Unde dai si unde crapa

Daca tot suntem in anul Caragiale, urmeaza sa va redau conversatia cu stimabilii reprezentanti ai BCR.
Relatia cu ei a inceput vineri, cand am mers sa depun niste documente. Doamna, Magdalena B., si-a luat angajamentul ca le transmite mai departe luni. O sun luni pe mobil si nu binevoieste sa raspunda. O sun marti, aceeasi situatie. Prin urmare decid sa sun pe numarul de fix, unde dau de un agent call center. Si aici incepe povestea.

- Buna ziua, ma numesc G.C.R si as dori sa vorbesc cu dna. Magdalena B.?
- Persoana fizica sau juridica.
- Am fost la dvs. la sediu vineri pentru a depune documentatia X pe persoana juridica.
- Sa imi dati CIF-ul, va rog.
- Vi-l dau, dar eu as vrea sa vorbesc cu doamna Magdalena B. V-am spus ce as dori sa o intreb.
- Dar am nevoie de CIF.
- Bine, va dau CIF-ul.
- Acum verific daca sunteti in baza noastra de date.
- Doamna, vreau doar sa stiu ce s-a intamplat cu documentele depuse, pentru ca am aflat ca nu au ajuns inca la destinatie. Nu are legatura verificarea CIF-ului cu faptul ca eu vreau sa discut cu doamna respectiva.
- Acum verific CIF-ul.
Si astept cateva minute bune, dupa care imi spune ca o s-o anunte pe doamna Magdalena B., care urmeaza sa ma sune in persoana.

A doua conversatie. Se presupune ca voi fi sunata de doamna Magdalena B.

- Buna ziua. Mi s-a transmis ca doriti sa vorbiti cu mine.
- Da, as dori sa intreb ce s-a intamplat cu documentele depuse vineri la dvs. Am aflat ca nu au ajuns la firma X.
- Vineri? Ati fost la mine pentru asa ceva?
- Da, doamna. Am fost. V-am lasat documentele si am planificat acest traseu al documentelor.
- Nu ati fost la mine.
- Ba da, la dvs. Mi-ati lasat si cartea de vizita. V-am sunat si pe mobil.
- Nu ati fost la mine si nu m-ati sunat pe mobil. Imi puteti spune numarul de mobil?
- Sigur. Imediat.
- Asta nu e numarul meu. Sigur ati fost la mine la Ploiesti?
- Nu, doamna. Am fost in Bucuresti la sucursala X. Am vorbit cu doamna Magdalena B. Eu cu cine vorbesc acum?
- Eu sunt Elena B. (acelasi nume de familie ca si Magdalena).

Ne amuzam reciproc de confuzia creata de call center si doamna rasufla usurata ca nu a fost implicata in problema relatata.

Si evident ca duduia cu care stabilisem traseul documentelor nu a dat drumul dosarului cand trebuia. Uitase. As fi asteptat eu mult si bine daca nu sunam la destinatie sa intreb de statusul hartiilor. Noroc cu doamna de la call center care a mai detensionat situatia din cauza confuziei create.

Cu titlu (18 septembrie 2012)

Dupa trei ani de framantari a rezultat titlul.
A fost o zi atat de emotionanta incat am avut nevoie de mai mult timp dupa pentru a realiza cum s-au derulat secventele prezentarii publice a tezei de doctorat.
Le multumesc tuturor celor care au raspuns invitatiei de a participa la acest eveniment, pentru ca prezenta lor a fost sursa mea de energie in acel moment. Alte multumiri se indreapta catre cei care mi-au fost alaturi in perioada de redactare a tezei. Aceste lucruri nu le poti realiza fara incurajarile constante ale celor dragi.

Oda soferilor (din Ceske Budejovice)

In Bucuresti, cele mai multe experiente cu soferii de RATB mi-au lasat un gust amar. De cele mai multe ori au o placere nebuna de a-ti inchide usile in nas, dupa ce ai alergat peste obstacole pana in statie. Dupa atatia ani de locuit in Bucuresti am invatat sa nu ma mai obosesc sa alerg dupa autobuz, rezultatul nefiind in cele mai multe cazuri unul pozitiv.

In Ceske Budejovice am avut cea mai interesanta experienta. Eram cu o colega in miezul noptii, dupa ce ne-am incapatanat sa vizitam orasul UNESCO, Cesky Krumlov, imediat dupa ce am finalizat cursurile. Eram informate ca preturile biletelor sunt sensibil mai mari daca le cumperi de la sofer comparativ cu automatul din statie. Numai ca ora tarzie, durerea de picioare si autobuzul care tocmai intra in statie ne-au indemnat sa mergem direct la sofer pentru achizitionarea biletelor. Am alergat pana la autobuz, cerem doua bilete si ne socam sa vedem ca pretul este dublu. Il intrebam pe un ton comic daca putem circula doua persoane pe un bilet. Omul surade si ne spune sa mergem la automat sa cumparam bilete ca va opri el in statia de autobuz ca sa ne preia (statiile pentru troleibuz si autobuz erau la mica distanta una de cealalta, iar automatul era in statia de autobuz). Ne convingem ca omul cu glumeste cu noi si dam fuga spre automat. El se tine de cuvant, iar noi din cauza grabei nu mai nimeram monedele. Prin urmare, omul, dornic de discutie, coboara si se ofera sa ne ajute. Noi, jenate, ii spunem ca ne descuram si ne cerem scuze ca il retinem. Iar el, zambind, ne arata catre troleibuz si oamenii din el. Ne-am amuzat impreuna de situatie si am trecut-o la experiente frumoase.

La plecarea spre Praga, din cauza unei probleme la sinele de tren, am fost anuntati ca vom merge o portiune de drum cu un autocar. Evident ca limba complicata nu ne-a permis sa aflam asta decat in statia cu pricina. Luam repede bagaje, urmarim multimea si ajungem in statia de autobuz. Ne urcam in cel de-al doilea autobuz, ne aranjam bagajele si ne pozitionam in picioare pentru ca nu mai erau locuri libere. Soferul a bolborosit ceva in limba lui, dar noi nu am realizat ca mesajul este pentru noi. Prin urmare, omul ne-a tot injurat timp de minute bune pana cand un pasager amabil ne-a tradus ca omul este furios si ne invita sa luam loc pe singurul scaun liber din fata. Accept cu placere sa il ocup si pozitionandu-ma langa dumnealui incepe sa comunice in limba lui, eu in cea stiuta de mine. I-a trebuit ceva timp sa realizeze ca vorbeste singur. Ce-o fi zis, el stie. Eu doar ii apreciam talentul la condus pe serpentine si cu o viteza mai mare decat cea legala. Asta e fost o experienta mai putin placuta, dar cu happy end.

Revenire la Praga

Am vizitat Praga pentru prima data acum 6 ani, tot la inceputul lunii septembrie. A fost o vizita mai rapida, facand parte dintr-un turneu al capitalelor inceput din Berlin.

Din cauza unor probleme cu banca, nu am reusit sa fac rezervarea camerei. Am sperat pana in ultima clipa ca se va rezolva situatia si ca nu voi fi nevoita sa merg la risc. De altfel, din experienta stiam ca pretul unei camere poate fi sensibil mai mare la receptie decat o rezervare online. Dar cum nu am avut de ales, am mers direct la hostel si am facut rezervarea. Am avut noroc pentru ca mai aveau camere (fiind destul de central) si pretul a fost la fel daca as fi reusit sa fac rezervarea online.

Camera a fost inedita (multumesc, Cosmin, pentru alegerea facuta!). Cea mai mare camera de hostel in care am stat raportata la numarul de paturi. Asa a ajuns sa fie detronat hostelul din Napoli, care ramane insa in top la capitolul curatenie.

From Praga 2012

Am stat foarte putin la hostel dupa cazare, doar cat sa il anunt pe Cosmin ca a fost totul in regula. Apoi, cu harta mea printata in alb-negru am pornit la picior. Ajungand la apus, acoperisurile caselor erau in flacari (la figurat). Pareau din alta lume. Cea mai frumoasa senzatie pe care o poti trai intr-un oras la momentul apusului. Dintre toate capitalele europene prin care am trecut, Praga ofera cel mai frumos joc de lumini naturale.

From Praga 2012

Dintr-o strada in alta am ajuns si am traversat cartierul evreiesc, fiind cel mai mare pe care l-am vizitat pana in prezent. Cladirile, vechi si noi, sunt foarte frumoase si greu de omis.

From Praga 2012

Apoi m-am indreptat catre Podul Carol mergand de-a lungul raului. Evident ca apusul mi-a permis sa imortalizez frumusetea sa. Destinatia erau castelul si catedrala Sf. Vit, alaturi de gradina regala. Am sperat ca fiind sambata seara lumea se va ingramadi. Insa vremea tomnatica nu m-a ajutat sa gasesc grupuri de vizitatori, iar curajul meu de a ma aventura singura era la cote minime. Desi turist in Praga, am ales sa mananc mancare chinezeasca. Nu am rezistat unui bufet in care diversitatea bucatariei chinezesti imi starnea intens curiozitatea. Nu am rezistat nici berii cehesti, dar am optat pentru cantitatea minima, singura si obosita fiind.

From Praga 2012

From Praga 2012

From Praga 2012

La intoarcerea pe pod am zis sa schimb directia catre casa trecand prin orasul vechi. Am vazut doar ceasul astronomic luminat, tragand cu urechea la ghidul care conducea un grup de turisti americani.

From Praga 2012

From Praga 2012

La intoarcerea spre hostel, desi cu harta in mana, m-am pierdut. Orientarea mea deficitara m-a invartit in jurul centrului ajungand in final tot la ceasul astronomic, insa pe alta parte. Am mai patit-o de curand, in Toledo, cand am ajuns in acelasi punct pe alta cale. Insa in final am ajuns la hostel obosita si dornica de un somn bun.

A doua zi am pornit destul de dimineata, insa nu inainte de a lua micul dejun. Am schimbat putin traseul, am vrut sa vizitez pe indelete cartierul evreiesc. Erau deschise toate sinagogile. Tariful de intrare mi s-a parut destul de mare. Luand in calcul insa si timpul pe care il presupunea circuitul am optat doar pentru vizita exterioara. Intamplator am gasit descoperit si cimitirul evreiesc. Era plin de vizitatori. Este unic prin densitate, dar nu prin vreun alt element, si nu stiu de ce se inghesuia lumea. Cimitirul de la Sapanta merita mai multa atentie si totusi nu am vazut puhoi de turisti... Probabil totul tine de promovare si accesibilitatea zonei.

From Praga 2012

Am zabovit cateva minute si la tarabele cu vederi. Am ales cateva si m-am interesat de unde pot lua timbre, mai ales ca era duminica. Am aflat ca au posta deschisa non-stop in orasul vechi.

Apoi am luat-o la picior catre Podul Carol si drumul catre castelul de pe deal. Era innorat, asa ca am ratat putin pozele. Era foarte aglomerat. Cu puhoiul de turist am mangaiat statuile speciale, am admirat lacatelele si inscrisul de pe ele si am ajuns agale la castel pe vestita strada Malostranske namesti. Intamplator am gasit si timbre, precum si simboluri romanesti->ambasada.

From Praga 2012

From Praga 2012

From Praga 2012

Castelul l-am lasat la final si am luat drumul gradinilor regale de unde puteai sa ai bellevue asupra Pragai. Turisti numerosi si aici. Mi-am odihnit picioarele scriind vederile surpriza, dupa care, incet-incet am ajuns la catedrala, apoi spre castel. Am gasit posta si aici, deschisa, insa am folosit doar cutia pentru depunere.

From Praga 2012

From Praga 2012

From Praga 2012

Pentru planificarea coroanelor e bine de luat in calcul ca accesul la biserici este in general cu taxa. Nu inteleg deloc aceasta practica. In curand se va institui, poate, si taxa pe rugaciune?!? 

Si cum banii nu au miros, evident ca si taxa la toaleta era instaurata, inclusiv la McDonalds' (10 Czk).

Am luat un souvenir la intoarcerea pe pod si am pornit spre orasul vechi. Am asteptat sa se faca ora exacta pentru a vedea scheletul care ruleaza din sfoara sfintii. Nu am urcat, din pacate in turn. Am mancat vestitul carnat, am evitat berea care era foarte scumpa (fiind vorba de centrul orasului). Prin urmare, halba cu bere am reprogramat-o pentru destinatia urmatoare: Ceske Budejovice.

From Praga 2012

Concluzionand, Praga merita cel putin 3 zile. Ai ce vedea, vizita, incerca, admira. Nemtii ocupasera orasul, urmati de amicii lor americanii. Eu voi mai trece pe aici, insa in pereche, pentru ca este un oras mult prea romantic.

From Praga 2012

From Praga 2012