Divan - restaurant cu specific turcesc

Despre restaurantul cu specific chinezesc Buddha v-am scris, ne-am intrecut in comentarii si am tot continuat sa mergem acolo. Acum trecem peste strada, la restaurantul cu specific tucesc - Divan pe numele lui.
Am trecut de multe ori pe langa el, dar nu mi-am facut curaj sa intru. Mi se parea prea fancy pentru un restaurant cu specific turcesc si intuiam care ar fi costurile mancarurilor din meniu. Apoi, mi se parea ca e exagerat fata de ceea ce vazusem eu la Istanbul acum cativa ani: mai elegant, ospatari chinuiti sa se imbrace in costum traditional, fortat de amabili (asta e si influenta post-vizita). Stati asa, dar in Istanbul nu prea am vazut asta. Ceea ce mi s-a parut exagerat acolo era amabilitatea si stilul de abordare intruziv al ospatarilor. Iti sareau in cale pe strada si aproape ca te luau de mana sa te conduca in restaurant. Nu mi-a placut, dar in acelasi timp ma amuzau.

Acum revenind la Divan, restaurantul cu specific turcesc din Centrul vechi al Bucurestiului, as putea spune ca mi-a lasat un gust destul de placut.
Atmosfera e insa putin exagerata sau "trasa de par", o combinatie de obiecte turcesti alaturi de elemente de restaurant modern, fum de narghilea care te imbia de la masa vecina in timp ce tu iti serveai mancarea. Asta ar fi partea mai putin placuta. In schimb, mancarea e delicioasa si evident, scumpa. Nu am luat decat un fel de mancare. I-am uitat numele, dar imbina interesant diverse sortimente de mancare. Nu ne-am saturat, evident, dar ne-am delectat papilele gustative. Bautura, si ea exagerat de scumpa. Dar nu poti manca fara o cumperi.

Ca o continuare, am trecut la Divan "fast-food". E in apropierea restaurantului. Acolo preturile sunt mai normale, dar nu ai parte decat de muzica specifica. Personalul foarte dragut, prompt, iti facea recomandari inca de la casa. Mancarea... si ea delicioasa.

Daca vrei sa testati specificul culinar turcesc, aveti de ales intre restaurant in care sa va relaxati, sa alegeti dintr-o gama de mancare mai diversa si sa platiti evident mai mult, sau sa serviti rapid un meniu delicios, de tip fast-food, in mod cert mai ieftin.

De zi cu zi

Azi am ajuns mai devreme acasa. Dar pana acasa, in asteptarea tramvaiului am reusit sa intru in magazinul din statie ale carui vitrine m-au tot atras de fiecare data cand am trecut pe langa el. Si am intrat. Si m-am pierdut in ele. Si le-am cumparat acelasi lucru celor 2 oameni cu care comunic zi de zi. Asa, de 1 martie.
El l-a primit deja, cu mesaj cu tot. Ea urmeaza sa il primeasca maine. Dar nu scriu despre ce e vorba ca sa nu citeasca aici si sa stric surpriza. Imi pare rau doar ca nu am putut (ei) sa ii iau ceva mai colorat. Mi-ar fi placut mai mult. Dar chiar si asa stiu ca o sa ii placa. Pentru ca e de la mine.

Vesti

Am ezitat de foarte mult sa mai scriu. Acum am un joc de degetele si idei si gandul m-a directionat catre blog. Va fi un post scurt spre dezamagirea unora dintre cititorii mei.

Acum o saptamana am primit una dintre cele mai vesele vesti din ultima perioada. Am intuit inca de la primul cuvant ca e ceva schimbat cu ea. Era exuberanta. O cunosc prea bine. Vreo 12 ani ne-am plimbat de la un etaj la altul, ne-am impartasit secretele specifice varstei si ne-am incurajat reciproc in momente considerate de noi dificile.  Si acum draga mea prietena ma suna de la mare departare sa imi spuna ca vor fi peste cateva luni 3.
Mi-e greu sa exprim starea ei, eu stiu doar ca am amutit , mi-au dat lacrimile de fericire si mi-a parut rau ca nu a fost in fata mea ca sa o imbratisez ca in vremurile devenirii noastre. Dar ea stie cum as fi reactionat. Ma cunoaste prea bine, uneori mai bine si decat mine.
Acum abia astept sa imi spuna despre fiecare schimbare, fiecare emotie produse de fericitul eveniment. Iar mie imi pare din ce in ce mai rau ca nu ii pot fi alaturi din cauza distantei.