Luna .... martie...in Berlin

Astazi am primit mail de la un organizator al seminarului de la Berlin la care voi participa in aprilie. Printre multe detalii despre seminar era un link care ducea catre locatia unde vom fi cazati. Curioasa din fire, accesez repede acel link si descopar uimita ca luna martie la Berlin are 32 de zile. Inchid si deschid si... acelasi lucru.
Mai, sa fie!

 Uitati-va in stanga (sectiunea Abreise) si vedeti anomalia. :-)

Cosmin ar zice ca e o eroare de programare, eu ma amuz si imi spun ca berlinezilor le place atat de mult Martie incat au zis ca la nivel local sa ii mai adaugam o zi sau astia care ne ofera cazarea au cerere atat de mare incat au suplimentat... luna martie cu o zi.
Asta ca sa ma amuz si eu dupa o zi de lucru impreuna cu echipa mea draga.

Unele, altele

O saptamana foarte aglomerata, cu un deadline care ne-a scos din minti doar pentru ca a fost formularul online aiurea realizat, cu o zi de lucru plina si fructuoasa, dar si cu ceva activitati de timp liber la care ne-a facut placere sa participam.

Un sfat pt apelurile la care vreti sa participati si care au formulare online: intrebati daca accepta sau nu diacritice. La noi era si limita de caractere si nu intelegeam de ce ni se spune ca am depasit aceasta limita cand in Word ne spunea clar ca nu am depasit. In fapt, acest formular maret encoda diacriticele ca doua sau trei caractere in loc de numar, numarul total de caractere era calculat gresit si parea ca nu respectam constrangerile ... si asta ne-a provocat o mare durere de cap, tocmai la miezul noptii. Le-a fost greu sa insereze un comentariu cu mentiunea: nu folositi diacritice! 

Saptamana aceasta am mai facut o surpriza unei prietene foarte dragi: petrecere surpriza la implinirea a 25 de ani de existenta. Fetele au organizat cam multe astfel de petreceri in ultima perioada incat a trebui sa schimbe locatia, decorul, motivul incat persoana implicata sa nu isi dea seama de ceea ce i se "coace". Si a iesit foarte bine. La multi ani, Tatiana!

Vineri am mers intamplator in Cismigiu si am fost uimiti sa descoperim atmosfera de sarbatoare, Targul de Paste. Pe alee gasiti casute care va ofera de la tot felul de bunatati la obiecte artizanale si flori. Pe la foisor gasiti organizate concerte, fanfare, dansuri populare etc. Targul se desfasoara in perioada 26 martie - 2 aprilie, zilnic între orele 10.00 şi 20.00. Va recomandam sa mergeti mai ales pentru un kurtos kolak gata preparat, muzica de fanfara (noi am ascultat fanfara din Baia Mare) si multa voie buna. Din pacate azi vremea nu este atat de frumoasa incat sa iti vine sa deschizi usa casei si sa iesi in parc.
Tot vineri s-a desfasurat Concertul de Pasti al Corului Universitatii din Bucuresti. Mi-a adus aminte cat m-am stresat si eu cand am fost parte din el (parca prin anul 2) pentru a pregati Concertul de Craciun. Foarte reusit si in acest an, desi corul mi s-a parut numeric mai redus decat in alti ani, dar rezultatele conteaza, dirijorul Vasile Corjos avand un mare rol!

Aseara, dupa intalnirea de lucru, am dat fuga-fuguta la aniversarea Tatianei, de aceasta data organizata de ea. Ne-a invitat in Regie, la "Bordo". Am fost surprinsi sa gasesim o luma araba in miniatura, cu muzica arabeasca destul de traditionala, narghilele si tichii, cu dansatoare care invita clientii la dans, preturi ok. Noi nu am putut sta decat foarte putin, din pacate. Trebuia sa ajungem acasa pentru ca nu mai rezistam oboselii. Insa locul poate fi interesat in anumite aspecte. Ca locatie, e in apropiere de intrarea in parcul de la Politehnica, cumva vis a vis de podul de la Maxx.

Fetele care devin baieti si baietii care ... raman baieti

Azi mi-a venit in cap unul dintre apelativele pe care le foloseste tata atunci cand vorbeste despre mine si fratele meu, atunci cand ne striga sau in diverse alte situatii: "baietii mei". De ce ne tot numeste asa si cum de eu nu mi-am dat seama pana acum, nu ma intrebati pentru ca habar nu am. O sa il intreb data viitoare cand ajung acasa sau cand ajunge el la mine si va dau raspunsul.

Comparandu-ma acum cu fratele meu se vede clar cine este fata si cine este baiat, desi el acorda in medie mai mult timp decat mine aspectului fizic.
Uitandu-ma in trecut insa a existat o perioada in care el era mai "fata" decat mine, cu plete blonde, iar eu cu par pe cap de cativa centimentri. Si ma simteam atat de mandra cand toata lumea imi spunea ce baiat frumos sunt (aveam si haine asortate).

Ce vremuri frumoase si demne de completat Amintirile din copilarie a lui Creanga. Sau poate ca voiam sa fac mai mult decat Nica din cartea aia a lui Creanga din care imi citea si recitea tataia in fiecare seara inainte de culcare (ca altfel nu il lasam sa doarma si a doua zi trebuia sa fie fresh la serviciu).

Iaca "baiatul" de mine pe la vreo 4-5 ani, estimez eu. Certitudinea varstei ii apartine mamei.

Simtaminte

Am avut cateva zile minunate desi aglomerate si solicitante. Am avut ocazia sa redescopar in oamenii pe care i-am vizitat in aceste zile:
- bucuria care reiese din cele mai simple gesturi
- ospitalitatea fara margini desi nu au avut timp sa se pregateasca
- placerea de a impartasi micile experiente/intamplari personale
- cele mai frumoase cuvinte de incurajare
- sprijinul oferit fara a pretinde ceva in schimb
- si altele care nu imi vin acum in minte…
Toate mi-au adus zambete si placere personala care simteam ca nu se mai sfarseau.

Cred ca asta m-a ajutat sa trec mai usor peste marea „onoare“ de a da fata in fata cu autoritatile locale care mi-au amintit de Ana si Caiafa. E tare grea de aplicat legislatia asta, mai ales cand nu ai habar de ea.

Acum fug sa imi fac bagajele pentru ca trebuie sa ma intorc la treburi mai serioase care sper sa nu imi alunge prea repede starea de placere care m-a invaluit in ultimele zile.

Profesor - elev

Astazi am mers intr-unul dintre liceele de prestigiu din Bucuresti pentru a tine o prezentare pe o anumita tema (pentru a proteja identitatea celor doua persoane nu voi mentiona numele liceului).
La un moment dat sunt martora la discutia dintre un profesor si elevul sau. Voi reda aproximativ conversatia:

Profesor: Te rog sa nu preiei doar mesajul ! De unde stii tu ca a fost asa? Ai fost martor?
Elev: Nu, nu am fost martor. Dar am auzit ce s-a intamplat.
Profesor: Atunci nu ai cum sa fii sigur ca a fost asa. Nici stirea din ziar nu trebuie luata ca atare.
Elev: Dvs. ati fost in Tunisia?
Profesor: Nu.
Elev: Atunci de unde stiti ca Tunisia exista?
Profesor: ... (tacere totala)

Morala o trageti voi.

Cum mi/ne-am petrecut duminica

Muncind cu mare satisfactie alaturi ce cea mai profesionista echipa pe care am intalnit-o in toata viata mea de pana in acest moment! Nici nu imi imagineam ca vom ajunge la un asemenea nivel.
Nici nu imi pot exprima in cuvinte multumirea fata ce acesti prieteni extraordinari, motivati atat de profund intrinsec si cu idei extraordinare.

He he, si cum "Cei trei muschetari" ne-au incantat copilaria prin spritul de echipa si provocarile la care erau supusi, noi ne-am imbogatit numeric si am devenit cei 7 muschetari a caror deviza este aceeasi "Toti pentru unul si unul pentru toti" !

Domnisoarele mele (II)

Nici nu stiu cum sa le multumesc pentru sprijin si pentru veselia pe care o aduc la fiecare intalnire. Ele stiu cat tin la ele si cat de recunoscatoare le sunt, iar ceea ce urmeaza sa punem la cale este un mister partial si pentru noi. Mai mult nu spun pentru ca voi strica surpriza si niciuna dintre noi nu vrea asta. :-)

Prieteni, echipa, satisfactie (II)

A meritat efortul despre care scriam in ianuarie. Restul cuvintelor le voi scrie dupa ce vad negru/albastru (sau ce culoare va fi folosita) pe alb.
Va doresc tuturor sa aveti parte de colegi cel putin la fel de buni ca ai mei (atat ca prieteni cat si ca echipa de profesionisti), care sa fie motivati intrinsec si sa se bucure impreuna de orice mica realizare!

Noaptea party-urilor

Cine ar fi zis ca ne vom petrece noaptea dintr-un party in altul?! Uite ca am reusit si suntem inca uimiti ca am rezistat provocarii.

Am inceput dupa-amiaza impreuna cu viitorii nasi in compania carora nu te poti simti decat  foarte bine. I-am invitat la "Sala de lectura" despre care am scris intr-un post anterior. De fapt, atat pentru ei cat si pentru Cosmin era premiera. Nu pot spune decat ca le-a placut si lor ambientul, muzica live, ceaiul, oamenii... daca am scapat eu ceva ii las pe ei sa completeze.

Apoi am plecat cu pasi repezi catre Mihaela (Michelle) care ne-a intampinat cu bucurie si o casa primitoare care a adunat o multime de prieteni si voie buna. Multumim pentru invitatie si promitem sa mai onoram si altele. Iar bunataturile oferite ne-au satisfacut gusturile culinare !

Si pentru ca invitatiile nu pot fi refuzate, iar noi eram plini de voie de buna de la Michelle am pornit catre Lipscani la o intrevedere cu fetele care serbau anticipat 8 Martie. Compania lor ne-a placut mult, dar locatia si muzica ceva mai putin. Nici nu imi mai aduc aminte denumirea clubului si sincer, chiar mai bine pentru ca nu cred vom mai reveni.

Acum ma duc sa ma ocup de treburi mai serioase. Gata cu distractia de weekend, dar nu si cu voia buna!

Pregatiri si atitudini

Mi-e greu sa aleg dupa ce vad zecile de modele de decoratiuni.
Bine ca C. nu sta prea mult sa mediteze asupra raportului calitate-pret. Aseara (dupa multe zile in care am tot pus in discutie cum ar arata o decoratiune perfecta, dupa ce am vizionat, palpat, comparat etc.) am ales in final o parte dintre decoratiuni. As zice cam 30%; maine o sa finalizam si cocardele pentru invitati.
Este o mare risipa de timp si energie pregatirea unei nunti. Nu imi imaginam ca va fi chiar atat de complicat un asemenea proiect comparabil (serios!) cu unul profesional sau academic in ceea ce priveste etapele pregatirii, iar de riscuri nu imi place sa vorbesc in acest moment.
Daca ar fi sa o iau de la inceput cu organizarea unei nunti cred ca m-as gandi de cel putin doua ori inainte de a lua o decizie. Sunt etape placute, dar cele mai multe atat de stresante...
Poate si schimbarea asta de vreme m-a determinat sa am o atitudine mai putin optimista in ceea ce priveste nunta, asa ca nu as vrea sa descurajez pe nimeni care este implicat intr-un proiect similar.

Iar partea frumoasa a zilei este aniversarea prietenei mele, Ana D.
La multi ani, Anuta mea draga si asteptam sa ne inviti ca in fiecare an la petrecere !

"Somnoroase pasarele"

O poezie care ne-a incantat in primii ani de scoala. Dar pe mine m-a pus pe un ras isteric poza de mai jos pe care colega mea de facultate, Olesea, mi-a trimis-o azi pe messenger.
Povestea e urmatoarea: prin anul 4 de facultate faceam practica de specialitate la DGASPC sector 3 si pentru ca bugetarii incep programul dimineata ne chemau si pe noi cam la aceeasi ora matinala. Cum pe atunci stateam in camin si ora de culcare se ducea din varii motive inspre dimineata, trezitul de dimineata era ingrozitor. Si pentru ca eu nu aveam si inca nu am jena sa dorm oriunde atunci cand imi este somn, in aceea zi Olesea nu a putut sa nu surprinda acest moment. Dormeam profund si pentru ca eram in siguranta cu fetele langa.