Vremea asta ma indispunde. Prefearam sa ninga, sa ma umplu de zapada, sa ma scutur la intrare si sa alerg catre cea mai apropiata sursa de caldura. Cand ma uit pe geam ma apuca depresia. Nimic colorat sau poate doar instalatia de luminite a vecinului de vis a vis, pe care o aprinde in fiecare seara. In rest, nimic.
La Berlin una dintre colegele de la facultate mi-a spus ca un remediu impotriva depresiei de iarna este reprezentat de hainele colorate. In fiecare zi de iarna se imbraca cat mai colorat. Mi-a suras ideea ei. Si am pus-o si eu in aplicare. Am luat la mana toate hainele colorate si voluntar am inceput sa le port. Involuntar am observat ca tot spre hainele mai putin colorate ma indrept zilnic. Insa ma straduiesc sa aplic acest remediu mai des.
Azi am fost sa ridicam Dell-bastrelul. E superdragut. Abia imi mai pun frana curiozitatii si degetelelor care nu stau locului. Va fac mai tarziu cunostinta cu el. Acum il pastrez bine numai pentru mine. He, he, ce impulsuri egocentrice am.
Ma intorc sa mai lucrez cate ceva. Vacanta asta nu a fost mai deloc vacanta si nu am reusit sa fac si lucruri vesele pe care le programasem. Nu am finalizat nici macar toate task-urile...
Pana la urma deciziile ne apartin, iar faptul ca am foarte putin timp liber nu tine decat de decizia mea. Imi place ceea ce fac, desi uneori ajung la epuizare. Imi zic mereu ca odata incheiate anumite proiecte personale, profesionale, academice ma voi opri. Uneori am facut-o, de cele mai multe ori nu. Mi-a fost greu sa pun punct la ceva ce imi place, ce ma provoaca, ce imi lasa libertatea de a experimenta.
Si ceea ce este mai important: am avut mereu sprijin moral. Va las pe voi sa ghiciti de la cine. Eu incerc doar sa ii intorc sprijinul si poate sa ofer ceva mai mult. Mi-e greu sa estimez cat am reusit.
Va las sa va pregatiti pentru trecerea in noul an si poate va mai scriu maine cateva randuri. Sa vedem cand ma trezesc dupa noaptea asta care se anunta a fi scurta tot ca urmare a deciziei mele de a ma implica peste masura.