Un cuplu ciudat

E o piesa de teatru care merita, la Teatrul de Comedie.

Ne-am dus fara mari asteptari, cunoscand doar titlul piesei... si am plecat amuzati, dupa un spectacol antrenant, cu si actori buni si un scenariu spumos, care se joaca cu roluri si stereotipuri si relatii tipice, cu genurile si jocul de gen, cu un cuplu fortuit de "homouali" (gay fara sex :-).
Una peste alta, e mai amuzant decat il descriem aici :)

Multumim cui ne-a facut cadou biletele !

Lucruri obisnuite pentru unii, stranii pentru mine

Ultimele zile nu au fost cele mai placute in termeni de experienta intalnita. Poate caracterul de nemaiintalnit al unora m-au facut sa reactionez intr-un anumit mod, dar au fost si lucruri despre care ma asteptam sa se fie asa si tot mi-au lasat un gust amar.

Topul ar fi urmatorul, evident din pdv total personal si subiectiv 100%:

1. Piata Unirii, duminica la miezul noptii. Am iesit de la metrou intrebandu-ma daca nu am nimerit cumva intr-o zona tocmai bombardata. Jandarmi cat cuprinde, fum, mult fum, miros ingrozitor, lume ravasita, obiecte incendiate, tomberoane in mijlocul a ditamai bulevardul, oameni care scoteau din gura cuvinte de nereprodus. Domnea starea de nesiguranta, desi se pare ca situatia care a creat o mare parte dintre cele enumerate mai sus se ca terminase.
Mai tarziu, ajunsi acasa am inteles mai bine situatia. De fapt, am vazut mai multe perspective, una mai incredibila sau necredibila ca alta.
Incerc sa fiu neutra, desi poate as avea si eu nemultumirile mele si as fi refulat iesind si urland in strada. Nu am facut-o. Daca a fost bine sau rau, iar nu pot concluziona, asa ca o sa urlu deocamdata in sinea mea.

2. Acelasi sistem medical corupt. O prietena imi spune cum bunica ei a fost "taxata de la obraz" cu 1000 lei pentru a putea fi operata, dupa ce a fost adusa cu ambulanta dintr-un alt oras al tarii tocmai in capitala. Dragii de medici s-au gandit ei ca femeia, pensionara de altfel, inainte de a veni la Bucuresti si-a facut "plinul" la portofel. I-au cerut, le-a dat, au operat-o si urma de medic la pat nu a mai zarit. Probabil ca asta era "scump la fata" si s-a gandit ca daca ar mai cere, pacienta nu mai avea de unde sa ii mai dea. Asa ca s-a retras medicul, iar pacienta a avut noroc ca a reusit sa isi revina si fara prezenta lui. Asta e varianta optimista.
Am fost siderata si inca am in minte cuvintele prietenei mele povestind aceasta situatie anormala. Am mai scris despre asta aici pe blog, nu mai reiau ideea pentru ca nu stiu cat rost mai are.
Si unii spun ca salariile mari in sistemul de sanatate ar rezolva aceasta situatie. Ar putea-o rezolva daca ar exista si un sistem de sanctiune pentru cei care continua sa ceara si sa primeasca chiar si cu salarii de Occident. Altfel si cel putin leafa de o mie de euro pe luna, normal ca ar fi putin cand el sau ea, chirurgul care iaca primeste 1000 lei pe cap de pacient supus interventiei chirurgicale. Dar intr-o luna un chirurg nu realizeaza doar 4 operatii (m-am informat si eu in jur), deci ar ajunge la mai mult de 1000 de euro, suma medie pe care statul roman  (in mod ipotetic) i-ar da-o. Si atunci ii convine sa ia 1000 euro leafa sau cel putin 1000 lei pentru fiecare pacient operat? Faceti si voi, in cunostinta de cauza, niste calcule simple.
Eu ma intreb cum dorm oamenii astia noaptea cerand si primind de la oameni bani pentru a le salva viata?! Si daca au cerut dupa placul lor suma cuvenita si omul isi da duhul pe masa de operatie sau in patul de spital postoperator (c-o fi vina medicului sau a pacientului care nu a mai avut zile), sa imi spuneti daca se duce la familia pacientului si ii returneaza banii ca un baiat sau fata buna ce este el/ea?
De ce mai platim asigurarea obligatorie de sanatate (5.5% din veniturile lunare, e de fapt un fel de impozit suplimentar pe muncă...) daca astia odata ajunsi la spital ne obliga la o noua taxa al carui procent de data asta nu se raporteaza mai deloc la veniturile fiecarei persoane, ci la bunul lor plac?

3. "Populatia" de instructori auto. Oamenii astia sunt din alt banc. Am auzit multe, am citit poate si mai multe, dar aceasta "specie" este de nedefinit. Au un limbaj greu de digerat, niste "manevre" de neinteles si multa lipsa de pedagogie (doar sunt si ei asa-zisi profesori, dar ma indoiesc de faptul ca ii invata cineva ce este pedagogia si la ce poate fi ea buna). Cu chiu si vai, nervi intinsi la maxim am reusit sa ating ora nr. 30 si sa spun ca e gata. E gata din parti, ca daca simte ca nu stii care e faza cu scoala de soferi te invata numai ce,  cat şi când pofteste. Si daca il tragi de maneca atunci sa vezi smecherie din gura lor. Scoala vietii ti-o preda cu maiestrie orice instructor auto.

Caut o lume minunata. Nu am bani sa o cumpar, dar as vrea sa o imprumut. Tin mult la lucrurile imprumutate si le restitui in aceeasi stare. Ajutati-ma sa gasesc macar ideea ca aceasta lume ar exista.

Afaceri medicale ... mortale

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/afaceri-cu-morti-reteta-de-stors-bani-de-la-stat-a-fostilor-sefi-de-la-institutul-marius-nasta.html

de prin Napoli

Regulile de circulatie exista, dar nu se respecta. Cel mai adesea conducatorii de autovehicule si scutere tin cont de ele doar daca exista semafoare sau politie prin apropiere. In rest, haos total printre stradutele orasului. Masini lovite sau zgariate nu reprezinta o noutate pentru proprietarii lor. Ba mai mult am vazut chiar si refacerea masinii dupa lovire cu una bucata scotch pentru a sustine bara de protectie din fata. Este recomandat sa traversati strada in rand cu localnicii pentru ca ei au deja experienta in a evita fluxul de masini, si uitandu-te in ochii soferilor.

Pizza... CEA MAI BUNA! Si altfel decat ceea ce am incercat noi in Bucuresti sau alte orase ale Italiei. Cu cat mai simpla si cu ingredientele create pe loc, cu atat mai buna...
Nici pastele sau salatele sau deserturile nu-s rele deloc!

Restaurantele pline de localnici. Oamenii stau la coada sa intre la restaurant daca acesta este bun. Asa ca uneori stradutele devin neincapatoare pentru oameni si vehicule in acelasi timp.
Am intrat in cateva restaurante, dar ne-a ramas gandul la unul dintr-un cartier fara turisti, unde veselia era maxima, mancarea extraordinara, vinul a curs din belsug, iar canzonettele cantate printre mese au imbogatit atmosfera.

Cum zicea si gazda noastra, Napoli nu e ceea ce vedem la stirile TV. E mai degraba un colier de diamante pe care-l gasesti pe o straduta laturalnica si neingrijita. E o mare capitala care decade cu stil.