9 sau o noua aniversare

A fost altfel... cumva greu de descris in cuvinte. Pe langa oameni, am reusit sa fim in 3 locatii intr-o singura zi. Ce aventura frumoasa!

Sandy, Mitza, Tommy & Jessy

Rachetele-pisici se dezvolta cu viteza luminii.
Dragalasenia lor este contagioasa.

Manastirile toamna (Cernica si Pasarea)

Cernica e o mânăstire de călugări foarte cunoscută. Asta se vede si dupa numarul de vizitatori/pelerini indiferent de anotimp sau moment al zilei. Am mers duminica, intr-o zi de toamna in care soarele s-a incumetat sa iasa si sa ne dea cateva raze. Aglomeratie destul de mare, dar asta si pentru ca era pe final de slujba. Biserica mânăstirii e destul de impunătoare, parțial renovată, oamenii interesați să susțină acest proces. Curtea este foarte frumoasa, chiar si toamna. Inca se mai patreaza urme de verdeata. Ne-a uimit extinderea ansamblului monahal cu inca o biserica (in spate, dupa ce treceti de cimitire). Aceasta este încă în stadiul de construcție, însă este la fel de impunătoare ca și cea veche. Ne-am linistit sufletele vreme de cel puțin un ceas și am pornit spre Pasărea.

From Cernica & Pasarea

From Cernica & Pasarea

From Cernica & Pasarea

Manastirea Pasărea este de maici. Mai izolata, mai apropiata de comunitate prin asezarea geografica. La fel de frumoasa, însă coloritul este tomnatic. Biserica foarte frumoasa si cumva mai primitoare decat Cernica. Lacul aproape a disparut, iar locul s-a tranformat puțin de la ultima vizită. Am zabovit mai putin aici, mergând printre casele maicilor si inspirand aerul rece de toamnă târzie.

From Cernica & Pasarea

From Cernica & Pasarea

From Cernica & Pasarea

O chestie roza de plastic (vrum... vrum...)

Nu mai condusesem de luni bune. Nici nu m-a pasionat vreodata, ca sa acord prea mult timp, si apoi in ultima perioada avusesem alte prioritati. Si totusi in septembrie am zis sa mai incerc.
M-am intors la cel de-al doilea instructor pentru a lua ore suplimentare. Cred ca am facut 3 sau 4 sedinte. La finalul lunii am dat sala. A fost cu melodie toata procedura. Pentru ca CEC-ul care este instalat chiar in DRPCIV nu mai primea taxe pentru cei cu domiciliul in sector 4, a trebuit sa merg mai bine de jumatate de ora sa descopar o posta de cartier. Taxa cu pricina era de 5 lei, iar eu contratimp pentru ca nu puteam da examenul decat pana la o anumita ora.

Cu nervii la pamant am intrat in sala. M-am concentrat de nu s-a putut si am gresit niste raspunsuri din neatentie. Emil imi spusese sa nu dau sala atunci, pentru ca nu era nicicum cel mai bun moment. Dar eu nu aveam dispozitie sa mai strabat orasul inca o data pentru a ajunge la capatul lumii la DRPCIV.
Am iesit multumita ca l-am luat si ca m-au programat la traseu la o distanta de 3 saptamani. La ghiseu, functionara pe un ton cam deplasat, ma avertizeaza ca imi expira fisa medicala (se apropia anul de cand incepusem scoala de soferi). Eu ii raspund ca ii multumesc pentru avertizare, pentru un ton neutru. Ea intelege ce vrea si ma intreaba daca sunt asa de sigura ca voi lua traseul. Ii raspund ca vom vedea si am plecat.

Ziua examenului la traseu
Dupa o incercare esuata, am izbutit la a doua, desi nu m-am prezentat cu prea multe sperante: examenul auto pe traseu.
Ma scol dimineata la 06:00 ca sa ajung in Bucurestii Noi, unde era strigarea la 07:30. Am estimat aiurea distanta pana la acel loc, nu stiam zona (pentru ca se schimbase intre timp), asa ca instructorul ma suna sa ma intrebe unde sunt. Eram in apropiere, dar cine stia ca ajungeam in cateva minute.
Ajung numai bine incat sa imi aud numele... la acelasi examinator ca prima data. Desi am venit demoralizata ca nu stapanesc bine arta condusului, imi scade moralul si mai mult cand vad aceeasi persoana. Eram a patra persoana in sirul persoanelor care urmau sa fie examinate. Prin urmare, iar nu eram martor la altcineva si imi doream sa vad experienta altora.
Imi vine randul dupa o ora. Cu emotii pornesc la drum. Masina mi se parea ca facea oarecare probleme la pedale, dar eu dadeam inainte. Ma plimba examinatorul destul de mult, dupa care in final trece la manevre: parcare laterala (a iesit mai greu), mers inapoi (mai mult sau mai putin in linie dreapta), intoarcere din 3 miscari (un pic fortata). Evident ca am fost depunctata pentru fiecare greseala, numai ca in final nu am depasit cele 21 de puncte pentru a ma respinge. Deci am primit unda verde pentru a deveni conducator auto. :-)

Câteva sfaturi
- aveti grija cum va alegeti instructorul; eu am terminat scoala cu greu cu acelasi intructor, care a omis sa imi arate macar o singura data toate manevrele necesare. Am avut norocul sa gasesc un al doilea instructor cu rabdare si talent pedagogic, datorita caruia am obtinut carnetul, dupa ce am urmat sedinte suplimentare.
- nu va infigeti sa platiti toata taxa pentru scoala; daca nu va place instructorul si vreti sa renuntati, o sa va recuperati banii mai greu.
- insistati sa va arate macar o data toate manevrele pe care ar trebui sa le invatati in timpul scolii; instructorilor le convine sa omita, pentru ca dupa scoala urmeaza orele suplimentare, care costa si costa...
- la examenul teoretic trebuie sa inveti cu atentie si te ajuta testele de pe site-ul DRPCIV (care sunt doar o parte din cele ce iti pica la examen); se poate gresi foarte usor din neatentie si graba atunci cand te afli in sala de examen.
- examinatorul de la traseu nu este chiar cerberul; iti poate da emotii, dar nu sunt imposibil de depasit.
- conteaza un pic momentul si locul in care aveti proba de traseu.

Acum imi fac doar curaj sa ies in traficul bucurestean. Greu, dar nu imposibil, sper...