A fost una dintre cele mai linistite plecari desi a avut loc dis de dimineata. Cred ca am prins ceva experienta in organizarea plecarilor internationale.
Pentru a evita orice intarziere, de cele mai multe ori intalnita la zborurile low cost, am ales zbor de linie. Din fericire British Airway opereaza un zbor direct, cu plecare dimineata la o ora decenta. La dus, stewarzii nu mi s-au parut cei mai child friendly. De vreo cateva ori bune erau sa ii prinda in carucioarele lor picioarele copilului putin iesite pe culoar cand il tineam in brate, dar si alte cateva ocazii in care m-as fi asteptat sa fie ceva mai atenti. Am ramas probabil in minte cu experienta fericita a zborului cu Air Berlin si atitudinea stewarzilor atat la dus cat si la intoarcere.
La intoarcere, stewardesele au fost extrem de amabile. Nu vreau sa fac o comparatie in functie de gen, dar au empatizat mai mult decat stewarzii de la dus. De exemplu, i-am rugat sa ne ajute cu locuri unde putem sta impreuna si imediat au gasit o solutie. La dus nu prea au avut interes sa afle daca am avea vreo nevoie.
Theo nu a mai dormit pe avion. Am facut ture, ture. Era curios, se baga in seama cu oamenii din avion. Mi-a zburat paharul de suc dintr-o singura miscare de pe tavita.
Jucariile de avion au ajutat putin, dar nu l-au tinut non stop ocupat. Eu ma asteptam sa doarma mai mult, ca la zborurile trecute. Atractia a fost reprezentata de obloane. Le-a inchis si deschis minute in sir.
Alaptarea a ajutat mult la decolare si in momentele (rare) de depresurizare usoara cand se mai infundau urechile.
Ne-am luptat putin cu centura de siguranta pe care nu prea a mai vrut sa o tina. Am renuntat la ea imediat cum am avut acceptul.
Drumul de la aeroportul Heathrow pana la gara Paddington a fost cam lung (40min) pentru rabdarea piticului. Noroc ca era mai obosit si mai dadea sa atipeasca.
De altfel, drumul per total a fost mult prea lung pentru el: pe langa cele 3 ore si jumatate de zbor, inca aproape o ora pana la gara si apoi 1h 40min cu trenul. La dus a mai fost si intarzierea determinata de defectiunea la tren.
Trenul spre Bath, desi a avut o defectiune ce a cauzat o ora intarziere, strumful a dormit tot drumul. Intarzierea ne-a adus o cafea de la personalul trenului pentru a compensa neplacerea produsa. Asta mi-a adus aminte de experienta din Germania cand m-au dus pana la usa locuintei cu taxiul pentru ca am pierdut ultimul tren pana in Sittard (da, locuiam in Olanda, aproape de granita cu Germania, si nemtii mi-au oferit aceasta varianta pentru a ajunge acasa). Astept sa se intample minuni din acestea si in Romania in viitorul apropiat.
Cu vreo 5min inainte am realizat ca ne apropiem de destinatie si am alergat prin tren spre bagaje. Cu usa care se deschidea intr-un mod special si domnul dinaintea noastra nu ii dadea de capat, va puteti imagina ca a crescut nivelul de adrenalina. Dar ne-a salvat controloarea care ne-a dat si o mana de ajutor la coborarea bagajelor desi am avertizat-o ca sunt ceva mai grele.
Despre Bath
Gara se afla in centrul orasului. Deci simplu de patruns in buricul targului.
Centrul orasului Bath este dragut, dar nu abunda in obiective turistice. Catedrala si baile romane pareau cele mai cautate.
Preturile sunt ridicate, unii spun ca ar fi al doilea cel mai scump oras dupa Londra.
Cazarea noastra a fost tot centrala (pentru cazare am folosit www.booking.com, avem o experienta indelungata si buna cu ei). Preturile sunt foarte ridicate. Cu greu gasesti ceva la putin sub 100euro/noapte. Theo doarme cu noi in pat, insa multe hoteluri ofera si varianta patut separat. De verificat insa inainte aceasta informatie.
Transportul in comun este accesibil, biletele dus-intors costa 2 lire (se pot cumpara direct de la sofer).
Magazinele se cam inchid la 18:00, Tesco avea program ceva mai lung (pana la 23:00).
Clima destul de racoroasa. Ar fi fost binevenita o geaca de primavara/toamna. Nu prea am vazut lumea purtand sandale. Am avut norocul sa nu ploua.
In Bath, spre uimirea noastra, nu am gasit locuri de joaca, ci mai degraba spatii verzi unde putea zburda in voie. A trebuit sa improvizam destul de mult pentru a simti Theo ca are resurse de joaca. In schimb are extrem de multe locuri cu verdeata, lac si rate prietenoase. Cum de curand a invatat ca ratele pot fi hranite, multa mancare a ajuns la ele.
Ce ne-a ajutat in relatia cu Theo
Am pastrat orele de somn dupa orarul din Romania - mai ales ca diferenta de fus orar este de 2 ore.
Mancarea lui Theo nu a fost chiar o provocare. Am avut bucatarie si am profitat de existenta ei (recomandam varianta de cazare cu chicineta sau bucatarie la comun).
Am luat de acasa cereale multe pentru ca sunt satioase si usor de pregatit. Fructe si legume am cumparat de la supermarketul local. Borcanele cu mancare le incercasem la Barcelona si nu l-au atras mai deloc. Am mai gasit mancare buna si relativ nesarata si in oras; a ajutat sa improvizam.
Londra
In Londra nu ne-am aventurat din lipsa de timp. Evident ca prima si singura oprire a fost in parc (Kensington) ca sa eliberam strumful dornic sa exploreze si sa isi consume energia. Inainte aproape ca nici nu vedeam aceste locuri de joaca din parcuri, acum ne sunt indispensabile.
Am mancat la o terasa, dar am facut cu randul pentru ca ar fi fost imposibil sa il tii locului pe Theo pentru atatea minute cat ai avea nevoie sa iti termini masa.
Despre amabilitatea englezilor ar mai fi multe de spus. Da, ne-au ajutat chiar si la caratul bagajelor in statia de metrou unde nu exista lift! Asta fara sa ii rugam noi.
Pentru a evita orice intarziere, de cele mai multe ori intalnita la zborurile low cost, am ales zbor de linie. Din fericire British Airway opereaza un zbor direct, cu plecare dimineata la o ora decenta. La dus, stewarzii nu mi s-au parut cei mai child friendly. De vreo cateva ori bune erau sa ii prinda in carucioarele lor picioarele copilului putin iesite pe culoar cand il tineam in brate, dar si alte cateva ocazii in care m-as fi asteptat sa fie ceva mai atenti. Am ramas probabil in minte cu experienta fericita a zborului cu Air Berlin si atitudinea stewarzilor atat la dus cat si la intoarcere.
La intoarcere, stewardesele au fost extrem de amabile. Nu vreau sa fac o comparatie in functie de gen, dar au empatizat mai mult decat stewarzii de la dus. De exemplu, i-am rugat sa ne ajute cu locuri unde putem sta impreuna si imediat au gasit o solutie. La dus nu prea au avut interes sa afle daca am avea vreo nevoie.
Theo nu a mai dormit pe avion. Am facut ture, ture. Era curios, se baga in seama cu oamenii din avion. Mi-a zburat paharul de suc dintr-o singura miscare de pe tavita.
Jucariile de avion au ajutat putin, dar nu l-au tinut non stop ocupat. Eu ma asteptam sa doarma mai mult, ca la zborurile trecute. Atractia a fost reprezentata de obloane. Le-a inchis si deschis minute in sir.
Alaptarea a ajutat mult la decolare si in momentele (rare) de depresurizare usoara cand se mai infundau urechile.
Ne-am luptat putin cu centura de siguranta pe care nu prea a mai vrut sa o tina. Am renuntat la ea imediat cum am avut acceptul.
Drumul de la aeroportul Heathrow pana la gara Paddington a fost cam lung (40min) pentru rabdarea piticului. Noroc ca era mai obosit si mai dadea sa atipeasca.
De altfel, drumul per total a fost mult prea lung pentru el: pe langa cele 3 ore si jumatate de zbor, inca aproape o ora pana la gara si apoi 1h 40min cu trenul. La dus a mai fost si intarzierea determinata de defectiunea la tren.
Trenul spre Bath, desi a avut o defectiune ce a cauzat o ora intarziere, strumful a dormit tot drumul. Intarzierea ne-a adus o cafea de la personalul trenului pentru a compensa neplacerea produsa. Asta mi-a adus aminte de experienta din Germania cand m-au dus pana la usa locuintei cu taxiul pentru ca am pierdut ultimul tren pana in Sittard (da, locuiam in Olanda, aproape de granita cu Germania, si nemtii mi-au oferit aceasta varianta pentru a ajunge acasa). Astept sa se intample minuni din acestea si in Romania in viitorul apropiat.
Cu vreo 5min inainte am realizat ca ne apropiem de destinatie si am alergat prin tren spre bagaje. Cu usa care se deschidea intr-un mod special si domnul dinaintea noastra nu ii dadea de capat, va puteti imagina ca a crescut nivelul de adrenalina. Dar ne-a salvat controloarea care ne-a dat si o mana de ajutor la coborarea bagajelor desi am avertizat-o ca sunt ceva mai grele.
Despre Bath
Gara se afla in centrul orasului. Deci simplu de patruns in buricul targului.
Centrul orasului Bath este dragut, dar nu abunda in obiective turistice. Catedrala si baile romane pareau cele mai cautate.
Preturile sunt ridicate, unii spun ca ar fi al doilea cel mai scump oras dupa Londra.
Cazarea noastra a fost tot centrala (pentru cazare am folosit www.booking.com, avem o experienta indelungata si buna cu ei). Preturile sunt foarte ridicate. Cu greu gasesti ceva la putin sub 100euro/noapte. Theo doarme cu noi in pat, insa multe hoteluri ofera si varianta patut separat. De verificat insa inainte aceasta informatie.
Transportul in comun este accesibil, biletele dus-intors costa 2 lire (se pot cumpara direct de la sofer).
Magazinele se cam inchid la 18:00, Tesco avea program ceva mai lung (pana la 23:00).
Clima destul de racoroasa. Ar fi fost binevenita o geaca de primavara/toamna. Nu prea am vazut lumea purtand sandale. Am avut norocul sa nu ploua.
In Bath, spre uimirea noastra, nu am gasit locuri de joaca, ci mai degraba spatii verzi unde putea zburda in voie. A trebuit sa improvizam destul de mult pentru a simti Theo ca are resurse de joaca. In schimb are extrem de multe locuri cu verdeata, lac si rate prietenoase. Cum de curand a invatat ca ratele pot fi hranite, multa mancare a ajuns la ele.
Ce ne-a ajutat in relatia cu Theo
Am pastrat orele de somn dupa orarul din Romania - mai ales ca diferenta de fus orar este de 2 ore.
Mancarea lui Theo nu a fost chiar o provocare. Am avut bucatarie si am profitat de existenta ei (recomandam varianta de cazare cu chicineta sau bucatarie la comun).
Am luat de acasa cereale multe pentru ca sunt satioase si usor de pregatit. Fructe si legume am cumparat de la supermarketul local. Borcanele cu mancare le incercasem la Barcelona si nu l-au atras mai deloc. Am mai gasit mancare buna si relativ nesarata si in oras; a ajutat sa improvizam.
Londra
In Londra nu ne-am aventurat din lipsa de timp. Evident ca prima si singura oprire a fost in parc (Kensington) ca sa eliberam strumful dornic sa exploreze si sa isi consume energia. Inainte aproape ca nici nu vedeam aceste locuri de joaca din parcuri, acum ne sunt indispensabile.
Am mancat la o terasa, dar am facut cu randul pentru ca ar fi fost imposibil sa il tii locului pe Theo pentru atatea minute cat ai avea nevoie sa iti termini masa.
Despre amabilitatea englezilor ar mai fi multe de spus. Da, ne-au ajutat chiar si la caratul bagajelor in statia de metrou unde nu exista lift! Asta fara sa ii rugam noi.
