Manastirea Dragomirna

Cosmin mi-a starnit curiozitatea spunandu-mi istoria acestei manastiri, de aceea am acceptat instant propunerea venita.
Accesul nu este prea usor. E mai degraba nevoie de masina ca sa ajungi acolo.

Dragomirna e manastire de maici. Mai multe despre ea gasiti pe site-ul manastirii.

Din pacate, vizita mea a coincis cu lucrarile de reamenajare si nu am putut sa o admir in splendoarea ei. Cu toate acestea, vizita mi-a oferit posibilitatea unei incursiuni in lumea monahala a locului. E greu sa descriu in cuvinte frumusetea acestei manastiri, dar o sa revin insotita de Cosmin dupa ce se vor finaliza lucrarile de reamenajare.

Daca va aflati din intamplare pe acolo sau v-ati planificat o vizita la manastirile Moldovei, sa nu ezitati sa treceti si pe la Manastirea Dragomirna.

Manastirea Varatec

Intamplarea a facut sa ajung la Varatec. Si credeti-ma pe cuvant ca aceasta manastire e inedita (si am mers la destul de multe manastiri pe parcursul existentei mele ca sa pot afirma asta).

Casele maicilor dispuse in jurul manastirii, coloritul florilor de la verande, rugaciunile de seara spuse de maici cu a lor voce blanda, aerul curat de deal, dulceata de cirese amarui, masa imbesugata pregatita cu mare grija de maicute... toate acestea sunt numai cateva detalii ale acestui loc.

Dincolo de experienta manastirii, admiratia se indreapta si catre comunitatea locala. Acolo oamenii sunt gospodari si stiu sa valorifice toate minunatiile locului, si nu doar intr-o maniera strict economica.

De la Varatec am plecat cum nu o sa mai plec probabil din niciun loc in viitorul foarte apropiat. Maicutele au acel dar de a te face sa te simti partial asemeni lor, sa ajungi sa apreciezi simplitatea lucrurilor, poate si a oamenilor.

Ziua 7 - Tenis, in Militari

Am luat un cupon pentru doua ore de tenis cu 15 lei / ora. Un pic la marginea orasului, in Militari la capat de 178, dar am ajuns repede cu metroul. Terenuri ok, libere, vreme buna, asa ca am jucat cu Cris cum nu ne asteptam, de la 4 la 6.
Apropo, Cris are un talent ascuns legat de tenis :) ... mai trebuie doar exersat, ceea ce abia astept sa facem.

Ziua 6 - La Mama, meniu in doi :)

Am gasit si folosit o oferta de nerefuzat la restaurantul "La mama" la noi din cartier, si anume: 18 lei pentru un meniu complet (ciorba, felul II + insotitor, plus salata - la alegere pe fiecare din componente).
Impreuna cu cate un pahar de vin, a iesit o seara frumoasa in doi...

Revenire la "Parcul Ioanid" si superbele imprejurimi...

Librarul si editorul George Ioanid a cumparat terenul in 1856 de la marele aga Pana Babeanul pentru 2100 de galbeni. Inainte zona fusese una din multele “gradini” din Bucuresti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea (1830-1869), mentionata ca atare si in “Ciocoii vechi si noi” unde este scris că locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientală cea plină de lene şi poezie, vara se adunau la grădinile Breslea, Cişmigiu … Acolo fiecare … cap de familie îşi întindea masa şi împreună cu casnicii şi amicii, beau şi mâncau; apoi începeau a învârti hora strămoşească şi danţurile cele vesele…». Constantin Bacalbasa scria despre aceasta gradina in “Bucurescii de altadata”: “O gradina de margine de oras unde se faceau petrecerile, unde mergea lumea sa chefuiasca, unde se intalneau amorezatii si unde cantau printre tufisuri lautarii”.

Dupa ce Ioanid devine proprietarul gradinii si o trasforma, un jurnalist francez descria zona în „Journal de Bucarest” astfel: „Nu departe de Palatul Regal, la doi paşi de străzile cele mai frecventate din Bucureşti se întinde un vast domeniu care într-o altă ţară ar valora milioane şi care chiar aici are o mare valoare. Pe el se află o locuinţă încântătoare, într-un stil original, în genul celui elveţian, apoi o imensă grădină sau mai de grabă un parc plin de pomi exotici şi indigeni, o viţă de vie magnifică, un parter ce conţine florile cele mai rare şi mai frumoase, o grădină plină de legume bine cultivată. Toate apartin dlui G. Ioanid, un simplu librar, ce a dobândit toată această proprietate cu preţul muncii sale.”

Pana in 1910, in zona fostei livezi Ioanid, care se afla intre Strazile Polona, Dumbrava Rosie, Aurel Vlaicu si Bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidential, format din 25 de locuinte luxoase. Cei interesati sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocati, oameni politici sau membri ai vechilor familii boieresti romanesti. Apar nume ca: Adina Costinescu, sotia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Bals si Zoe Manu, Vintila Bratianu.

Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite in aceasta zona in a doua parte a sec XIX si prima jumatate a secolul XX, sunt ori in stilul national romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piatete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc.

Ziua 5 - service la domiciliu, vizita la monument, si un pic de Selenium :)

Am ajutat o colega de la Institut sa isi rezolve problemele de Windows - am fost (cum mai mergeam cand eram la facultate) la garsoniera ei de prin zona Dorobanti, intr-o zona linistita, pitoresca.
Am pus mana pe un monument ca sa ii fac o sceneta lui Cris, care imi facea cu mana de la noul ei loc de munca.
Si, spre final, m-am jucat un pic cu Eclipse, Junit si pentru prima data cu Selenium - pentru un proiect personal.

Ziua 4 - experienta unui final de proiect

Ieri am terminat implementarea propriu-zisa in ADIS a unui proiect cu fonduri UE, de mari dimensiuni, in care si eu si Cris am avut multe responsabilitati (eu mai mult pe partea financiara, ea mai mult pe management). O experienta dificila si interesanta, in care am castigat deprinderi utile si care s-a terminat cu bine.
Mai multe, pe site-ul ADIS...
Cheers!