.

Pentru ca nici un eveniment nu poate sa scape cu erori de organizare (am uitat paturile pentru a lua masa), am improvizat cu ceea ce am avut la indemana si am dat drumul ospatului. Dragele noastre invitate ne-au pregatit bucate alese, cele mai multe din luma araba si ne-au invitat la masa mai des ca sa umplem deficitul de kilograme.

Copiii, cu o energie debordanta, ne-au alergat in jurul a tot ceea ce au putut gasi. Am facut schimb lingvistic, asa ca la final de zi am putut sa pronuntam sfiosi cateva cuvinte in limba araba.

Poze... nu avem voie sa punem, dar bucuria putem oricand sa o impartasim!

P.S. Datorita curiozitatii invitatilor nostri, am pasit si in muzeu. A fost cumva o dezamagire, pentru ca m-am simtit ca pasind intr-o casa care ofera multe ochiului uman, dar nu si suficiente informatii ca sa poata mintea sa le proceseze. Mai multe informatii, fie ele si in scris, nu ar strica sa fie prezente alaturi de exponate.

Sa ne plangem de mila

2011-05-27T17:39:00.000+03:00

Dar mai bine sa invatam sa ne punem limite sau sa terminam sa mai exageram.
Dupa cum ati realizat deja, am inclus doua categorii de oameni: cei cu adavarat ocupati pentru ca accepta sa faca mai mult decat ar putea duce si altii inchipuit de ocupati.
Ambele categorii ajung sa isi planga de mila, insa intr-un mod cumva diferit. Cei din prima categorie cedeaza nervos ajunsi la capatul puterilor, cei din a doua cedeaza tot inchipuit de cate ori este necesar. Uitati-va putin in jur si vedeti care categorie primeaza. Sau poate care ajunge sa fie luata in serios datorita talentelor exagerate.

Cand eram eleva, lucrarile de control mi se pareau cele mai dificile, cand eram studenta vedeam sfarsitul lumii in fiecare sesiune, iar de cand imi impart zilele intre job-facultate-viata personala, realizez exgerarile de moment ale celor doua etape mentionate. Trebuie sa ne facem mari ca sa realizam cu adevarat ceea ce merita sa ne preocupe si sa incetam sa ne plangem de mila atunci cand nu e cazul.

Tot de nunta

2011-05-26T20:17:00.005+03:00

Dupa un an de la nunta de .. am reluat videoclipul nuntii, nu ne-am hotarat inca de poze sa selectam (grea decizie sa alegi intre atatea poze frumoase), nu am reusit sa le multumim tuturor invitatilor pentru ca ne-au fost alaturi...

Dupa un an, si sigur si dupa 25 sau mai mult, sunt cateva lucruri pe care le-as scoate din garderoba miresei (in ceea ce ma priveste). Da, am si eu oroare de cateva lucruri, in sensul ca fie imi este imposibil sa le port pentru ca imi vor scapa de sub control, fie nu sunt pe gustul meu.
1. Incep cu cercurile sau crinolina. De cand am vazut prima data acest obiect am zis ca este imposibil de purtat. Imi imaginam tot felul de momente penibile cu acest flexiobiect. Apoi, inca am forme frumoase, de ce sa ma chinuiesc sa nu le pun in valoare? Deci a picat si va pica cu siguranta orice test.
2. Manusile supraelastice cu lantisor de plastic numai bun de atarnat intre degete. Dizgratios, fara suparare. Prefer manusile cu degete, din dantela fina ca sa imbrace degetelele miresei. Am oscilat mult, atat de mult incat nu am mai apucat sa le cumpar.
3. Tiara din plastic tip coroana de regina/printesa sau ce-o fi vrand sa simbolizeze. Prefer ceva micut, discret, fara sau cu cat mai putin plastic si fara sclipici in abundenta. Nu am avut deloc, si asta pentru ca am tot amanat momentul. De fapt, si la voal am renuntat destul de repede.
4. Saculetul din satin. Nu stiu de ce, dar nu il agreez. Absolut deloc. E practic, dar... tot nu.
5. Imi pare rau ca mi-am rupt picioarele cu tocurile. Imi place sa le port, dar mi-e atat de greu sa imi revin dupa ce le port. Tot mai misto sunt tenisii, dar parca nu se cade intr-o asemenea zi. Dar la "Trash the dress" nu s-a mai pus problema chiar asa...

Voi ce nu ati vrea sau nu ati vrut la nunta voastra, dragele mele foste sau viitoare mirese?

Impresii de dupa

2011-05-24T22:59:00.001+03:00

Azi m-a sunat sa ma intrebe cum mi s-a parut, ce parare am eu despre nunta lor la care am participat weekend-ul trecut. I-am raspuns printr-o intrebare: de ce vrei sa afli asta?
Chiar nu intelegem intrebarea. I-am raspuns ca e important ca ei sa se fie multumiti de acea zi, sa se raporteze la asteptarile lor si nu le cele ale altora.
Sper sa fi inteles raspunsul meu, chiar daca nu se referea strict la intrebarea ei.

Eu m-am simtit bine, atat de bine incat si acum picioarele mele se resimt. Am topait de nu m-am mai putut opri decat de durerea picioarelor, iar asta si datorita lui DJ Florin Oancea (care avea o energie mai ceva ca o baterie Duracell).

V-as pune cateva poze cu proaspata familie care a trecut pragul oficializarii, dar parca as vrea sa o las pe ea sa le descopere intai. De fericiti in acea zi, va asigur eu ca au fost. Veti descoperi si voi zambetele lor peste cateva zile.

Avem cu ce

2011-05-07T23:07:00.004+03:00

Pentru ca Mihai Nae este foarte modest si nu ne da de stire, intamplator am dat peste inca o realizare de-a lui, evident exceptionala. Voila, mes amis:

clip weding stories 2010 from vafilmam.ro on Vimeo.

Noi ne pregatim de sarbatoare. Prima din lungul sir. Ne asteptam sa iasa macar ca acum un an cand zburdam cu fetele mele prin Silver Church.
Din fericire pentru el (caci fata este una nemaipomenita), Zburatorul mai rapeste una fata frumoasa, dar o sa il ametim noi bine in curand astfel incat sa nu ii iasa chiar conform planului.
Luna mai ameteste rau fetele mele. S-or fi luat oare de la mine?

In Agonie

2011-05-04T00:58:00.001+03:00

A doua zi cu o semnificatie desavarsita. Am inceput ziua cu un sictir de zile mare cand am vazut care este numarul de ordine pentru a prelua un dosar prafuit cu un contract capsat si recapsat. Si asta nu a fost tot, caci a trebuit sa suport nervii, urletele si discutiile fara sens ale celor mai mult prezenti acolo sa isi rezolve problemele derivate din sumele de pe facturi.
M-as fi bagat in fata sa preiau vraful de documente fara prea multa valoare, dar am vazut ca altii asteptau cu zecile de minute sa faca acelasi lucru si am zis ca nu e chiar fair. Prea multa educatie sau bun simt insa nu ajuta in totdeauna, azi poate da.

Maine o iau de la capat. Astept insa sa scriu in termeni de extaz. Mira-m-as.

Pe seara ne-am adus aminte de Regie si de Autoservirea la care mergeam aproape zilnic. Apoi, alta sansa nu aveam, am stat fara frigider 5 luni in camin, cele mai multe dintre ele fiind vara. Atunci am rezistat si poate ca si acum am face-o, la cat de mult timp petrecem acasa.

Fara directie catre o directie

2011-05-02T20:35:00.000+03:00

Nu am inceput deloc bine saptamana. De fapt, nici nu aveam asteptari prea mari. Task-urile zaceau de cateva zile, deadline-urile nu au invatat inca sa moara din fasa, telefoanele urla ca din gura de sarpe... Suna totul foarte plastic, dar nu e deloc asa.

Cel mai fain mi se pare atunci cand unul trage hais si altul cea. Imi place la nebunie expresia asta care se confirma de multe ori, in multe dintre vietile astea ale fiecarui om.
Dar eu o iau din ce in ce mai mult spre aceeasi directie: vara asta - cand sigur nu am sa ma mai indragostesc de ceea ce m-am indragostit anul trecut pe aceeasi vreme.
Uneori mai este nevoie de o vacanta prelungita fara hais si cea.
Este un mesaj pour les connoisseurs.

Rodnicie, veselie si ceea ce mai vreti voi pentru urmatoare perioada.

Cea mai buna ciorba de stevie...

2011-04-28T15:44:00.001+03:00

...tocmai s-a terminat :p
Urmeaza plimbarea prin parc, si alte nebunii

Radauti

2011-03-28T00:12:00.003+03:00

Nu am puterea sa scriu acum, insa las cateva poze sa faca introducerea.

In trecere prin Cluj

2011-03-27T10:23:00.001+03:00

Am pornit iar in extremis din Radauti catre Suceva. Norocul nostru au fost Ioana si Adita care ne-au sa ajungem la autocar in trei timpi si trei miscari si cu telefon de rugaminte la sofer sa mai astepte 5 minute.

Jos din autocar in Suceava, apoi urcat in autobuz de Suceava si mers cu un sofer disperat de viata timp de vreun sfert de ora prin acest oras mai lung decat ne asteptam. La gara am ajuns mai devreme ca niciodata, cu doua ore inainte sa plece trenul. Ne luam bilete catre Baia Mare via Cluj Napoca.

De aceasta data nu aveam cum sa mai avem peripetii cu trenul, am fost mai mult decat punctuali. Ne-am acomodat cu noul vagon de dormit si am adormit ca dusi imediat ce ne-am asezat la pozitia aceea la care ravnim toti cand suntem obositi.

Schimbarea orei ne-a ajutat de aceasta data. Am ajuns in Cluj la 06:30 in loc de 05:30, ne-am incalzit putin in sala de asteptare, ne-am aranjat bagajele la "bagaj de mana" (la Cluj platesti in functie de greutatea bagajelor depozitarea la "bagaje de mana") si am pornit la pas catre oras. Vremea este destul de urata, dar ceva mai frumoasa decat in nordul Moldovei. Ne incalzim cand la o cafea, cand la un ceai si ne interesam sa vedem ce e cu acest Cluj la care visasem de ceva timp.

P.S. Pana acum nu ne-am intalnit in mod special decat cu intersectia "Horea, Closca si Crisan". :-)

Pana la Radauti

2011-03-26T00:03:00.000+02:00

Radauti e un oras misto chiar si dupa un drum lung cu trenul prins la 2 minute inainte de plecare, alergat cu bagaje pana la vagonul de dormit care era blocat si continuand cu plata unui bilet mai scump cu 20% de la un controlor idiot pe care l-a durut gura sa spuna ca pretul biletului este acelasi ca la casa de bilete daca e luat de la vagonul de dormit.

Am dormit tot la etaj, m-am simtit iar ca pe vapor din cauza balanganelii trenului si abia am reusit sa dorm 4 ore inainte sa cobor in creierii diminetii in gara Suceava. E groaznica legatura cu trenul Suceava-Radauti, oribila gara si extrem de frig in personalul care simti ca se descompune in drumul lui catre Radauti.

Cu toate acestea recomand trenul in loc de autocar daca vrei sa pleci de la Bucuresti catre Radauti. Le-am experimentat pe ambele si prefer trenul din motive ce tin de libertatea de a sta la orizontal (daca folosesti vagonul de dormit), de a te misca in voie daca amortesti sau accesul neconditionat la buda care a mai evoluat ca si conditii sau poate oamenii au invatat cum sa o foloseasca.

Despre Radauti o sa scriu maine. Vreau sa recuperez orele de somn nedormite.

Re-branding

2011-03-19T16:01:00.003+02:00

Blogul nostru tocmai a beneficiat de ceva cosmetizari si imbunatatiri, speram sa va placa ...

Super-Expozitie

2011-03-04T22:01:00.003+02:00

Dupa o noapte in care nu am putut adormi din cauza grijilor pentru expozitia care urma sa se desfasoara la scoala irakiana, abia am reusit sa ma dau jos din pat la prima ora ca sa fiu in timp util acolo. Mi-a luat mai bine de jumatate de ora sa pot sa ma ridic din pat, dar am reusit numai cand mi-a venit in cap ideea ca oamenii ceilalti ar putea astepta dupa mine. M-am mobilizat usor-usor, am adunat ce era de adunat, am pus toate bagajele langa usa, am incercat sa gasesc cele mai potrivite haine cu ochii semi-inchisi si am iesit in mare graba pe usa.
Dupa tramvai am alergat, dupa metrou am asteptat, dupa autobuz ... am mers in acelasi ritm cu el, unul pe strada, celalalt pe trotuar, si am ajuns amandoi in timp, numai bine ca eu sa prind un alt autobuz, iar el sa adune lumea din statie.

Hopa-jos la prima statie, intalnit intamplator cu Diana, mers impreuna, sunat Ana sa o intreb daca a ajuns, Ana cauta adresa, eu dat indicatii, ea ajuns. Dana descarcat toate cele necesare din super-masinuta ei, Diana primit aparat super-meserias pentru exprimarea fotografica debordanta. Ana aranjat fotografii in stransa legatura cu directoarea, noi care ce mai apucam sa facem astfel incat sa fim in timp util gata. Am avut 30 de minute la dispozitie si am reusit. Da, cu greu, dar am reusit.

Suna clopotelul. Apar copiii. Unul dupa altul. Vin primii participanti-artisti in cadrul proiectului. Ii felicitam. Se emotioneaza. Isi privesc pozele. Unii voiau mai multe. Noi ne gandim la faptul ca tipografie nu si-a onorat comanda in timp si uite ce tristi sunt copiii. Ii ducem cu privirea spre fotografiile 10/15 sa vada ca au poze si acolo expuse. Se mai linistesc si noi odata cu ei.

Incepem decernarea diplomelor. Toti primesc rezultatele proiectului si se mandresc cu ele. Se plimba tantos prin fata colegilor curiosi. Suntem siguri ca data viitoare vom avea mai multi participanti. E super sa fii o vedeta la nivel de scoala, nu?

Facem poze, ne strangem mainile, ne uitam din nou la fotografii, ne luam la revedere si ne promitem sa ne vedem in aprilie la un nou eveniment organizat de aceasta data de catre scoala irakiana.

A fost extrem de frumos si emotionant. Inca traiesc acele clipe minunate. Fericirea de pe chipul copiilor mi-a luminat toata ziua. Greu de descris totul in cuvinte. Va las sa va imaginati! Sau poate ma indur si va dau link-ul cu pozele. Vom vedea. :-)

Inca un china-restaurant delicios

2011-03-03T21:40:00.001+02:00

In cartierul nostru adoptiv, Colentina - vatra de istorie, pe langa traseul milenar al lui 21, am oferit seara asta placeri rare papilelor gustative, cu un pui Gong-bao desavarsit, insotit de "orez cu ouo" (sic!)... Surpriza ne-a fost colosala, cu atat mai mult cu cat restaurantul cu nume de "tenesi Adibas", adica Jiachu, nu impresiona de afara prin mai nimic ... Dar ce mai echipa de chinezi olimpici, micuti, harnici si talentati stateau probabil la cratita, in back-office ! (cu ochii atintiti si ei pe ditamai plasma care prindea prin satelit programe TV chinezesti).
Wow! Recomandam!..

La casa noua

2011-03-01T10:00:00.009+02:00

Cu greu, cu cantec, cu mult efort, cu mult timp alocat, intr-o zi in care prietena mea pierdea o persoana draga, iar eu nu stiam cum sa reactionez intr-o asemenea situatie, ne-am mutat.
Am plecat de la marginea orasului mai spre centru. Am pierdut vreo 2-3 zile cautand, vizitand si comparand locuinte si am ajuns aici. Curiosi? Asa va las. O sa continui mai tarziu despre aceasta mini-aventura.

Divan - restaurant cu specific turcesc

2011-02-28T23:58:00.001+02:00

Despre restaurantul cu specific chinezesc Buddha v-am scris, ne-am intrecut in comentarii si am tot continuat sa mergem acolo. Acum trecem peste strada, la restaurantul cu specific tucesc - Divan pe numele lui.
Am trecut de multe ori pe langa el, dar nu mi-am facut curaj sa intru. Mi se parea prea fancy pentru un restaurant cu specific turcesc si intuiam care ar fi costurile mancarurilor din meniu. Apoi, mi se parea ca e exagerat fata de ceea ce vazusem eu la Istanbul acum cativa ani: mai elegant, ospatari chinuiti sa se imbrace in costum traditional, fortat de amabili (asta e si influenta post-vizita). Stati asa, dar in Istanbul nu prea am vazut asta. Ceea ce mi s-a parut exagerat acolo era amabilitatea si stilul de abordare intruziv al ospatarilor. Iti sareau in cale pe strada si aproape ca te luau de mana sa te conduca in restaurant. Nu mi-a placut, dar in acelasi timp ma amuzau.

Acum revenind la Divan, restaurantul cu specific turcesc din Centrul vechi al Bucurestiului, as putea spune ca mi-a lasat un gust destul de placut.
Atmosfera e insa putin exagerata sau "trasa de par", o combinatie de obiecte turcesti alaturi de elemente de restaurant modern, fum de narghilea care te imbia de la masa vecina in timp ce tu iti serveai mancarea. Asta ar fi partea mai putin placuta. In schimb, mancarea e delicioasa si evident, scumpa. Nu am luat decat un fel de mancare. I-am uitat numele, dar imbina interesant diverse sortimente de mancare. Nu ne-am saturat, evident, dar ne-am delectat papilele gustative. Bautura, si ea exagerat de scumpa. Dar nu poti manca fara o cumperi.

Ca o continuare, am trecut la Divan "fast-food". E in apropierea restaurantului. Acolo preturile sunt mai normale, dar nu ai parte decat de muzica specifica. Personalul foarte dragut, prompt, iti facea recomandari inca de la casa. Mancarea... si ea delicioasa.

Daca vrei sa testati specificul culinar turcesc, aveti de ales intre restaurant in care sa va relaxati, sa alegeti dintr-o gama de mancare mai diversa si sa platiti evident mai mult, sau sa serviti rapid un meniu delicios, de tip fast-food, in mod cert mai ieftin.

De zi cu zi

2011-02-28T23:35:00.000+02:00

Azi am ajuns mai devreme acasa. Dar pana acasa, in asteptarea tramvaiului am reusit sa intru in magazinul din statie ale carui vitrine m-au tot atras de fiecare data cand am trecut pe langa el. Si am intrat. Si m-am pierdut in ele. Si le-am cumparat acelasi lucru celor 2 oameni cu care comunic zi de zi. Asa, de 1 martie.
El l-a primit deja, cu mesaj cu tot. Ea urmeaza sa il primeasca maine. Dar nu scriu despre ce e vorba ca sa nu citeasca aici si sa stric surpriza. Imi pare rau doar ca nu am putut (ei) sa ii iau ceva mai colorat. Mi-ar fi placut mai mult. Dar chiar si asa stiu ca o sa ii placa. Pentru ca e de la mine.

Vesti

2011-02-27T17:00:00.001+02:00

Am ezitat de foarte mult sa mai scriu. Acum am un joc de degetele si idei si gandul m-a directionat catre blog. Va fi un post scurt spre dezamagirea unora dintre cititorii mei.

Acum o saptamana am primit una dintre cele mai vesele vesti din ultima perioada. Am intuit inca de la primul cuvant ca e ceva schimbat cu ea. Era exuberanta. O cunosc prea bine. Vreo 12 ani ne-am plimbat de la un etaj la altul, ne-am impartasit secretele specifice varstei si ne-am incurajat reciproc in momente considerate de noi dificile. Si acum draga mea prietena ma suna de la mare departare sa imi spuna ca vor fi peste cateva luni 3.
Mi-e greu sa exprim starea ei, eu stiu doar ca am amutit , mi-au dat lacrimile de fericire si mi-a parut rau ca nu a fost in fata mea ca sa o imbratisez ca in vremurile devenirii noastre. Dar ea stie cum as fi reactionat. Ma cunoaste prea bine, uneori mai bine si decat mine.
Acum abia astept sa imi spuna despre fiecare schimbare, fiecare emotie produse de fericitul eveniment. Iar mie imi pare din ce in ce mai rau ca nu ii pot fi alaturi din cauza distantei.

Perle asistentiale

2011-01-24T07:57:00.002+02:00

Ar fi urmat daca nu as fi intrat intr-o oarecare criza de timp cu procesul de corectare, care mi-a mancat si ultima farama de energie.
Lucrarile le-am predat la timp, dar nu am mai apucat sa redau perlele care m-au mai scos din starea de concentrare la acel moment.
Dar fara citirea acestor cuvinte/propozitii/fraze care se abateau cu mult de la ceea ce inseamna un examen la facultate, nu cred ca as fi reusit sa finalizez notarea. Au si perlele meritul lor. :-)

Avem modele... si nu de mileuri

2011-01-03T21:56:00.000+02:00

Sunt socata, dar pentru unele persoane am ajuns voluntar sau involuntar (sic!) un model. Da, model, uite asa ca in melodia aia de la Timpuri Noi care ajunsese sa ne obsedeze la Pro FM.
Sunt uimita! Ma tem ca si uimirea mea sau socul pot deveni o sursa de inspiratie la nivel personal pentru altii. Wow! Tineti calmantele in apropiere. Eu le am zilnic cu mine. Si nu le folosesc. Uite ce model bun sunt iar.

In seara asta am un motiv sa dorm mai bine chiar si fara ceaiul zilnic dinainte de culcare. Wow!

Daca ai ghici...

2011-01-03T00:00:00.000+02:00

Imi aduce aminte de perioada in care ma bucuram de chitara... Acum tot incerc sa imi aleg una.
Mi-ar placea sa mai am acelasi entuziasm ca atunci.

La final de an

2010-12-31T18:37:00.003+02:00

Va uram tuturor o noapte minunata, vesela si sa ne vedem mai bucurosi, sanatosi si voiosi in nou an!

Nu ne-am facut inca "inventarul" pe 2010, dar mai e timp anul acesta sau la anul.

Acum fugim sa ne pregatim pentru party. Suntem deja in intarziere. A bientot!

From De iarna

Stari in pseudo-vacanta

2010-12-30T20:21:00.001+02:00

Vremea asta ma indispunde. Prefearam sa ninga, sa ma umplu de zapada, sa ma scutur la intrare si sa alerg catre cea mai apropiata sursa de caldura. Cand ma uit pe geam ma apuca depresia. Nimic colorat sau poate doar instalatia de luminite a vecinului de vis a vis, pe care o aprinde in fiecare seara. In rest, nimic.

La Berlin una dintre colegele de la facultate mi-a spus ca un remediu impotriva depresiei de iarna este reprezentat de hainele colorate. In fiecare zi de iarna se imbraca cat mai colorat. Mi-a suras ideea ei. Si am pus-o si eu in aplicare. Am luat la mana toate hainele colorate si voluntar am inceput sa le port. Involuntar am observat ca tot spre hainele mai putin colorate ma indrept zilnic. Insa ma straduiesc sa aplic acest remediu mai des.

Azi am fost sa ridicam Dell-bastrelul. E superdragut. Abia imi mai pun frana curiozitatii si degetelelor care nu stau locului. Va fac mai tarziu cunostinta cu el. Acum il pastrez bine numai pentru mine. He, he, ce impulsuri egocentrice am.

Ma intorc sa mai lucrez cate ceva. Vacanta asta nu a fost mai deloc vacanta si nu am reusit sa fac si lucruri vesele pe care le programasem. Nu am finalizat nici macar toate task-urile...
Pana la urma deciziile ne apartin, iar faptul ca am foarte putin timp liber nu tine decat de decizia mea. Imi place ceea ce fac, desi uneori ajung la epuizare. Imi zic mereu ca odata incheiate anumite proiecte personale, profesionale, academice ma voi opri. Uneori am facut-o, de cele mai multe ori nu. Mi-a fost greu sa pun punct la ceva ce imi place, ce ma provoaca, ce imi lasa libertatea de a experimenta.
Si ceea ce este mai important: am avut mereu sprijin moral. Va las pe voi sa ghiciti de la cine. Eu incerc doar sa ii intorc sprijinul si poate sa ofer ceva mai mult. Mi-e greu sa estimez cat am reusit.

Va las sa va pregatiti pentru trecerea in noul an si poate va mai scriu maine cateva randuri. Sa vedem cand ma trezesc dupa noaptea asta care se anunta a fi scurta tot ca urmare a deciziei mele de a ma implica peste masura.

From De iarna

Iluzionistul

2010-12-29T00:28:00.001+02:00

O poveste tandra, simpla, umana, cu un umor discret marca Tati si pe o muzica evocatoare, sensibila.
Magicienii exista uneori... ca si in vraja acestui film.

Craciun in desfasurare

2010-12-25T12:02:00.002+02:00

Mosul nu a ajuns inca pentru ca nu am reusit sa terminam bradul. Ne-a pedepsit desi noi am fost cuminti tot anul. Dar ziua nu s-a terminat asa ca speram ca ne va mai da o sansa.

Peste cateva minute plecam spre gara sa ii luam pe cei care au facut pe Mosu' toata copilaria mea. Ei vor veni cu cele mai distinse cadouri pregatite din inima special pentru noi. Sa vedem cum ne vom descurca cu transportul kg indesate in bagaje.

Si terminam noi si bradul, si casa de pregatit pentru sarbatoare. Uff, ce greu este sa fii gazda.

Craciun fericit tuturor si va asteptam pe la noi sa gustati din bunataturi.

From De iarna

Ubuntu rules

2010-12-24T14:51:00.000+02:00

studiu de caz: instalarea unui modem broadband mobil
il detecteaza, cere pin-ul, apare wizard, selectezi tara si provider si plan tarifar, se conecteaza automat si gata !
durata de cand am bagat usb-stick-ul prima data in laptop si pana s-a conectat: 30 secunde.
mai rapid si mai simplu chiar decat pe windows.

(just a happy user browsing while using the newly established mobile broadband connection)

72

2010-12-19T16:18:00.001+02:00

72... o varsta venerabila la care eu nu credeam ca voi ajunge, dar prietenii mi-au dat sperante.
Ma simt insa ca la 27 de ani si ma bucur sa va am pe toti alaturi. Va multumesc!

In premiera :-)

2010-12-18T23:45:00.003+02:00

Dupa luni de asteptare a sosit "verde si grasa", la culoare, respectiv numar de pagini.

Mi-as dori sa mai am acelasi entuziasm ca in acea perioada in care am lucrat la acest capitol. Aveam atat de multe de facut si tot am reusit sa o finalizez. Am prins in ea si putin din spiritul Berlinului, si putina cenusa care m-a oprit in aprilie sa revin cand trebuia in Bucuresti, m-au ajutat incurajarea continua din partea lui Cosmin si a Adelinei, dar si corectura riguroasa din partea Adelinei acum putin timp...

Voila!

Black and white

2010-12-16T22:59:00.002+02:00

From V. SEDINTA FOTO in Parcul Tineretului - 16 mai 2010

Tocmai am ajuns acasa

2010-12-15T21:15:00.001+02:00

...probabil, pentru ca sunt nitel cam adormit de pe 104. Traiasca wireless-ul !

27

2010-12-14T10:19:00.000+02:00

E varsta la care m-am gandit de multe ori. Sau poate imi place mie combinatia aceasta de cifre. Mi-ar placea sa raman aici.

Mi-a sunat telefonul, am primit multe mesaje, iar facebook-ul a explodat de urari. Le multumesc tuturor si le urez si lor zile frumoase!

Acum ma intorc la treaba. Ca am destula. Va povestesc maine cum mi-am petrecut ziua.

Training-ul s-a sfarsit cu bine

2010-12-12T20:56:00.001+02:00

Proiectul cu migrantii merge din ce in ce mai bine. Obositor, dar a meritat...

In asteptare si in pregatiri

2010-12-11T21:05:00.000+02:00

Am avut o zi foarte lunga, de care inca trag. Mai mult de 24 de h insa nu am cum sa depasesc.

Maine e ziua cea mare: vor veni cu mic cu mare la resedinta personala si ma vor sarbatori. Nu mai am rabdare sa ii vad si sa ma binedispuna, sa imi dea cadourile si sa ma bucur de fiecare in parte. Le pregatesc multe bunataturi asa cum ma pricep eu mai bine.
Iar starea de spirit sper sa fie mai buna maine. De mult nu am mai avut casa atat de plina.
Pe curand, dragilor!

Prima postare de pe symbian

2010-12-10T14:54:00.000+02:00

Sa vedem daca si cum merge...

mesaj important de la Mos Nicolae

2010-12-04T13:18:00.000+02:00

Sunt Mos Nicolae, scriu pe fuga pentru ca am teribil de multe de facut acum pe ultima suta de metri, cu pregatirile, cu cadourile.
Voiam doar sa spun ca sunt bucuros ca pana la urma Cosmin si Cristina s-au inteles ieri si au luat pentru Cristina niste cizmuliţe UGG, frumoase, curate, noi-nouţe, călduroase, încăpătoare. Am trecut acum pe la ei sa măsor din ochi volumul necesar de cadouri :)
Cristina a mai scris despre vizita mea de anul trecut, se pare ca i-a placut...

Pe curând,
Moşu'

After 7 still in heaven

2010-11-25T15:14:00.003+02:00

Au trecut 7 ani de cand m-a luat de manuta prima ora, m-a insotit la concertul Adei Milea si m-a impresionat la un ceai.

Anul acesta m-a luat iar de manuta si m-a dus tot la un ceai, dar la o alta locatie. Acum avem multe ceainarii in Bucuresti, atunci exista doar una... pentru noi.

Breaking news, non-breakable USB stick

2010-11-22T00:17:00.002+02:00

GeoCris, prin norocul ei de-a dreptul pur si simplu, a facut cum a facut si nu s-a lasat pana nu a obtinut cadou ... de la Mastercard ... un USB Stick de 1 giga !
Sa o felicitam pe castigatoare, si poate chiar sa ii uram "la mai mare" !

Restaurantul Buddha - mancare chinezeasca

2010-11-21T18:27:00.001+02:00

Pasionatilor de mancarea chinezeasca le recomand un restaurant care iti ofera placere culinara la preturi moderate.

Am mers acolo la recomandarea Danei. Mai incercasem cu ea mancarea chinezeasca in Carrefour Colentina. Acolo a fost bunicica insa la preturi de-a dreptul piperate. Ne-au pus sa platim pana si cele 2 lingurite de soia. Halal! (desi e cuvant turcesc, mi se pare ca se potriveste contextului)

Eu am o oarecare nostalgie referitoare la mancarea chinezeasca. In cele 6 luni cat am stat la Berlin, mergeam cel putin o data pe saptamana sa ne luam pofticiosul orez prajit cu pui de la chinezii din apropiere. Pretul era mai mic decat ceea ce am gasit pana acum in Bucuresti, iar gustul nemaintalnit.

Revenind la restaurantul Buddha, am avut o oarecare ezitare. Fiind in centru (Centru vechi, strada Franceza), ma asteptam sa gasesc preturi mari. Cand am intrat in restaurant si am vazut ambientul , nivelul preturilor devenise deja certitudine. Iar la deschiderea meniu-ului am avut supriza sa constat ca sunt preturi ok pentru pozitia restaurantului, iar la degustarea orezului prajit cu pui chiar am ramas impresionata. Ca sa va conving, saptamana aceasta am mers de doua ori.

Va asigur ca merita sa incercati cel putin o data un fel de mancare chinezeasca fie la acest restaurant, fie la altul care va este la indemana.
Eu gasesc delicioasa mancarea chinezeasca, acum nu stiu daca sa o pozitionez inainte sau dupa cea turceasca. Va tin la curent.

Toamna in parcuri

2010-11-21T18:12:00.001+02:00

Pentru ca toamna e prea frumoasa ca sa o lasam sa treaca ne-imortalizata, ne-am luat aparatul din dotare si am dat o fuga prin parcurile Bucurestiului ca sa o luam prin suprindere.
Mai jos gasiti rezultatul hai-hui-ului prin Parcul Morarilor, Tineretului si Herastrau.
Impart cu al meu sot drepturile de autor.

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

SURPRIZA ! 30 ANI DE CASATORIE

2010-11-17T19:41:00.001+02:00

A fost inedit si pentru noi, desi era planificat in detaliu si cu multi complici.
Nu am anticipat insa problemele tehnice, asa ca surpriza a venit cu putin dupa miezul noptii, cand sarbatoritii isi urasera deja La multi ani unul altuia (urarea reciproca a fost intamplator filmata de Mihai Nae si nu ai cum sa o ratezi pe DVD).
Apoi, in graba de peste zi nu am ajuns sa cumparam tortul si florile, dar baietii de la restaurant ne-au sarit in ajutor si au pus totul la punct pana la cel mai mic detaliu.
Iar slide-urile foto... cat a trebuit sa facem pe detectivii ca sa nu fim vazuti si sa dam de gandit.

Ne-am bucurat alaturi de ei si continuam sa o facem in fiecare zi!

La multi ani!

From VI. 05. SURPRIZA ! 30 ANI DE CASATORIE - Elena&Ciprian Rentea

O jumatate

2010-11-16T16:15:00.000+02:00

... de an de la nunta noastra. Multumim celor dragi pentru urari ! Ne-au impresionat si luat prin suprindere. Ne-am bucura daca am ajunge sa le intoarcem cumva, candva.

Aniversari

2010-11-13T15:48:00.003+02:00

Mamaia intre doua varste.

From Buzau