Negociere, tentativa de negociere sau cum nu se negociaza

Zilele astea am innebunit efectiv de intalniri al caror scop era negocierea. Iar negocierea asta se departeaza  mult de manualele de specialitate, bune practici...  Sau oamenii s-au perfectionat prea mult intre timp si specialistii care scriu despre procesul negocierii nu mai pot tine pasul?!
In detalii nu o sa intru decat maine, cand se presupune ca va fi marea confruntare. Si sincer, sper sa fie, ca m-am saturat atat eu cat si colegii mei de sedinte de lucru interminabile, de ore tarzii in noapte, de nervi intinsi la maximum, si mai ales de rezultate care ori apar foarte greu ori nu inseamna prea mult.
Vedem maine cum se va finaliza. Ganditi-va la noi! ;-)

Eu - Biserica

Incep sa ma reactivez in ceea ce priveste contactul cu biserica. Si e destul de interesant.
Uneori ma linisteste atmosfera din biserica, alteori cuvintele preotilor imi anima curiozitatea .

Uitasem cum e... De fapt, nici nu imi mai aduc aminte cand am s-a "slabit" aceasta conexiune eu-biserica. Toata copilaria mi-am petrecut-o langa biserica (proximitatea biserica-casa bunicilor mei). Nu era eveniment care sa se intample si de la care sa nu fiu prezenta. Ba chiar eram parte din corul care canta la Paste in fiecare an.
Sau ma bucuram extrem de mult cand mamaia ma trimitea cu imparteala (sau pomana) la toate rudele, cunostintele, prietenii ... era super-ocazie de a socializa, dincolo de semnificatia religioasa.
Azi merg mai rar la biserica, insa de cele mai multe ori fara vreun scop. Merg pentru ca atunci simt eu ...si poate sa fie marti, joi sau oricare alta zi. Merg acolo unde simt ca sunt lasata in liniste acele 5 minute pe care mi le petrec.

Duminica am fost "scosi" la biserica de catre nasi. Pentru ca asa trebuia. Nu imi este in totalitate clara semnificatia acestui obicei (ar fi trebui la o saptamana dupa nunta), dar mi-au placut scurta slujba, cuvintele preotului, atmosfera din biserica dupa ceremonia de duminica. Mi-a placut sa rememorez cununia religioasa de pe 16 mai si sa am langa mine o parte dintre oamenii dragi, in deosebita (pentru mine) biserica Domnita Balasa.

De "incurajare"

D-ale carnavalului cotidian

Azi, impreuna cu Adelina, am fost martore, de la distanta, la una minunata dovada de tipul-ce poate face o pila atunci cand esti in belea. Si uitati intamplarea relatata:

Vehicolul apartinand Politiei romane era pe punctul de a fi avariat de un alt autoturism. Politistii enervati il trag pe soferul cu pricina pe dreapta si ii cer actele. 
Soferul rabda juma de minut in masina proprie, iese, urla, gesticuleaza, smulge actele din mana politistului, il impinge pe politist, este imobilizat de politisti sifonati care ii iau iar actele, se urca in masina si pleaca brusc. 
Soferul se intoarce in propria masina si incepe sa dea telefoane. 
Politia se intoarce si trece pe langa masina soferului care devenise ingrijorat intre timp, dar cu mana inca pe telefon. 
Politia revine peste alte 10 minute, soferul iese din propria masina si se apropie de politist cu telefonul in mana. Politistul se pregateste sa ii dea amenda. Soferul insista sa ii dea telefonul sa asculte indicatiile interlocutorului sau. Politistul refuza. Soferul insista. Politistul accepta. Soferul se calmeaza. Politistul asculta si vorbeste la telefon. Soferul brusc revine la normal. Politistul inchide telefonul, il returneaza, isi inchide mapa, da noroc cu soferul si fiecare porneste spre treaba lui.

HALAL!!!


Sunt extraordinar de dezamagita. Am fost candva victima unui accident, care partial s-a rezolvat cu interventia pilei, pila nu pentru mine ci pentru soferul chior si neghiob care nu a vazut 4 oameni pe trecerea de pietoni si a reusit sa loveasca 2 dintre ei, printre care eram si eu. Eram insa prea mica si nestiutoare sa pot actiona, iar parintii mei prea afectati si in afara sistemului ca sa fi putut actiona in consecinta.

Azi mi-a parut rau ca nu am putut sa iau numerele celor doua masini implicate. Nu ca as fi rezolvat mare lucru. Doar am vazut cu ochii mei ce minuni poate face omul de la capatul celalalt al telefonului mobil. (sa il numesc pila mobila?!?) 

Tot eu... sub o noua identitate

A venit vremea pentru schimbare. Legile, dar mai ales colegele mele fac presiune asupra mea, asta in conditiile in care am un anumit drept de semnatura. Asa ca azi am renuntat la EA, deloc usor, dupa ce am fotografiat-o si am strans-o in mana pentru ultima data. Am personalizat-o eu putin, dar e vorba de vechea mea carte de identitate care a fost preluata de ofiterul de la Evidenta populatiei. O sa ii simt lipsa, mai ales ca odata cu ea se schimba si starea mea civila in acte!

De saptamana viitoare insa va veni cea noua si proaspata, care imi va oferi o noua identitate, legala, ca in rest... lupoaica isi schimba parul, dar naravul ... si-l amplifica!  :-)

Multumesc sustinatorilor care si-au sacrificat timpul liber pentru obtinerea noii mele identitati! Dau o bere si nu numai, cu prima ocazie.

Un ghinion norocos

Am terminat si cu ultimul examen din seria primului an de doctorat. Examenele de anul acesta mi-au depasit putin asteptarile prin diversitate si cantitate. Daca primul semestru a fost mai stimulant (vremea mai rece, activitati extra-facultate mai putine), semestrul acesta am fost mult mai tensionant (vreme calduroasa si sufocanta, activitati in lunile precedente incat sa nu imi permita un studiu prea intens etc.).
Am mers la recomandarea lui Ruxi pe varianta invatat in parc, la umbra, si asa am ajuns weekend-ul trecut in Cismigiu. Si a dat roade. Chiar destul de multe. Iar Dan ne-a mai si rasfatat cu livrarea speciala a inghetatei facuta in casa! :-)

Bun, si acum aflata in fata faptului implinit: examenul! Eram atat de stresata incat simteam cum imi umbla informatia prin cap. Pentru prima data m-am fofilat si nu am intrat in prima grupa (desi eram a treia in ordine alfabetica, dupa vechiul nume si singurul cunoscut de secretariatul facultatii; inca evitam paranteza :-P).
Auzisem niste zvonuri privind componenta comisiei care imi ridicase la maximum nervii. Si... am intrat in a doua grupa. Mai calma... pana cand am extras biletul. Dar, vai, cum se poate?!? Uite ca s-a putut sa trag exact biletul care continea acel subiect care m-a tensionat de la inceputul pregatirii examenului si care imi era cel mai putin clar. Ghinion, am zis! Dar hai sa imi adun totusi gandurile si mai ales cunostintele. In fond, norocul era ca profesorul al carui subiect apartinea nu se afla in comisie. Asta m-a relaxat si mi-a dat putere sa vorbesc despre tema extrasa fara a ma gandi ca cei din comisie macar intuiesc framantarile mele interioare. Si a fost bine, am "deconstruit" bine naratiunea.
Si s-a terminat cu perioada examenelor, acum trecem in cea de-a doua etapa, referatele. Run, Forest! 

Depre un "Titan"

Desi titlul te poate duce cu gandul in alta parte, ei bine e vorba in fapt despre un parc, Titan, despre care o sa scriem cateva cuvinte.
Stand foarte aproape de el si tot auzind in jurul nostru diverse comentarii am tot zis ca ar fi bine sa mergem sa il vizitam. Au trecut cateva luni bune de cand ne-am propus asta (alte activitati au avut intre timp prioritate) si duminica am ajuns sa ii calcam teritoriul.
Fiind duminica, era atat de multa lume incat trebuia sa mergi incolonat. Am vazut atatia copii ca ma tot gandeam la rata natalitatii la care nu stam deloc bine si totusi locuitorii acestui cartier contribuie la cresterea ei.
Pe alocuri, parcul Titan seamna cu Tineretului (dimensiuni, vegetatie, "forme de relief"), insa mai putin central.

Mi-a facut placere sa ma plimb prin el, dar nu o sa mor de dorinta de a reveni cat mai des acolo. Sau poate nu l-am descoperit eu suficient incat sa il introduc la categoria locuri preferate?! Poate ii voi mai da o sansa.

Photo-park with a funky tune

Inca adunam dovezi si uitati AICI,
tot creatia lui Mihai Nae, ce am mai facut noi pe 16 mai, anul acesta :P

Suntem sau nu suntem de prima pagina? Montajul de prima clasa a lui Mihai se pare ca ne-a ajutat.
Oricum noi ne abtinem sa raspundem la intrebare, raspunsul nostru fiind probabil unul cam subiectiv :-)

Cristina si Cosmin - a walk in the park from Mihai Nae on Vimeo.

Nunta noastra minunata - pe scurt

Ne-am bucurat sa vedem rezultatul lui Mihai Nae, despre care nu putem spune decat ca a fost EXCELENT!
Inregistrarea intregului eveniment nu avem stare si timp sa o facem acum, cand suntem sufocati de atatea examene. Dar dupa aceea va invitam cu drag la noi pentru vizionare. Chiar avem in plan si un "wedding after-party". Ce ziceti? Va bagati?

Intamplator sau nu

Olandezii ne-au ajutat in mod neasteptat cu mediatizarea ...
Ce a iesit, vedeti cu ochii vostri AICI
cum ar spune Cosmin ... Heroes, if just for one day

Peisaj venetian

Zilele de miere ne-au inspirat pentru ceea ce o sa facem in mult asteptata luna de miere. :) 

 

to be continued...

Nikon D90 a fost :)

Pana la urma, am luat D90, din mai multe motive:
- ne-a placut mai mult vizorul optic
- auto-focalizarea era mai rapida, viteza in rafala un pic mai buna
- ecranul LCD suplimentar de sus, unde se vede cam tot ce ai nevoie fara sa il mai tii deschis pe cel mare
- rezolutia LCD-ului mare pt. vizualizarea clara a pozelor in galerii
- senzatia de "mai mare" si "mai rezistent", foarte ergonomic, usor de tinut si manevrat chiar si cu o mana; rotita suplimentara exterioara, care elimina multa agitatie si plimbari prin meniuri
- a avut si accesorii incluse in acelasi pret, ceea ce initial nu avea (geanta si card de 8 gb).
- nu in cele din urma, ne-am gandit ca diferenta de pret de la D5000 (400) lei nu este insurmontabil de mare

Multumesc Dan pentru sfaturi, am citit cu atentie si aveai dreptate cam in toate.

Aici e oferta pe care am ales-o, de la emag: Nikon D90
Acum, in week-end ne asteapta manualele lui :-P

O petrecere a burlacitelor sau cum se distreaza "divele"

Vesele, tinere si nelinistite, surprinzatoare, care m-au tinut in club pana spre dimineata ca era sa nu ma mai trezesc sa ajung la cununia civila. Dar cum Cosmin dormise mai bine ca mine a avut timp sa ma trezeasca la timp, desi in final tot intarziati am ajuns la Cununia civila (cum despre asta am mai scris, nu are rost sa reiau).

Silver Church rules (intamplarea a facut ca decorul sa fie in concordanta cu scopul prezentei noastre acolo), fetele mi-au oferit o seara de neuitat, cadouri de ne-prezentat publicului (cel mult unuia restrans) si promisiunea ca vom fi la fel de energice si cu alte ocazii.

In tinuta de gala la plimbare prin Centrul vechi si la remember Club A

 

 

Ideea a apartinut dragei mele si mereu surprinzatoare prietene, Dana. In val-vartejul in care m-au "furat" numai la Centrul vechi nu m-am gandit. Banuiam eu ceva ca va fi un AC/DC si a fost, dar numai partial pentru ca nu am reusit sa trecem decat de un filtru si jumatate de Politie. Dar ne-am bucurat si pentru aceasta realizare, tot a Danei, bineinteles. 

In Centrul vechi ne-am bucurat de atmosfera de weekend, de urarile si aplauzele strainilor de la terase, de chitaristii stradali...

In Club A ne-am adus aminte de anii de facultate cand plecam acasa cu primul metrou ca bani de taxi nu prea aveam, dar de bere... . Ce vremuri, dragilor, cu nema griji, cu energie peste limitele normale, cu dorinte multe, cu prietenii care au rezistat peste ani si... va las pe voi sa continuati. 

 

Multumesc, Dana, pentru initiativa! Multumiri si domnisoarelor  vesnic vesele si nelinistite!

DSLR

to have or not to have … a Nikon D90 ?

(versus a Nikon D5000)

that is the question