Vazut, gustat, apreciat deliciile !
Pentru mai multe detalii, subscriem celor scrise in acest review.
sâmbătă, 27 august 2011
"On the way to Cucaland" (cont.)
Totul a tinut cu noi in aceasta excursie prin Piatra Mare: vremea, trenul, telescaunul, cabanierul, râul, ramul :)
Traseul:
1) Predeal, Clabucet Plecare (ca sa plecam mai de la inaltime :-), Garbova, pe langa Susai, Piatra Mare, cabana (mica, cocheta... traiasca dl. Attila!)
2) a doua zi: coborare pe la Sapte Scari, prin canion, pana la Timisu de jos
Am testat noul rucsac "de lux", sacii de dormit.
Singura problema cu Piatra Mare mi se par estimarile de timpi de pe traseu, care sunt ambigue sau contradictorii; de ex. am vazut "catre Piatra Mare" (cabana ? varf? e o diferenta mare intre ele...) cam "2-3 ore", de vreo 3 ori pe traseu (care traseu era de vreo 3,5-4 ore).
Traseul:
1) Predeal, Clabucet Plecare (ca sa plecam mai de la inaltime :-), Garbova, pe langa Susai, Piatra Mare, cabana (mica, cocheta... traiasca dl. Attila!)
2) a doua zi: coborare pe la Sapte Scari, prin canion, pana la Timisu de jos
Am testat noul rucsac "de lux", sacii de dormit.
Singura problema cu Piatra Mare mi se par estimarile de timpi de pe traseu, care sunt ambigue sau contradictorii; de ex. am vazut "catre Piatra Mare" (cabana ? varf? e o diferenta mare intre ele...) cam "2-3 ore", de vreo 3 ori pe traseu (care traseu era de vreo 3,5-4 ore).
Invazia agramatilor
Limba romana a cunoscut o reforma ortografica acum putin timp. Asta i-a ajutat pe multi sa ajunga sa scrie aproape corect.
Cu toate acestea, problemele de corectitudine ortografica nu au fost in totalitate rezolvate, caci, de exemplu, prezenta cratimei in cadrul multor cuvinte ridica mari batai de cap. Si asta mai ales in randul celor mai tineri, scoliti in vremuri recente; si ca exemplu, voila: "întradevăr", "întrun", "întro" s.a.m.d.
Nu stiu cate reforme ortografice mai poate suferi limba romana. Incepeti sa faceti cadou DOOM-uri impricinatilor.
Cu toate acestea, problemele de corectitudine ortografica nu au fost in totalitate rezolvate, caci, de exemplu, prezenta cratimei in cadrul multor cuvinte ridica mari batai de cap. Si asta mai ales in randul celor mai tineri, scoliti in vremuri recente; si ca exemplu, voila: "întradevăr", "întrun", "întro" s.a.m.d.
Nu stiu cate reforme ortografice mai poate suferi limba romana. Incepeti sa faceti cadou DOOM-uri impricinatilor.
miercuri, 24 august 2011
"Credinciosi" fara de credinta
Credinta ne da directie atunci cand suntem dezorientati.
Biserica are intotdeauna slujitori care sa te asculte, sa te indrume si sa te ajute sa iti gasesti linistea, cel putin pentru moment.
Ne rugam Lui pentru lucruri importante sau pur si simplu cotidiene. Cerem sprijin sa depasim cele mai mici sau cele mai mari obstacole.
Religia ne invata sa fim mai buni unii cu altii, sa iertam mai usor, sa nu purtam invidie, sa nu jignim... Pentru cei mai multi asa zisi credinciosi aceste imperative raman la stadiul de "asa nu" teoretic, caci practic eu am intalnit mai mult la manastiri oameni care sa se comporte exemplar.
Ce mi se pare mai trist este existenta falsilor profeti, a credinciosilor spoiti. Ne dam credinciosi, practicam religia, tinem posturile oricate ar fi, ne rugam ori de cate ori se impune, dar sufletul e plin de cele lumesti. Iar cele lumesti nu au cum sa convietuiasca in armonie cu cele impuse de religie. Si oare ei nu sunt constienti de asta?
Si atunci de ce sa pretinzi ca esti religios daca sufletul iti este umplut de ura, invidie, vanitate si multe altele nedemne pentru un credincios?
Degeaba te lauzi ca postesti, mergi la biserica duminica de duminica sau cu ocazia fiecarei sarbatori religioase, eventual iti invelesti capul cu batic, caci sufletul invadat de ura, invidie si ipocrizie nu o sa te ajute sa te mantuiesti.
In fapt, esti mai necredincios/necredincioasa decat un ateu care isi exprima neincrederea in existenta Lui.
Biserica are intotdeauna slujitori care sa te asculte, sa te indrume si sa te ajute sa iti gasesti linistea, cel putin pentru moment.
Ne rugam Lui pentru lucruri importante sau pur si simplu cotidiene. Cerem sprijin sa depasim cele mai mici sau cele mai mari obstacole.
Religia ne invata sa fim mai buni unii cu altii, sa iertam mai usor, sa nu purtam invidie, sa nu jignim... Pentru cei mai multi asa zisi credinciosi aceste imperative raman la stadiul de "asa nu" teoretic, caci practic eu am intalnit mai mult la manastiri oameni care sa se comporte exemplar.
Ce mi se pare mai trist este existenta falsilor profeti, a credinciosilor spoiti. Ne dam credinciosi, practicam religia, tinem posturile oricate ar fi, ne rugam ori de cate ori se impune, dar sufletul e plin de cele lumesti. Iar cele lumesti nu au cum sa convietuiasca in armonie cu cele impuse de religie. Si oare ei nu sunt constienti de asta?
Si atunci de ce sa pretinzi ca esti religios daca sufletul iti este umplut de ura, invidie, vanitate si multe altele nedemne pentru un credincios?
Degeaba te lauzi ca postesti, mergi la biserica duminica de duminica sau cu ocazia fiecarei sarbatori religioase, eventual iti invelesti capul cu batic, caci sufletul invadat de ura, invidie si ipocrizie nu o sa te ajute sa te mantuiesti.
In fapt, esti mai necredincios/necredincioasa decat un ateu care isi exprima neincrederea in existenta Lui.
sâmbătă, 20 august 2011
joi, 18 august 2011
Manastirea Putna
Am mers de atatea ori in Radauti si de fiecare data am fost in fuga, cu sarcini precise, si nu am apucat sa vedem si Putna. Asa ca de data aceasta ne-am planificat astfel incat sa ajungem si la manastire.
Gazdele noastre, Ioana si Adita, ne-au indrumat foarte bine, asa ca noua nu ne-a ramas decat sa ne straduim sa ne trezim un pic mai dimineata, sa cautam microbuzul si sa-i dam drumul. Am nimerit intr-un microbuz in care mai aveam putin si ne suprapuneam, am ascultat dulcele grai bucovinean, am vizitat vatra satului la dorinta satenilor aflati in microbuz de a fi lasati cat mai in fata propriei porti, si am incheiat traseul in fata manastirii.
La intrare esti intampinat de un paznic (non-calugar) care iti vinde biletul si iti taxeaza folosirea aparatului foto, daca vrei sa il pui in aplicare. Tot acest om iti ofera straie lungi, negre, in cazul in care esti echipat necorespunzator.
Biserica este recent renovata, picturile sunt foarte vizibile, altarul este nemaintalnit, totul respira traditie si bogatie. Imprejurimile bisericii foarte frumoase, invadate de linistea specifica manastirilor.
Muzeul manastirii este foarte bogat in exponate. Camera foto iti este oprita la intrare pentru a evita orice tentativa de fotografiere (la telefoane cu ale lor camere foto nu s-au gandit inca). Urma lui Stefan cel Mare si a familiei acestuia este foarte prezenta. Unele tesaturi, foarte bine pastrate, sunt facute in stil bizantin, tesute cu fir de aur si/sau argint.
Din cauza timpului scurt nu am reusit sa urcam la crucea, cu a sa frumoasa priveliste. Poate data viitoare...
Gazdele noastre, Ioana si Adita, ne-au indrumat foarte bine, asa ca noua nu ne-a ramas decat sa ne straduim sa ne trezim un pic mai dimineata, sa cautam microbuzul si sa-i dam drumul. Am nimerit intr-un microbuz in care mai aveam putin si ne suprapuneam, am ascultat dulcele grai bucovinean, am vizitat vatra satului la dorinta satenilor aflati in microbuz de a fi lasati cat mai in fata propriei porti, si am incheiat traseul in fata manastirii.
 |
| From Suceava-Putna-Radauti |
La intrare esti intampinat de un paznic (non-calugar) care iti vinde biletul si iti taxeaza folosirea aparatului foto, daca vrei sa il pui in aplicare. Tot acest om iti ofera straie lungi, negre, in cazul in care esti echipat necorespunzator.
Biserica este recent renovata, picturile sunt foarte vizibile, altarul este nemaintalnit, totul respira traditie si bogatie. Imprejurimile bisericii foarte frumoase, invadate de linistea specifica manastirilor.
 |
| From Suceava-Putna-Radauti |
 |
| From Suceava-Putna-Radauti |
Muzeul manastirii este foarte bogat in exponate. Camera foto iti este oprita la intrare pentru a evita orice tentativa de fotografiere (la telefoane cu ale lor camere foto nu s-au gandit inca). Urma lui Stefan cel Mare si a familiei acestuia este foarte prezenta. Unele tesaturi, foarte bine pastrate, sunt facute in stil bizantin, tesute cu fir de aur si/sau argint.
Din cauza timpului scurt nu am reusit sa urcam la crucea, cu a sa frumoasa priveliste. Poate data viitoare...
sâmbătă, 13 august 2011
miercuri, 10 august 2011
Comana
Nu departe de Bucuresti, aflata in judetul Giurgiu, Comana este o comuna cu nimic deosebita de multe alte comune ale Romaniei prin care am trecut in graba. Mergand insa spre imprejurimile Comanei, descoperi ceea ce are ea special: padurea si lacul.
Gradul de aglomerare al locului era ceva mai redus decat ceea ce am mai vazut prin locatii asemanatoare. Gratarele erau prezente, dar tot in numar mic. Muzica deranjanta, prezenta si ea, dar de la o singura sursa. Deci cred ca puteai negocia sonorul, genul de muzica... probabil mai greu.
Lacul, foarte mlastinos, te tenta sa te avanti. Pontonul, din lemn, era distrus insa. Atat de distrus incat trecerea pe el era o adevarata aventura de echilibristica, nu de multe ori soldata cu mici accidente de innomolire prin alunecare. Punctul final era locul in care curajosii se scaldau fara vreo temere. Tot acolo, un barcagiu te invita politicos la o plimbare cu barca pe lac.
Comana este supraaglomerata cu placute pe care apareau imaginea lui Vlad Tepes si contactul lui cu acele locuri. Pe astea descoperiti-le voi, daca sunteti curiosi.
Manastirea Comana (de calugari) este foarte simpla, primitoare. Slujba se auzea din departare cu ajutorul boxelor instalate in afara bisericii. Tot in curtea manastirii se gaseste si o mini gradina zoologica cu tot felul de specii de pasari.
Din auzite, imprejurimile manastirii sunt minunate. Noi nu am apucat, din nestiinta, sa le vedem.
Comana merita vizitata. Noi ne vom intoarce cu siguranta acolo, mai bine echipati.
Gradul de aglomerare al locului era ceva mai redus decat ceea ce am mai vazut prin locatii asemanatoare. Gratarele erau prezente, dar tot in numar mic. Muzica deranjanta, prezenta si ea, dar de la o singura sursa. Deci cred ca puteai negocia sonorul, genul de muzica... probabil mai greu.
Lacul, foarte mlastinos, te tenta sa te avanti. Pontonul, din lemn, era distrus insa. Atat de distrus incat trecerea pe el era o adevarata aventura de echilibristica, nu de multe ori soldata cu mici accidente de innomolire prin alunecare. Punctul final era locul in care curajosii se scaldau fara vreo temere. Tot acolo, un barcagiu te invita politicos la o plimbare cu barca pe lac.
Comana este supraaglomerata cu placute pe care apareau imaginea lui Vlad Tepes si contactul lui cu acele locuri. Pe astea descoperiti-le voi, daca sunteti curiosi.
Manastirea Comana (de calugari) este foarte simpla, primitoare. Slujba se auzea din departare cu ajutorul boxelor instalate in afara bisericii. Tot in curtea manastirii se gaseste si o mini gradina zoologica cu tot felul de specii de pasari.
Din auzite, imprejurimile manastirii sunt minunate. Noi nu am apucat, din nestiinta, sa le vedem.
Comana merita vizitata. Noi ne vom intoarce cu siguranta acolo, mai bine echipati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)