Ne-am tot gandit noi cum sa fie muzica de la nunta cat mai placuta tuturor, si in mod democratic asteptam propuneri de melodii pentru playlist-ul din acea noapte magica...
Sa zicem ... cate 3 melodii la alegere pentru fiecare invitat care ne scrie pe blog.
Propuneti-le va rog in comentarii la acest post, si o sa vedem ce putem face ca nunta noastra sa fie si pentru voi de neuitat :)
vineri, 26 februarie 2010
Prieteni, locuri dragute si atmosfera vesela
Din seria recomandarilor de locuri numai bune de luat in calcul atunci cand iesi in oras mentionez
Violeta's vintage kitchen, http://www.violetas.ro/
(site creat de catre Vica, mereu in cautare de provocari creative).
Un loc foarte cosy, cu mancare buna (toti cei care au servit un fel de mancare nu au inaintat nici o plangere), cu muzica buna si care nu iti sparge timpanul sau bruiaza conversatia, cu un personal amabil si manageri care se intereseaza de soarta ta pe perioada sederii in acest loc.
Grupul vesel din aceasta seara format din noi (eu si Cosmin), Vica si Ionut, Silvia si Adi, Filis si Andrei nu a facut decat sa se bucure ca s-au revazut si in 2010, sa povesteasca intamplari dragute petrecute in perioada de la ultima intalnire, sa faca planuri (urmatoarea intalnire va fi la Casa Armatei, urmatoarea iesire va fi la munte pe un traseu care sa nu ii dauneze niciunuia - asta ca o minuta pe scurt a intalnirii).
A fost totul atat de frumos incat nici nu am simtit cand a zburat timpul.
Pe curand, dragii nostri prieteni!
Violeta's vintage kitchen, http://www.violetas.ro/
(site creat de catre Vica, mereu in cautare de provocari creative).
Un loc foarte cosy, cu mancare buna (toti cei care au servit un fel de mancare nu au inaintat nici o plangere), cu muzica buna si care nu iti sparge timpanul sau bruiaza conversatia, cu un personal amabil si manageri care se intereseaza de soarta ta pe perioada sederii in acest loc.
Grupul vesel din aceasta seara format din noi (eu si Cosmin), Vica si Ionut, Silvia si Adi, Filis si Andrei nu a facut decat sa se bucure ca s-au revazut si in 2010, sa povesteasca intamplari dragute petrecute in perioada de la ultima intalnire, sa faca planuri (urmatoarea intalnire va fi la Casa Armatei, urmatoarea iesire va fi la munte pe un traseu care sa nu ii dauneze niciunuia - asta ca o minuta pe scurt a intalnirii).
A fost totul atat de frumos incat nici nu am simtit cand a zburat timpul.
Pe curand, dragii nostri prieteni!
miercuri, 24 februarie 2010
Ceainarie si prieteni
Desi am avut parte de ceva schimbari in ultimele zile, prefer sa scriu doar despre lucruri placute.
Azi, dupa o perioada destul de lunga, m-am intalnit cu Monica, fosta mea colega de facultate. Locatia a fost aleasa de ea si meritul ii apartine: Ceainaria Serendipity. Un loc placut, cu muzica in surdina astfel ca poti conversa fara a-ti incerca talentul de soprana sau tenor, ceaiurile foarte bune (desi putin cam scumpe comparativ cu celelalate ceainarii pe care le-am vizitat), persoanlul foarte amabil, o pisicuta exatraordinar de prietenoasa si o biblioteca bogata in carti. Am cautat si vad ca au si site http://www.serendipity-tea.ro/button-serendipity-tea-desprenoi/.
Mi-a placut foarte mult aceasta intalnire care va avea cu siguranta partea a II-a. Monica, nu imi uit datoriile!
Azi, dupa o perioada destul de lunga, m-am intalnit cu Monica, fosta mea colega de facultate. Locatia a fost aleasa de ea si meritul ii apartine: Ceainaria Serendipity. Un loc placut, cu muzica in surdina astfel ca poti conversa fara a-ti incerca talentul de soprana sau tenor, ceaiurile foarte bune (desi putin cam scumpe comparativ cu celelalate ceainarii pe care le-am vizitat), persoanlul foarte amabil, o pisicuta exatraordinar de prietenoasa si o biblioteca bogata in carti. Am cautat si vad ca au si site http://www.serendipity-tea.ro/button-serendipity-tea-desprenoi/.
Mi-a placut foarte mult aceasta intalnire care va avea cu siguranta partea a II-a. Monica, nu imi uit datoriile!
marți, 23 februarie 2010
Duminica dupa-amiaza
Am reusit dupa multe incercari sa ma intalnesc cu draga mea prietena, Justina. Din pacate nu am reusit sa fim in formula completa, Ana fiind ocupata cu proiectele pentru facultate. Dar Adelina a reusit sa bata un nou record in ceea ce priveste intarzierea... :)
Greu de descris reactia Justinei la primirea invitatiei pentru nunta, dar si mai greu sa mi-o sterg eu din minte. Cu o sensibilitate pe care putini au reusit sa si-o mai pastreze, Justina ma uimeste de fiecare data.
Dupa ce am discutat noi despre vrute si nevrute, am fost sa vizionam unul dintre filmele din cadrul Zilelor ASTRA Film în București la Muzeul Taranului Roman impreuna cu Dan C. si Cosmin. Filmul la care am apucat si noi in final sa ajungem a fost BRIDES OF ALLAH/ MIRESELE LUI ALLAH, despre care aveti mai jos o descriere:
Regizor: Natalie Assouline
Țara: Israel
Anul producției: 2008
Durata: 76 minute
În spatele gratiilor unei închisori din Israel se împletesc frumuseţea şi cruzimea, cântecul de leagăn şi ura, mila şi crima comisă cu sânge rece, feminitatea şi violenţa extremă. Ne sunt dezvăluite vieţile femeilor încarcerate pentru implicare în atacuri teroriste, prin portrete intime filmate în decursul a doi ani. Aflăm despre motivaţiile lor pentru faptele comise, despre rutina zilelor de de puşcărie şi despre evenimente majore din viaţa lor, precum naşterea unui copil. Cînd vorbesc despre soţii care le-au abandonat, le înţelegem durerea şi, cu siguranţă, le vom fi alături atunci când se vor confrunta cu problemele vieţii din închisoare. Un film despre religie, ideologie, discriminare, disperare, familie, ruşine şi pocăinţă. (Sursa)
Si acum o scurta parere a noastra referitor la acest film: reflectarea realitatii din inchisorile din Israel populate de femei palestiniene care isi cladesc o mica societate nu cu mult diferita de cea de afara. Traiul intr-o institutie totala le determina pe unele dintre ele sa afirme ca e mai bine decat cel din viata in libertate deoarece ajung sa fie mai educate (intelegand prin asta adevaratul sens al Coranului) sau sa fie mai respectate decat in propria familie. Diferentele culturale, dar mai ales influenta reliegiei reies din fiecare interviu pe care il acorda regizoarei (care este din Israel). Nationalitatea regizoarei, controlul destul de riguros asupra cadrului (totul e in inchisoare, nimic din afara), ordonarea si selectia povestilor de viata iti lasa in final o usoara senzatie de tendentiozitate pro-Israel ...
vineri, 19 februarie 2010
Domnisoarele mele
Tocmai m-am intors de la intalnirea cu domnisoarele mele de mare onoare carora le multumesc pentru sprijinul de zi cu zi in ceea ce priveste desfasurarea pregatirilor pentru nunta. La cat de dezorganizata am fost in ultimul timp nu cred ca as fi reusit sa stabilesc aceasta intalnire fara interventia lor.
Si am reusit sa fim si productive stabilind culoarea rochitelor de gala si ... restul - care este surpriza. Merci mult, fetelor !
Locatia a fost una foarte frumoasa: Sala de lectura unde pe langa ceai si prajituri de casa excelente am avut parte de un concert inedit de jazz creat de baietii de la The Magic Sounds of Live Music. Va recomand cu caldura acest loc.
Surpriza zilei a fost vestea Ioanei, care se casatoreste anul viitor. Draga mea, Ioana, iti urez mult succes cu pregatirile (descopar si eu pe zi ce trece cat de multa energie si timp imi mananca) si cat mai putin stres pentru ca in final voi veti fi cuplul zilei, fie ca a iesit totul conform asteptarilor voastre fie ca s-au mai si schimbat planurile. Si mult succes si cu celalalt proiect! (ramane secretul fetelor initiate si cu initiativa)
Si am reusit sa fim si productive stabilind culoarea rochitelor de gala si ... restul - care este surpriza. Merci mult, fetelor !
Locatia a fost una foarte frumoasa: Sala de lectura unde pe langa ceai si prajituri de casa excelente am avut parte de un concert inedit de jazz creat de baietii de la The Magic Sounds of Live Music. Va recomand cu caldura acest loc.
Surpriza zilei a fost vestea Ioanei, care se casatoreste anul viitor. Draga mea, Ioana, iti urez mult succes cu pregatirile (descopar si eu pe zi ce trece cat de multa energie si timp imi mananca) si cat mai putin stres pentru ca in final voi veti fi cuplul zilei, fie ca a iesit totul conform asteptarilor voastre fie ca s-au mai si schimbat planurile. Si mult succes si cu celalalt proiect! (ramane secretul fetelor initiate si cu initiativa)
joi, 18 februarie 2010
Invitatie nr.2 ... la aceeasi nunta
Fiecare cu sarmul sau. Daca prima este haioasa, a doua este ceva mai "serioasa". 
Sper sa reusim sa oferim invitatiile tuturor celor dragi pe care i-am inclus pe lista de invitati la marele eveniment. Le vom oferi cu mare drag invitatia "manufacturata" si speram ca le vom transmite odata cu ea si o parte din fericirea pe care acestea ne-au adus-o noua.
miercuri, 17 februarie 2010
Casa poporului
Si a poporului a fost (care daduse cu mic cu mare sa vada minunatia de pe deal), cel putin duminica dupa-amiaza cand ne-am lasat dusi de caldura de acasa spre vizitarea monumentului pe care am fi putut sa il vedem prea bine si altadata.
Fericiti de faptul ca era Ziua Portilor Deschise, dar mai ales ca erau deschise publicului camere la care in mod normal nu aveai acces, am dat o fuga la mai sus-numitul obiect numai bun de ne-vizitat pe vreme de iarna. Noi care credeam ca vom face repede o vizita, am stat in ninsoare si frig vreme de o ora si jumatate cand in cele din urma am reusit sa ii calcam pragul.
Dupa ce am mers in grup organizat prin incaperile deschise publicului larg vreme de vreo 30 min realizam ca nu am fost normali sa stam sa asteptam pe o asemenea vreme atata timp. Ce am vazut? Un amestec extraordinar de stiluri, sali de conferinta, camere de "n" metri inalte si poze ale marilor personalitati politice. Si acum ma apuca tremuriciul cand ma gandesc cat am indurat. Si am mai intarziat si la aniversarea lui Dan C. amanata deja cu o saptamana.
Vai de capu'nostru ca se presupune ca acolo se iau deciziile.
Fericiti de faptul ca era Ziua Portilor Deschise, dar mai ales ca erau deschise publicului camere la care in mod normal nu aveai acces, am dat o fuga la mai sus-numitul obiect numai bun de ne-vizitat pe vreme de iarna. Noi care credeam ca vom face repede o vizita, am stat in ninsoare si frig vreme de o ora si jumatate cand in cele din urma am reusit sa ii calcam pragul.
Dupa ce am mers in grup organizat prin incaperile deschise publicului larg vreme de vreo 30 min realizam ca nu am fost normali sa stam sa asteptam pe o asemenea vreme atata timp. Ce am vazut? Un amestec extraordinar de stiluri, sali de conferinta, camere de "n" metri inalte si poze ale marilor personalitati politice. Si acum ma apuca tremuriciul cand ma gandesc cat am indurat. Si am mai intarziat si la aniversarea lui Dan C. amanata deja cu o saptamana.
Vai de capu'nostru ca se presupune ca acolo se iau deciziile.
marți, 16 februarie 2010
Invitatie... la nunta :-)
"Vin catre toti cei dragi, in curand! Nu voi rata pe nimeni!!", raspunse invitatia cea jucausa.
luni, 15 februarie 2010
Profilul colegului ideal de la job
Decizia a fost luata asa ca c'est fini la comedie !
Si cum nici nu am apucat bine sa spun ca ies din barca, pardon Arca, unii bucurandu-se de aceasta veste au dat repede sa posteze anuntul de angajare pentru postul proaspat eliberat desi stabilisem ca ma voi ocupa eu de asta (ca doar decizia imi apartine in totalitate).
Uitati ce a iesit: "Candidatul ideal este o persoana flexibila, muncitoare, dedicata, pasionata de domeniu, deschisa, cu atitudine toleranta, rabdatoare."
Nu stiu cat i-a luat ca realizeze acest profil ideal (in viziunea ei) atat pentru un consilier social pe probleme de migratie cat mai ales pentru cel al unui viitor coleg de la job.
Si cum "tara lui Papura Voda" e plina de asemenea specimene nu imi ramane decat sa le urez tuturor cat mai putine frustrari si multe realizari intr-o structura a carei ierarhie nu presupune decat existenta unui singur post de conducere.
Ii recomand sa asculte "Stairway to heaven"... macar urcand la propriu mai multe trepte va ajunge si la cea finala, de conducere. A cui, nu se stie ...
Si cum nici nu am apucat bine sa spun ca ies din barca, pardon Arca, unii bucurandu-se de aceasta veste au dat repede sa posteze anuntul de angajare pentru postul proaspat eliberat desi stabilisem ca ma voi ocupa eu de asta (ca doar decizia imi apartine in totalitate).
Uitati ce a iesit: "Candidatul ideal este o persoana flexibila, muncitoare, dedicata, pasionata de domeniu, deschisa, cu atitudine toleranta, rabdatoare."
Nu stiu cat i-a luat ca realizeze acest profil ideal (in viziunea ei) atat pentru un consilier social pe probleme de migratie cat mai ales pentru cel al unui viitor coleg de la job.
Si cum "tara lui Papura Voda" e plina de asemenea specimene nu imi ramane decat sa le urez tuturor cat mai putine frustrari si multe realizari intr-o structura a carei ierarhie nu presupune decat existenta unui singur post de conducere.
Ii recomand sa asculte "Stairway to heaven"... macar urcand la propriu mai multe trepte va ajunge si la cea finala, de conducere. A cui, nu se stie ...
duminică, 14 februarie 2010
joi, 11 februarie 2010
Invitatii proaspete si "calde"
Deeeeci, pe scurt: cine se inscrie pe lista de asteptare pentru invitatii la nunta?
Le-am primit, le-am vazut, ne-au placut, le-am "confiscat", suntem si acum in extaz total :)
Daca va plac si voua cand le primiti, o sa fim si mai fericiti :)
Le-am primit, le-am vazut, ne-au placut, le-am "confiscat", suntem si acum in extaz total :)
Daca va plac si voua cand le primiti, o sa fim si mai fericiti :)
miercuri, 10 februarie 2010
9 iunie 2009
L-am gasit cautand in arhiva de mail-uri trimise. Ce vremuri...
Poate mai intereseaza si pe altii pe care i-am omis atunci. :-P Dar trebuie sa aveti multa rabdare. Nici acum nu imi vine sa cred ca de mult am putut sa scriu.
Simt nevoia sa va scriu despre aceasta zi deoarece nu in fiecare zi mi se intampla asa ceva. Iar daca voi va aflati in aceasta situatie, sa stiti cum sa actionati si ce sa evitati. :-)
Dimineata - ca oricare alta, desi pe taram vienez. Noi, moi si Cosmin, aveam ca planuri: vizitarea Muzeului Leopold, a Palatulului Schoenbrunn si eventual un mic popas intr-un parc. Pornim voiosi la drum. Facem o escala de o ora la un internet cafe pt ca avea Cosmin niste mail-uri urgente de trimis. Apoi luam un brunch in parc, dupa care poposim intr-un parc, unde "ne uita Dumnezeu" vreo 2 ore pe iarba (s-a luat de la austrieci) si taras-gropis pornim spre Muzeu ca tinea Cosmin motis sa il vada.
... Ajungem la muzeu, vedem intr-adevar un loc nou, minunat, mai precis imprejurimile muzeului, numai ca muzeul era martea inchis. Eee, nu a fost bai, ca ne pusesem limita de intrare 6 euro. In final, nu am vazut nici cat a fost intrarea, si nici muzeul. Daca pe pliant nu ar fi scris ca joia e inchis (traducere aiurea in engleza unde nu e mare diferenta intre marti si joi :P ) probabil ca nu am fi pierdut vremea sa mergem pana acolo.
Dupa aceasta nazdravenie am pornit catre Palat. Gasim repede o scurtatura, ca doar nu era prima data cand mergeam la el, si intram. Ne miscam chiar repede. Nici o problema.
Apoi inapoi catre Hotel ca sa luam bagajele. Chiar prindem toata legaturile la "tanc", deci nici o secunda irosita. Cosmin intra repede la Hotel sa ia bagajele, eu intr-un supermarket ca sa iau cate ceva. Ei, aici am cam pierdut si eu timpul. Dar inca nu era bai.
Luam metrou, schimbam, ajungem la Viena Mitte de unde trebuia sa luam trenul catre aeroport. Dupa ce mai intrebam in jur descoperim de unde sa luam metroul. Doar eu mergem la aeroport, iar Cosmin urma sa mearga cu mine cateva statii, dupa care el o lua catre directia autogara Viena de unde urma sa ia autobuzul catre Berlin.
... Si acum incepe aventura. Ceasul indica ora 17.30. Urmatorul tren catre aeroport la 17.47 (erau din jumatate in jumatate de ora). Ar ajunge in aeroport la 18.12. Se inchide check-in aeroport la 18.20. Va las si pe voi sa socotiti, ca pe noi ne taiasera apele deja. Sansele sa ajung in timp erau de cateva procente. Ne resemnam si asteptam trenul, tren care ... are intarziere 5 min. Prin urmare sansele noastre scad si mai mult pana la... nici acum nu imi vine sa cred. Dar totusi decidem sa mergem pana la capat. Vine si Cosmin cu mine pana la aeroport ca sa imi tina bagajele, iar eu sa pot fugi catre ghiseu sa fac check-in. Pe tren nu mai descriu starile noastre. Ajungem la aeroport la ora 18.15 min, dar nu mai tarziu cu vreo 2-3 min. Cosmin, care se orienteaza foarte bine in spatiu si avand o memorie foarte buna privind pozitionarea ghiseului companiei cu care urma sa zbor, imi explica punctul cum sa ajung cel mai repede. Zis dar nu si facut, caci din cauza emotiilor am uitat care e stanga si am luat-o la dreapta si am ocolit cu viteza lui Speedy Gonzales cam tot terminalul. Vazand eu ca nu se vede urma de Sky-Europe intreb pe o persoana de la un ghiseu unde se afla. Supriza... era chiar la el. Si inca o supriza care iese ca un porumbel din gura lui: ai noroc, zborul Skyeurope are intarziere si iti pot face check - in, altfel ar fi zis "Dumnezeu cu mila" si mult succes. Cosmin vine repede cu bagajele pe scurtatura, eu care inca nu imi dadusem seama care e stanga si dreapta, ma intorc pe drumul care am venit ca sa il intampin. El se orienteaza inca o data foarte bine si ma gaseste in aeroport. Imi da bagajele, ne luam ramas bun si pornesc catre poarta de imbarcare. Ajung si a treia surpriza: avionul va decola la 19.40 in loc de 19.00. Acum, eu stiu ca m-a salvat intarzierea asta, dar nici chiar asa. Si pentru ca nu era tot, avionul pleaca din Viena la 20.30. Doar 1 ora si jumatate intarziere. De-as fi stiut ...
Ajung in Bucuresti la 22.50. Sansele sa mai prind un autobuz erau foarte mici. Si totusi indraznesc sa sper si chiar sa incerc. Asa ca ma duc repede in statie. Ajung si astept: soseste un 780 - soferul ma intreba unde merg si ii spun, dupa care imi explica ca el ajunge la gara. El pleaca, eu raman. Sun la taxi si imi spune ca nu au taxiuri in zona. De cele care se aflau in fata aeroportului nu m-as atinge. Mai stau cateva minute. Si norocul meu de aceasta data, vine 335 si merg cu el pana la Iancului. Pe traseu se urca un grup de cetateni turmentati care voiau neaparat sa isi faca plinul de tigari si tot ce se mai putea ca ne ia pe toti la rand si cere cate ceva. Scap si de asta. Ajung la Iancului si de acolo ochesc eu vreo cateva taxi uri care ar accepta sa ma duca pa la Spitalul Sf. Pantelimon. Am noroc si accepta taximetristul din prima incercare. Ajung in fata blocului si de fericire ii las taximetristului mai mult decat de obicei. Eu fericita ca am ajuns la miezul noptii acasa, el multumit ca a fost o cursa scurta si profitabila.
Poate mai intereseaza si pe altii pe care i-am omis atunci. :-P Dar trebuie sa aveti multa rabdare. Nici acum nu imi vine sa cred ca de mult am putut sa scriu.
Simt nevoia sa va scriu despre aceasta zi deoarece nu in fiecare zi mi se intampla asa ceva. Iar daca voi va aflati in aceasta situatie, sa stiti cum sa actionati si ce sa evitati. :-)
Dimineata - ca oricare alta, desi pe taram vienez. Noi, moi si Cosmin, aveam ca planuri: vizitarea Muzeului Leopold, a Palatulului Schoenbrunn si eventual un mic popas intr-un parc. Pornim voiosi la drum. Facem o escala de o ora la un internet cafe pt ca avea Cosmin niste mail-uri urgente de trimis. Apoi luam un brunch in parc, dupa care poposim intr-un parc, unde "ne uita Dumnezeu" vreo 2 ore pe iarba (s-a luat de la austrieci) si taras-gropis pornim spre Muzeu ca tinea Cosmin motis sa il vada.
... Ajungem la muzeu, vedem intr-adevar un loc nou, minunat, mai precis imprejurimile muzeului, numai ca muzeul era martea inchis. Eee, nu a fost bai, ca ne pusesem limita de intrare 6 euro. In final, nu am vazut nici cat a fost intrarea, si nici muzeul. Daca pe pliant nu ar fi scris ca joia e inchis (traducere aiurea in engleza unde nu e mare diferenta intre marti si joi :P ) probabil ca nu am fi pierdut vremea sa mergem pana acolo.
Dupa aceasta nazdravenie am pornit catre Palat. Gasim repede o scurtatura, ca doar nu era prima data cand mergeam la el, si intram. Ne miscam chiar repede. Nici o problema.
Apoi inapoi catre Hotel ca sa luam bagajele. Chiar prindem toata legaturile la "tanc", deci nici o secunda irosita. Cosmin intra repede la Hotel sa ia bagajele, eu intr-un supermarket ca sa iau cate ceva. Ei, aici am cam pierdut si eu timpul. Dar inca nu era bai.
Luam metrou, schimbam, ajungem la Viena Mitte de unde trebuia sa luam trenul catre aeroport. Dupa ce mai intrebam in jur descoperim de unde sa luam metroul. Doar eu mergem la aeroport, iar Cosmin urma sa mearga cu mine cateva statii, dupa care el o lua catre directia autogara Viena de unde urma sa ia autobuzul catre Berlin.
... Si acum incepe aventura. Ceasul indica ora 17.30. Urmatorul tren catre aeroport la 17.47 (erau din jumatate in jumatate de ora). Ar ajunge in aeroport la 18.12. Se inchide check-in aeroport la 18.20. Va las si pe voi sa socotiti, ca pe noi ne taiasera apele deja. Sansele sa ajung in timp erau de cateva procente. Ne resemnam si asteptam trenul, tren care ... are intarziere 5 min. Prin urmare sansele noastre scad si mai mult pana la... nici acum nu imi vine sa cred. Dar totusi decidem sa mergem pana la capat. Vine si Cosmin cu mine pana la aeroport ca sa imi tina bagajele, iar eu sa pot fugi catre ghiseu sa fac check-in. Pe tren nu mai descriu starile noastre. Ajungem la aeroport la ora 18.15 min, dar nu mai tarziu cu vreo 2-3 min. Cosmin, care se orienteaza foarte bine in spatiu si avand o memorie foarte buna privind pozitionarea ghiseului companiei cu care urma sa zbor, imi explica punctul cum sa ajung cel mai repede. Zis dar nu si facut, caci din cauza emotiilor am uitat care e stanga si am luat-o la dreapta si am ocolit cu viteza lui Speedy Gonzales cam tot terminalul. Vazand eu ca nu se vede urma de Sky-Europe intreb pe o persoana de la un ghiseu unde se afla. Supriza... era chiar la el. Si inca o supriza care iese ca un porumbel din gura lui: ai noroc, zborul Skyeurope are intarziere si iti pot face check - in, altfel ar fi zis "Dumnezeu cu mila" si mult succes. Cosmin vine repede cu bagajele pe scurtatura, eu care inca nu imi dadusem seama care e stanga si dreapta, ma intorc pe drumul care am venit ca sa il intampin. El se orienteaza inca o data foarte bine si ma gaseste in aeroport. Imi da bagajele, ne luam ramas bun si pornesc catre poarta de imbarcare. Ajung si a treia surpriza: avionul va decola la 19.40 in loc de 19.00. Acum, eu stiu ca m-a salvat intarzierea asta, dar nici chiar asa. Si pentru ca nu era tot, avionul pleaca din Viena la 20.30. Doar 1 ora si jumatate intarziere. De-as fi stiut ...
Ajung in Bucuresti la 22.50. Sansele sa mai prind un autobuz erau foarte mici. Si totusi indraznesc sa sper si chiar sa incerc. Asa ca ma duc repede in statie. Ajung si astept: soseste un 780 - soferul ma intreba unde merg si ii spun, dupa care imi explica ca el ajunge la gara. El pleaca, eu raman. Sun la taxi si imi spune ca nu au taxiuri in zona. De cele care se aflau in fata aeroportului nu m-as atinge. Mai stau cateva minute. Si norocul meu de aceasta data, vine 335 si merg cu el pana la Iancului. Pe traseu se urca un grup de cetateni turmentati care voiau neaparat sa isi faca plinul de tigari si tot ce se mai putea ca ne ia pe toti la rand si cere cate ceva. Scap si de asta. Ajung la Iancului si de acolo ochesc eu vreo cateva taxi uri care ar accepta sa ma duca pa la Spitalul Sf. Pantelimon. Am noroc si accepta taximetristul din prima incercare. Ajung in fata blocului si de fericire ii las taximetristului mai mult decat de obicei. Eu fericita ca am ajuns la miezul noptii acasa, el multumit ca a fost o cursa scurta si profitabila.
Restaurantul de la Casa Armatei
Continui sirul de recomandari privind locuri dragute si ieftine pentru a iesi in oras.
Ieri, dupa o zi de serviciu destul de solicitanta si o dezamagire neasteptata, am iesit neplanificat cu dragele mele prietene, Ade, Ana si Iulia (enumerate in ordine alfabetica pentru a nu se supara niciuna; Adelina e mereu avantajata in acest sens) in oras.
Pentru ca nu era planificat, nu aveam prea multi bani la noi si nici in general, am hotarat sa mergem la restaurantul de la Casa Armatei. Eu mai fusesem si imi place foarte mult acest loc atat pentru atmosfera (chiar si atunci cand se canta live), servicii oferite, cat si pentru mancarea buna si destul de ieftina. Adelinei i-a trebuit mult curaj ca sa intre acolo. Avea o idee greu de scos din cap: iti trebuie tinuta speciala pentru a intra intr-un asemenea loc. "Ete fleosc" (scuze pentru limbaj, dar nu ma pot abtine de multe ori sa nu o spun) i-am tot spus in nenumarate randuri si in final am dus-o. Normal ca i-a placut si s-a convins ca nu trebuie tinuta. Greu cu prima data asta ! :-P
Revenind la seara de ieri, Anei si Iuliei, aflate pentru prima data la acest restaurant le-a placut. Nu am reusit sa aflu cat de mult, dar le invit pe ele sa imi scrie chiar aici, ce le-a placut si ce nu.
Niste preturi orientative pentru voi: 15 lei o tochitura, 6 lei o ciorba de burta (da, iar nu am rezistat !), 3,5 lei o bere (wow! nu?) etc. Serviciul e ireprosabil, iar mancarea foarte gustoasa.
Eu zic ca merita sa intrati la acest restaurant fie ca va aflati prin zona fie ca nu vreti sa cheltuiti prea mult sau vreti sa incercati ceva nou.
Adresa(in caz ca nu o stiti): Calea Victoriei, sector 1 (in diagonala cu Pizza Hut de la Universitate)
Ieri, dupa o zi de serviciu destul de solicitanta si o dezamagire neasteptata, am iesit neplanificat cu dragele mele prietene, Ade, Ana si Iulia (enumerate in ordine alfabetica pentru a nu se supara niciuna; Adelina e mereu avantajata in acest sens) in oras.
Pentru ca nu era planificat, nu aveam prea multi bani la noi si nici in general, am hotarat sa mergem la restaurantul de la Casa Armatei. Eu mai fusesem si imi place foarte mult acest loc atat pentru atmosfera (chiar si atunci cand se canta live), servicii oferite, cat si pentru mancarea buna si destul de ieftina. Adelinei i-a trebuit mult curaj ca sa intre acolo. Avea o idee greu de scos din cap: iti trebuie tinuta speciala pentru a intra intr-un asemenea loc. "Ete fleosc" (scuze pentru limbaj, dar nu ma pot abtine de multe ori sa nu o spun) i-am tot spus in nenumarate randuri si in final am dus-o. Normal ca i-a placut si s-a convins ca nu trebuie tinuta. Greu cu prima data asta ! :-P
Revenind la seara de ieri, Anei si Iuliei, aflate pentru prima data la acest restaurant le-a placut. Nu am reusit sa aflu cat de mult, dar le invit pe ele sa imi scrie chiar aici, ce le-a placut si ce nu.
Niste preturi orientative pentru voi: 15 lei o tochitura, 6 lei o ciorba de burta (da, iar nu am rezistat !), 3,5 lei o bere (wow! nu?) etc. Serviciul e ireprosabil, iar mancarea foarte gustoasa.
Eu zic ca merita sa intrati la acest restaurant fie ca va aflati prin zona fie ca nu vreti sa cheltuiti prea mult sau vreti sa incercati ceva nou.
Adresa(in caz ca nu o stiti): Calea Victoriei, sector 1 (in diagonala cu Pizza Hut de la Universitate)
marți, 2 februarie 2010
Cantina de la Medicina
O surpriza foarte placuta in ceea ce priveste raportul calitate-pret. :-)
Ca sa ma mai elimin din stresul pre-examen am mers fuga-fuguta impreuna cu iubitul meu de nadejde, Cosmin, la Cantina de la Medicina. El o mai experimentase, eu curioasa din fire, dar si flamanda (pentru ca pasiunea mea pentru gatit nu se intrevede la orizont), am mers sa infulecam niste bunataturi. Si chiar au fost delicioase: de la ciorba de burta (dupa care nu am cum sa nu salivez cand ii aud numele, desi nu mananc decat zeama) pana la budinca la fel de buna ca a mamei.
Cateva vorbe despre servire: ca la restaurant! Te asezi frumos la masa cu bonul in mana (produsele le platesti inainte) si vine cineva sa iti ridice comanda dupa care si apare cu ea chiar la masa ta. Aici chiar sunt tratati ca domni, studentii ! (gandindu-ma eu prin analogie cu cealalta cantina, de la Drept sau de la Poli).
Ca sa va faceti o idee despre preturi: pe o ciorba de burta, o portie de ficatei cu piure, o portie de snitel de pui, cascaval pane si piure, o portie de budinca, paine si o apa minerala, TOTAL LEI: 21 . Sa nu iti vina sa crezi ! :-P
Ca localizare: cantina de la Medicina este in apropiere de Podul Izvor/ Teatrul Bulandra vis a vis de statia de metrou Izvor, la parterul caminului de Medicina .
Program (aflat din alta sursa, dar voi verifica cu prima ocazie): Luni - sâmbătă, între orele 10.00 şi 18.00.
Ca sa ma mai elimin din stresul pre-examen am mers fuga-fuguta impreuna cu iubitul meu de nadejde, Cosmin, la Cantina de la Medicina. El o mai experimentase, eu curioasa din fire, dar si flamanda (pentru ca pasiunea mea pentru gatit nu se intrevede la orizont), am mers sa infulecam niste bunataturi. Si chiar au fost delicioase: de la ciorba de burta (dupa care nu am cum sa nu salivez cand ii aud numele, desi nu mananc decat zeama) pana la budinca la fel de buna ca a mamei.
Cateva vorbe despre servire: ca la restaurant! Te asezi frumos la masa cu bonul in mana (produsele le platesti inainte) si vine cineva sa iti ridice comanda dupa care si apare cu ea chiar la masa ta. Aici chiar sunt tratati ca domni, studentii ! (gandindu-ma eu prin analogie cu cealalta cantina, de la Drept sau de la Poli).
Ca sa va faceti o idee despre preturi: pe o ciorba de burta, o portie de ficatei cu piure, o portie de snitel de pui, cascaval pane si piure, o portie de budinca, paine si o apa minerala, TOTAL LEI: 21 . Sa nu iti vina sa crezi ! :-P
Ca localizare: cantina de la Medicina este in apropiere de Podul Izvor/ Teatrul Bulandra vis a vis de statia de metrou Izvor, la parterul caminului de Medicina .
Program (aflat din alta sursa, dar voi verifica cu prima ocazie): Luni - sâmbătă, între orele 10.00 şi 18.00.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)