Siropul care nu este visinata

In statie de troleibuz, cu o carte in mana, surprind doi potentiali calatori care se aseaza pe bancuta. Incepe conversatia:
Ea: Na si bea.
El: Desface sticla si da o gura pe gat. E cam dulce! Nu pare sa aiba alcool!
Ea: Da sa vad. Asta nu e visinata!
Ea catre mine: Doamna, ce scrie pe sticla asta?
Eu: Sirop! Sirop de fructe!
Ea: Deci nu e visinata?
Eu: Nu, e concentrat de fructe. Poti face suc adaugand apa.
O alta persoana din statie: E sirop care se amesteca impreuna cu apa minerala.
Ea: Deci nu e visinata! Vezi, ma! Si m-am bazat pe tine ca stii mai multa carte!
El: Eu de unde sa stiu!? Ce facem cu ea?
Ea: Mergem sa o schimb!
El: Da' am desfacut-o! Am baut din ea!
Ea: Da-mi dopu' si bonu', merg eu sa o schimb!
Si asa a pornit catre Mega Image incercand sa descopere visinata... Daca a reusit sau nu, nu am idee. A venit intre timp troleul.

PadinaFest 2013

Am oscilat foarte mult daca sa mergem. Pana joi inca nu ne era clar daca da sau ba, daca totusi da sa fie cu masina sau cu trenul ?!? Cred ca joi seara am zis: hai sa mergem si sa fie cu masina.
Cosmin a facut traseul, ca de obicei, iar bagajele le-am lasat pe vineri dimineata in ziua plecarii (ceea ce nu recomandam).

Iesirea din Bucuresti nu a fost cu nabadai, desi aglomeratia nu a lipsit. Cred ca am plecat in jurul pranzului. Cumparaturile le-am facut rapid de la Mega Image-ul de pe colt. Nu plecat chiar in munti si ne bazam pe resursele de mancare oferite cu ocazia festivalului. 

Am facut cateva popasuri pe drum, cel mai lung in Sinaia, unde am finalizat cumparaturile. Nu ne era clar cat vom sta, asa ca nu puteam lua o decizie clara cu privire la necesitatea unei anumite cantitati de resurse alimentare necesare. 

Am urcat mult, ba drum asfaltat, ba drum forestier. Am facut un popas la la Barajul Bolboci si cu aceasta ocazie am vazut prezenta unui drum asfaltat care ducea catre Padina. Nu stiam de el si in urma informarii am aflat ca fusese finalizat in toamna lui 2012. Ne-am incumetat sa o luam pe el, desi nu stiam prea bine cat de bun si sigur este. Drumul asfaltat este frumos si sanatos pentru masina insa pe acest drum incapeau o masina si jumatate simultan, deci era nevoie de atentie sporita. Apoi, pe drumul asfaltat viteza te fura (nu pe noi!) asa ca unii soferi nu faceau distinctia intre un drum adaptat la munte si cel urban. Deci atentie sporita din nou. Ar mai fi poate de precizat ca drumul nu era intocmai finalizat, caci pe margine nu vedeai in sir continuu parapetii si iti dadea ceva fiori sa vezi ca ai putea plonja in gol...

Am ajuns in regula la PadinaFest si pe lumina. Cat era de aglomerat, nu ne-am imaginat. Abia am gasit un loc de parcare si un loc pentru a ne instala cortul. Am pregatit o masa rapida, ne-am imbracat bine si am mers la concerte. Programul festivalului era incurajator si ne bucuram sa vedem Alternosfera, insa solistul a avut ceva probleme de sanatate si s-a retras dupa 2-3 melodii. A urmat o trupa din Bosnia care initial ne-a amuzat prin melodiile lor balkano-ska, insa ritmul se tot repeta si simteam ca ne mor neurornii. Asa ca ne-am retras in cort. 

Sambata ne propusesem sa mergem la Omu, dar ne-am trezit tarziu, eram inca obositi dupa traseul cu masina si am zis ca fim mai domestici. Am mers la Pestera Ialomicioara, unde evident ca era foarte aglomerat. Am avut rabdare si am reusit sa o parcurgem in intregime. (Info turistica: biletul pentru adulti este 8 lei, iar pentru elevi/studenti 4 lei)

Ne-am potolit foame la restaurantul Hotelului Pestera, unde aglomeratia era de asemenea prezenta, iar preturile cam de Bucuresti. Mancarea a fost insa foarte buna.

Seara am mers din nou la concerte si ne-am bucurat sa ascultam Urma care a cantat mai bine de o ora. Am fi vrut sa mai ramanem si la Suie Paparude, insa frigul ne-a trimis catre cort. Dar nu a fost bai, caci sonorizarea a fost puternica si am putut sa ascultam concertul din cort (mai mult Cosmin decat mine, care m-am intors pe o parte si asa am ramas). 

Duminica ne-am hotarat si nu plecam, pentru a evita aglomeratia. Daca in prima parte a zilei parea ca lumea nu intentiona sa plece, in cea de-a doua parte platoul practic s-a golit. Cortul nostru devenise foarte singuratic. Pe seara au mai aparut cateva corturi si evident si gratarele de rigoare, plus muzica ambientala numai buna de evitat.

Ziua nu ne-am aventurat prea tare, am mers agale pe traseul de la telecabina catre Moeciu de Sus (6 ore) insa doar o portiune a acestuia. Era deja mijlocul zilei si o caldura dura. 

Seara din nou concerte: Urma a cantat in fata unui public atat de restrans incat aveai impresia ca esti intr-un club si canta special pentru tine. 

Luni pe la pranz am pornit spre Bucuresti. Am ales varianta cu drumul forestier si bine am facut - e mai lejer si mai frumos. Primul popas a fost la cabana Bolboci, pentru a lua un mic dejun mai bogat necesar ca sa facem fata unui drum luuuuung.

   Despre PadinaFest

Puncte tari

- programul atractiv (ture montane, formatii faine care s-au grupat in jurul unor stiluri de muzica originale/alternative).
- concursuri si activitati.

- pretul relativ mic al abonamentului.

Puncte slabe

- camparea spuneau ca e gratuita, dar e total la intamplare; nu au delimitat un spatiu in care sa ii directioneze pe cei care au venit special pentru festival, asa ca ai fost fortat sa campezi unde ai gasit loc si sa te amesteci cu cei care au venit pentru gratare si ascultat manele.

- locurile de parcare au fost insuficiente si de-a valma; cei care se ocupau de asta faceau in asa fel incat sa cotizezi pentru a primi un loc de parcare, iar seara, cei din tura a doua incercau sa obtina la randul lor "venituri", amenintandu-te ca daca nu muti masina din acel loc vor chema jandarmii.

- preturile la bere si mancare in perimetrul delimitat al festivalului erau exagerate (6 lei o bere la draft, 6 lei o cafea etc.).

Senzatia mea este ca rezervatia va avea de suferit prin facilitarea accesului oamenilor: camparea se facea la intamplare, focul la fel, parcarea direct pe spatiul verde, desi erau indicatoare ca sunt interzise! Jandarmii se faceau ca nu vad, oamenii continuau sa strice...
In urma ramaneau gramezi de plastic, palcuri de cenusa, si praf incat sa nu mai vezi drumul, in special de la cei care isi permit sa isi ia un 4x4.
In ultima noapte abia am reusit sa adorm din cauza fumului, iar dimineata m-am trezit pe ritmuri de muzica hip-hop, care intrase pe modul repeat.