... abia daca am reusit sa rasuflu. Ianuarie a fost atat de plin incat nu am realizat prea bine cand si incotro a luat-o timpul.
Astazi cred ca a fost prima zi de weekend cumva mai linistita. Incerc sa strang energia pozitiva din interactiunea cu oamenii tineri si frumosi care imi insoresc zilele friguroase de iarna. Asa am reusit sa ajung la un film 3D pentru copii si sa ma bucur in aceeasi maniera ca si piciulicii insotiti de parinti, sa ma bucur de fiecare bratara la atelierul de hand-made condus de studentele mele dragi si cu initiativa, sa suplinesc un curs de limba romana desi nu mai incercasem niciodata sa predau unor tineri de liceu necunoscatori decat ai unei limbi materne total necunoscute mie.
Sesiunea a fost acoperita de zapada, iar programarea examenelor decalata. S-a incheiat si ea (la fel ca ninsoarea), iar eu astept starea sa pot finaliza evaluarea.
Urmeaza o saptamana agitata, cu un drum la Brasov si cu un weekend cu miros de bebelus care asteapta sa fie crestinat (iar eu ma umplu de inspiratie si energie ca sa pot sa ii indeplinesc dorinta mamei lui, aceea de a surprinde cele mai frumoase momente ale evenimentului).
