Adevăr sau provocare...

Păi, titlul are legatura cu provocarea lansata de Cris, de a scrie eu despre excursia noastra cea montana. Apoi, imi dau seama ca are legatura chiar cu aventura in sine.

Pe scurt:
Predeal - Forban - Cabana Vanatorilor - Diham - Poiana Izvoarelor - "La Prepeleac" - Bucsoiu - Omu - Valea Cerbilor - Busteni.

 

Am innoptat (ceva cam incomod si "racoros") la Poiana Izvoarelor si la Cabana Omu.

Drumul prin Bucsoiu ne-a fost foarte greu, dar dupa multe ore, pauze si incurajari reciproce, l-am dat gata. Am baut ceaiuri (mai mult eu), am mancat ciorbe (mai mult Cris), ne-am simtit bine si relaxati (mai mult... amandoi). Ca bonus, am avut parte de o vreme de-a dreptul superba (chiar si norii se sincronizau perfect), care ne-a permis sa facem foaaaaarte multe poze reusite.
Una peste alta, o iesire foarte reusita, o reintalnire curajoasa cu muntele si una plina de candoare intre noi...

De dor si putina jale

Iaca ne pregatim de o noua mini-vacanta si nu am apucat sa va scriem de cea anterioara. Cum mingea este la Cosmin, el fiind responsabil de istorisirea ultimei noastre iesiri in paradisul salbatic, va rog sa il trageti pe el de urechi pentru intarziere.

Eu sunt obosita, cu un sictir nu de zile mari, dar totusi existent, cu multe griji desi nu toate justificate, cu deadline-uri care se apropie si pe care simt ca nu mai reusesc sa le ating, cu dor de duca, dor de locuri noi si mangaieri ale soarelui, cu dorinta de a dormi pana dimineata tarziu si de a primi mai multe saruturi de ramas bun inainte de pleca fiecare la job-ul lui.
Da, e greu sa fii om mare printre oameni mari si sa lucrezi cu oameni si mai mari. Unii poate intelegeti, altii veti intelege, iar altii poate vor incerca sa inteleaga. Eu... ma prefac ca inteleg.

LMA si TIMDT!

pentru fiecare zi, luna, an impreuna...

Celor mai frumosi cavaleri si domnisoare

Ana Mare, Dana, Ana Mica, Alexutza, Adelina

Ana Mica, Ame, Alexutza, La vie en rose, Iulia, Dana, Adelina, Emi

Alexutza, Ana Mica, Dana, Iulia


Pentru ca nu s-a intamplat sa apara toti in aceeasi fotografie am apelat la 3 fotografii. Am pus cavalerii pe primul loc in titlu pentru ca au fost in inferioritate numerica, iar domnisoarele i-au epuizat cu solicitarile in acea zi. :-)
Le multumesc pentru disponibilitate, initiativa, sustinere, originalitate si voie buna !
En garde pentru urmatoarea provocare!

Voyage, voyage

Am hotarat. Dam bice. Nu a iesit chiar cum planificasem initial din cauza timpului insuficient dar si a bugetului alocat, dar suntem multumiti de decizia luata. Vom ramane pe meleagurile tarii si ne vom bucura de mini-vacanta.

Acum ne  intoarcem la bagaje ca sa nu ne scape ceva. Impletind utilul cu placutul mai avem si ceva obligatii de onorat pe parcursul zilei asa ca nu avem ragaz sa va spunem mai multe despre planul calatoriei noastre. Insa la intoarcere va vom povesti pe indelete. Poate va convingem si pe voi sa mergeti pe acolo. Zile frumoase de weekend va dorim!

Planuri de ultim moment

Cum avem nevoie de o mini-vacanta, zilele urmatoare dam bir cu fugitii spre meleaguri care sa ne ofere posibilitatea de a ne relaxa. Planul nu este inca definitivat pentru ca incercam sa ne limitam la zilele (putine) libere pe care le avem la dispozitie. Insa suna tentant si aventuros. Detalii, doar dupa ce e totul cert... Sper sa nu fie insa de-abia dupa ce ne intoarcem.

Iar maine e zi de sarbatoare. Cineva drag face o anumita varsta. Ma bucur ca si in acest an pot sa ii fiu alaturi dupa ani la rand cand nu reuseam sa ne intersectam.

 

Adelin, Adelinaaaaaaa...

Dupa nunta

Ma doare capul de innebunesc. Abia m-am putut dat jos din pat. M-am culcat spre dimineata (am fost printre ultimii invitati care au plecat) si m-am trezit cateva ore mai tarziu pentru ca mi-a sunat telefonul. Crezand ca e ceva urgent  (fiind luni) am sarit repede din pat si am raspuns. Era intr-adevar destul de urgent, dar si cu vestea buna atasata. Una mare bucata problema care ne-a tot framantat sfarsitul de saptamana s-a rezolvat.

Nunta lui Florr si a lui Adinel a fost frumoasa. Cei doi au fost plini de energie, lumea a fost binedispusa, mancarea cat sa te saturi, bautura ca la orice nunta etc.
Ne-am bucurat sa le fim alaturi, sa le facem poze in cele mai frumoase momente si le uram zile minunate impreuna!

M-au batut...

... de imi vine sa bat cu ei de pamant numai sa simta si ei macar putin din durerea mea. Hai nu va speriati, ca e vorba de pantofii, sandalele si orice tip de incaltaminte troneaza pe suportul personal de pantofi. Nu inteleg ce au picioarele mele de nu pot tolera incaltamintea. Urlu de durere la fiecare tip de incaltaminte, fie ca sunt noi, fie ca sunt deja purtate. Calc aiurea? E pielea picioarelor mele prea sensibila? Habar nu am, dar simt ca nu mai rezist. Aveti voi vreun remediu sau vreo solutie la astfel de probleme?

La nunta m-au terminat pantofii pentru cateva saptamani bune. Dar si eu m-am luptat cu ei toata seara si abia spre finalul petrecerii i-am inlocuit cu o alta pereche ceva mai putin dureroasa. De fapt, poate si aia era la fel de dureroasa numai ca ranile mele erau atat de adanci ... Si pentru nunta sa stiti ca m-am straduit sa merg cu ei prin casa numai sa vad daca nu cumva mi-ar crea vesnica problema. Si nu stiu cum, dar au reusit sa ma fenteze si nu mi-au lasat impresia ca ar putea sa ma "doara". Si m-au terminat !!!

Si pentru ca nu ma las invinsa cu una cu doua am mai castigat o lupta in fata acestor pantofi speciali in Venetia. Da, m-am incaltat iar cu ei si am umblat toata ziua prin oras desi ranile mele nu erau vindecate dupa o saptamana de la nunta. M-am vaitat eu seara, dar a doua zi am uitat. "Mierea"  a invins.
Era evident ca o sa uit dupa ce aceea zi inca mi se deruleaza in minte ca o amintire inedita si numai buna de povestit urmasilor oricat de multi ar fi ei.

Zile de weekend

Dupa ce ne-am copt la propriu in trenul care se straduia ca si noi sa faca fata caldurii de august, am ajuns la Buzau. Bagaje... cat pentru 3 zile, dar asta nu l-a impiedicat pe Emil sa vina si sa ne preia tacticos de la usa compartimentului. Dupa turul orasului cu autobuzul 8 ajungem acasa. Mama, emotionata ca intotdeauna de venirea noastra, nu stia incotro s-o mai ia ca sa ne indeplineasca fiecare mica dorinta. Ne-am ospatat, bucurat de revedere si ne-am facut bagajele pentru cea de-a doua calatorie, la mamaia.

Dupa o ora de asteptat in autogara, iarasi sufocati de caldura, ne inghesuim in autobuzul neincapatar pentru multimea dornica sa ajunga la destinatie. Cu chiu si vai urcam in autobuz (care era ceva mai modern decat "rata" copilariei mele), chiar reusim sa ocupam si un loc, ne asiguram bagajele si pornim spre Posta. Dupa 20 minute ajungem copti bine, apoi trecem la prajire. Uitasem cum e sa te bata soarele in cap mergand dintr-o parte in alta a satului. De praf nu mai zic. Nu va imaginati ca ma dau urbana si ca am uitat de satul copilariei mele. Nu, in nici un caz! M-as intoarce cu mare drag acolo si sa locuiesc. Dar... nu o sa mai merg ca inconstienta in mijlocul zilei la temperatura de peste 40 de grade.

La mamaia am mancat cea mai buna ciorba, am dormit ca dusa dupa-amiaza, am descoperit casa plina de amintiri la fiecare pas, ne-am emotionat impreuna privind filmul de la nunta, am mancat legume proaspete (bio-bio), am admirat florile din gradina, am adunat purici de la catei in timpul zbenguielii si acum incerc sa scap de urme, m-am speriat de furtuna, am admirat cuibul de randunici de pe prispa. Am plecat insa prea repede ca sa pot sa ma bucur si de altele.
Mi-e dor de vacantele de vara la tara, de noptile lungi de vorba, de vacanta, de balaceala la garla, de dormitul pana tarziu, de fotbalul pe terenul plin de buruieni si ciulini. Mi-e dor de multe si putine mai pot face acum. V-am convins ca am o mamaie minunata si o casa in care am petrecut o copilarie extraordinara?

Cele mai frumoase momente de la o petrecere

Am reusit sa finalizam selectia fotografiilor si sa incepem procesul de diseminare. Grea treaba, de multe ori epuizanta, cu scos din fire, dar si placuta prin rememorarea acelor zile.
Asteptam sa ne trageti de maneca pentru a primi DVD-urile. Nu-i asa ca sunteti curiosi? :P
Va incitam oferindu-va cateva poze in mare parte cu noi ca protagonisti. Dar va asiguram ca si cele cu voi nu sunt mai prejos.

Iar party-ul promis se apropie... in curand dam de sfoara in tara. Promitem o seara cel putin la fel de frumoasa ca cea de pe 16 mai si vom face apel in primul rand la melodiile care nu au mai incaput in playlist-ul serii, iar restul... e supriza. Poate mai punem la cale o coregrafie proprie pentru cel putin un dans, dar cu o seara inainte ca sa reusim sa batem recordul atins la nunta cand la miezul noptii (in parcul Tineretului) ne gandeam ce pasi sa dansam si cum sa ii invatam mai repede astfel incat sa nu ne impiedicam pe ringul de dans la restaurant. Dar tocmai aceste momente sunt minunate, nu?

Declaratie de dragoste

Sunt obosita dupa drum lung, dar fericita.
Sunt fericita sa descopar mesajele lui lasate pe perna dimineata inainte sa plece spre job. Asta ma face sa uit tot ceea ce ma oboseste, ma deprima sau imi provoaca multe alte stari neplacaute si nedorite.

Eu stiu ca el ma iubeste cel putin la fel de mult cat il iubesc eu. El stie... Noi stim. Dar voi? :-)