Fluturi pufoși
Lovesc albi în geam
Luna răsărind
duminică, 28 august 2016
joi, 25 august 2016
miercuri, 13 iulie 2016
Experienta calatoriei in UK a lui bebe Theo
A fost una dintre cele mai linistite plecari desi a avut loc dis de dimineata. Cred ca am prins ceva experienta in organizarea plecarilor internationale.
Pentru a evita orice intarziere, de cele mai multe ori intalnita la zborurile low cost, am ales zbor de linie. Din fericire British Airway opereaza un zbor direct, cu plecare dimineata la o ora decenta. La dus, stewarzii nu mi s-au parut cei mai child friendly. De vreo cateva ori bune erau sa ii prinda in carucioarele lor picioarele copilului putin iesite pe culoar cand il tineam in brate, dar si alte cateva ocazii in care m-as fi asteptat sa fie ceva mai atenti. Am ramas probabil in minte cu experienta fericita a zborului cu Air Berlin si atitudinea stewarzilor atat la dus cat si la intoarcere.
La intoarcere, stewardesele au fost extrem de amabile. Nu vreau sa fac o comparatie in functie de gen, dar au empatizat mai mult decat stewarzii de la dus. De exemplu, i-am rugat sa ne ajute cu locuri unde putem sta impreuna si imediat au gasit o solutie. La dus nu prea au avut interes sa afle daca am avea vreo nevoie.
Theo nu a mai dormit pe avion. Am facut ture, ture. Era curios, se baga in seama cu oamenii din avion. Mi-a zburat paharul de suc dintr-o singura miscare de pe tavita.
Jucariile de avion au ajutat putin, dar nu l-au tinut non stop ocupat. Eu ma asteptam sa doarma mai mult, ca la zborurile trecute. Atractia a fost reprezentata de obloane. Le-a inchis si deschis minute in sir.
Alaptarea a ajutat mult la decolare si in momentele (rare) de depresurizare usoara cand se mai infundau urechile.
Ne-am luptat putin cu centura de siguranta pe care nu prea a mai vrut sa o tina. Am renuntat la ea imediat cum am avut acceptul.
Drumul de la aeroportul Heathrow pana la gara Paddington a fost cam lung (40min) pentru rabdarea piticului. Noroc ca era mai obosit si mai dadea sa atipeasca.
De altfel, drumul per total a fost mult prea lung pentru el: pe langa cele 3 ore si jumatate de zbor, inca aproape o ora pana la gara si apoi 1h 40min cu trenul. La dus a mai fost si intarzierea determinata de defectiunea la tren.
Trenul spre Bath, desi a avut o defectiune ce a cauzat o ora intarziere, strumful a dormit tot drumul. Intarzierea ne-a adus o cafea de la personalul trenului pentru a compensa neplacerea produsa. Asta mi-a adus aminte de experienta din Germania cand m-au dus pana la usa locuintei cu taxiul pentru ca am pierdut ultimul tren pana in Sittard (da, locuiam in Olanda, aproape de granita cu Germania, si nemtii mi-au oferit aceasta varianta pentru a ajunge acasa). Astept sa se intample minuni din acestea si in Romania in viitorul apropiat.
Cu vreo 5min inainte am realizat ca ne apropiem de destinatie si am alergat prin tren spre bagaje. Cu usa care se deschidea intr-un mod special si domnul dinaintea noastra nu ii dadea de capat, va puteti imagina ca a crescut nivelul de adrenalina. Dar ne-a salvat controloarea care ne-a dat si o mana de ajutor la coborarea bagajelor desi am avertizat-o ca sunt ceva mai grele.
Despre Bath
Gara se afla in centrul orasului. Deci simplu de patruns in buricul targului.
Centrul orasului Bath este dragut, dar nu abunda in obiective turistice. Catedrala si baile romane pareau cele mai cautate.
Preturile sunt ridicate, unii spun ca ar fi al doilea cel mai scump oras dupa Londra.
Cazarea noastra a fost tot centrala (pentru cazare am folosit www.booking.com, avem o experienta indelungata si buna cu ei). Preturile sunt foarte ridicate. Cu greu gasesti ceva la putin sub 100euro/noapte. Theo doarme cu noi in pat, insa multe hoteluri ofera si varianta patut separat. De verificat insa inainte aceasta informatie.
Transportul in comun este accesibil, biletele dus-intors costa 2 lire (se pot cumpara direct de la sofer).
Magazinele se cam inchid la 18:00, Tesco avea program ceva mai lung (pana la 23:00).
Clima destul de racoroasa. Ar fi fost binevenita o geaca de primavara/toamna. Nu prea am vazut lumea purtand sandale. Am avut norocul sa nu ploua.
In Bath, spre uimirea noastra, nu am gasit locuri de joaca, ci mai degraba spatii verzi unde putea zburda in voie. A trebuit sa improvizam destul de mult pentru a simti Theo ca are resurse de joaca. In schimb are extrem de multe locuri cu verdeata, lac si rate prietenoase. Cum de curand a invatat ca ratele pot fi hranite, multa mancare a ajuns la ele.
Ce ne-a ajutat in relatia cu Theo
Am pastrat orele de somn dupa orarul din Romania - mai ales ca diferenta de fus orar este de 2 ore.
Mancarea lui Theo nu a fost chiar o provocare. Am avut bucatarie si am profitat de existenta ei (recomandam varianta de cazare cu chicineta sau bucatarie la comun).
Am luat de acasa cereale multe pentru ca sunt satioase si usor de pregatit. Fructe si legume am cumparat de la supermarketul local. Borcanele cu mancare le incercasem la Barcelona si nu l-au atras mai deloc. Am mai gasit mancare buna si relativ nesarata si in oras; a ajutat sa improvizam.
Londra
In Londra nu ne-am aventurat din lipsa de timp. Evident ca prima si singura oprire a fost in parc (Kensington) ca sa eliberam strumful dornic sa exploreze si sa isi consume energia. Inainte aproape ca nici nu vedeam aceste locuri de joaca din parcuri, acum ne sunt indispensabile.
Am mancat la o terasa, dar am facut cu randul pentru ca ar fi fost imposibil sa il tii locului pe Theo pentru atatea minute cat ai avea nevoie sa iti termini masa.
Despre amabilitatea englezilor ar mai fi multe de spus. Da, ne-au ajutat chiar si la caratul bagajelor in statia de metrou unde nu exista lift! Asta fara sa ii rugam noi.
Pentru a evita orice intarziere, de cele mai multe ori intalnita la zborurile low cost, am ales zbor de linie. Din fericire British Airway opereaza un zbor direct, cu plecare dimineata la o ora decenta. La dus, stewarzii nu mi s-au parut cei mai child friendly. De vreo cateva ori bune erau sa ii prinda in carucioarele lor picioarele copilului putin iesite pe culoar cand il tineam in brate, dar si alte cateva ocazii in care m-as fi asteptat sa fie ceva mai atenti. Am ramas probabil in minte cu experienta fericita a zborului cu Air Berlin si atitudinea stewarzilor atat la dus cat si la intoarcere.
La intoarcere, stewardesele au fost extrem de amabile. Nu vreau sa fac o comparatie in functie de gen, dar au empatizat mai mult decat stewarzii de la dus. De exemplu, i-am rugat sa ne ajute cu locuri unde putem sta impreuna si imediat au gasit o solutie. La dus nu prea au avut interes sa afle daca am avea vreo nevoie.
Theo nu a mai dormit pe avion. Am facut ture, ture. Era curios, se baga in seama cu oamenii din avion. Mi-a zburat paharul de suc dintr-o singura miscare de pe tavita.
Jucariile de avion au ajutat putin, dar nu l-au tinut non stop ocupat. Eu ma asteptam sa doarma mai mult, ca la zborurile trecute. Atractia a fost reprezentata de obloane. Le-a inchis si deschis minute in sir.
Alaptarea a ajutat mult la decolare si in momentele (rare) de depresurizare usoara cand se mai infundau urechile.
Ne-am luptat putin cu centura de siguranta pe care nu prea a mai vrut sa o tina. Am renuntat la ea imediat cum am avut acceptul.
Drumul de la aeroportul Heathrow pana la gara Paddington a fost cam lung (40min) pentru rabdarea piticului. Noroc ca era mai obosit si mai dadea sa atipeasca.
De altfel, drumul per total a fost mult prea lung pentru el: pe langa cele 3 ore si jumatate de zbor, inca aproape o ora pana la gara si apoi 1h 40min cu trenul. La dus a mai fost si intarzierea determinata de defectiunea la tren.
Trenul spre Bath, desi a avut o defectiune ce a cauzat o ora intarziere, strumful a dormit tot drumul. Intarzierea ne-a adus o cafea de la personalul trenului pentru a compensa neplacerea produsa. Asta mi-a adus aminte de experienta din Germania cand m-au dus pana la usa locuintei cu taxiul pentru ca am pierdut ultimul tren pana in Sittard (da, locuiam in Olanda, aproape de granita cu Germania, si nemtii mi-au oferit aceasta varianta pentru a ajunge acasa). Astept sa se intample minuni din acestea si in Romania in viitorul apropiat.
Cu vreo 5min inainte am realizat ca ne apropiem de destinatie si am alergat prin tren spre bagaje. Cu usa care se deschidea intr-un mod special si domnul dinaintea noastra nu ii dadea de capat, va puteti imagina ca a crescut nivelul de adrenalina. Dar ne-a salvat controloarea care ne-a dat si o mana de ajutor la coborarea bagajelor desi am avertizat-o ca sunt ceva mai grele.
Despre Bath
Gara se afla in centrul orasului. Deci simplu de patruns in buricul targului.
Centrul orasului Bath este dragut, dar nu abunda in obiective turistice. Catedrala si baile romane pareau cele mai cautate.
Preturile sunt ridicate, unii spun ca ar fi al doilea cel mai scump oras dupa Londra.
Cazarea noastra a fost tot centrala (pentru cazare am folosit www.booking.com, avem o experienta indelungata si buna cu ei). Preturile sunt foarte ridicate. Cu greu gasesti ceva la putin sub 100euro/noapte. Theo doarme cu noi in pat, insa multe hoteluri ofera si varianta patut separat. De verificat insa inainte aceasta informatie.
Transportul in comun este accesibil, biletele dus-intors costa 2 lire (se pot cumpara direct de la sofer).
Magazinele se cam inchid la 18:00, Tesco avea program ceva mai lung (pana la 23:00).
Clima destul de racoroasa. Ar fi fost binevenita o geaca de primavara/toamna. Nu prea am vazut lumea purtand sandale. Am avut norocul sa nu ploua.
In Bath, spre uimirea noastra, nu am gasit locuri de joaca, ci mai degraba spatii verzi unde putea zburda in voie. A trebuit sa improvizam destul de mult pentru a simti Theo ca are resurse de joaca. In schimb are extrem de multe locuri cu verdeata, lac si rate prietenoase. Cum de curand a invatat ca ratele pot fi hranite, multa mancare a ajuns la ele.
Ce ne-a ajutat in relatia cu Theo
Am pastrat orele de somn dupa orarul din Romania - mai ales ca diferenta de fus orar este de 2 ore.
Mancarea lui Theo nu a fost chiar o provocare. Am avut bucatarie si am profitat de existenta ei (recomandam varianta de cazare cu chicineta sau bucatarie la comun).
Am luat de acasa cereale multe pentru ca sunt satioase si usor de pregatit. Fructe si legume am cumparat de la supermarketul local. Borcanele cu mancare le incercasem la Barcelona si nu l-au atras mai deloc. Am mai gasit mancare buna si relativ nesarata si in oras; a ajutat sa improvizam.
Londra
In Londra nu ne-am aventurat din lipsa de timp. Evident ca prima si singura oprire a fost in parc (Kensington) ca sa eliberam strumful dornic sa exploreze si sa isi consume energia. Inainte aproape ca nici nu vedeam aceste locuri de joaca din parcuri, acum ne sunt indispensabile.
Am mancat la o terasa, dar am facut cu randul pentru ca ar fi fost imposibil sa il tii locului pe Theo pentru atatea minute cat ai avea nevoie sa iti termini masa.
Despre amabilitatea englezilor ar mai fi multe de spus. Da, ne-au ajutat chiar si la caratul bagajelor in statia de metrou unde nu exista lift! Asta fara sa ii rugam noi.
marți, 5 ianuarie 2016
Cu trenul spre Brasov
Daca despre calatoria de la Praga a lui Theo nu am reusim sa detaliem decat in caietelul lui, ne-am facut curaj in prima zi a anului sa scriem despre prima calatorie la Brasov cu... trenul.
A trecut deja o luna de atunci, dar noutatea situatiei ne-a incremenit prea bine exprienta in mintea noastra.
Am plecat intr-o vineri dimineata fara prea multe peripetii pana la gara, evident cu metroul. Am luat bunica materna cu noi in lipsa prezentei tatalui foarte ocupat la job. Ar fi fost un pic mai complicat sa mergem doar noi doi si cu tot echipamentul din dotare. Dar poate mai si complicat ar fi fost sa prezentam impreuna lucrarea la conferinta la care urma sa particip in acea dupa-amiaza.
Calatoria spre Brasov a fost destul de linistita. Am calatorit intr-un compartiment plin, dar prezenta unei fetite de 8-9 ani l-a facut pe Theo foarte fericit. Ea ii punea intrebari ca sa ii completeze profilul in jurnal, iar el ii zambea tot fara sa ii poata raspunde la intrebari.
Ne-am cazat la Residence Ambient. Ne-a placut mult camera, de fapt era un fel de apartament impartit in doua camere separate prin pereti din termopan, fiecare cu usa separata si dotate cu paturi si TV. La ultimul etaj exista si o bucatarie dotata cu tot ceea ce ai avea nevoie daca doreai sa gatesti. Noi nu am apelat la ea decat pentru ustensilele de mancat, deci nu as putea da prea multe detalii despre folosirea acesteia in scopul de a gati. De retinut insa ca check-in se face la Pensiunea Ambient, care este in apropiere, dar cum mie mi-a scapat acest detaliu ne-am plimbat putin aiurea nimerind la Hotel Ambient (cea de-a treia locatie...). Personalul de la pensiune a fost insa amabil si ne-a ajutat sa ne caram bagajele la Residence. Din amintiri pretul pe camera/noapte a fost putin peste 200lei (platit la inceputul sejurului!). Era insa extra sezon, probabil ca in plin sezon mai cresc preturile. Noi am stat 2 nopti in total si am avut o exprienta foarte ok desi ulterior am vazut ca pe booking.com review-urile nu sunt cele mai bune.
Am ajuns destul de usor pe jos pana in centrul vechi al Brasovului (15-20 min), cu impinsul carutului cu tot :-)
In apropiere este un restaurant cu preturi decente. Imi scapa denumirea acum.
La Pizzeria della Nonna, tot din apropierea cazarii, am mancat nemaipomenit.
Pentru Theo s-a simtit un pic diferenta de altitudine, dar si de temperatura. Desi ne-am echipat de toamna, aerul rece ne-a dat ceva de furca. Apoi la introarcere ne-am intorc cu valul de studenti si cred ca a luat vreun virus ca zilele urmatoare a fost cu nasucul cam infundat si s-a lasat cu o vizita la medic.
Ceea ce mi-a placut la intoarcere a fost insa caracterul sociabil al lui Theo, care nu s-a sfiit sa treaca prin bratele studentilor pentru scurt timp, sa schimbe zambete sau sa indrazneasca sa pipaie capul plesuv al unui domn :-)
A fost o exprienta noua, dar ne-a dat curaj sa facem inca o calatorie cu bebe Theo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)