Hopa, țopa, Penelopa!

Mereu m-am distrat folosind expresia asta. Aplicata insa in contextul zilei de azi chiar am facut "hopa" mergand sa ne programam la Starea civila, iar "țopa" vom face peste 10 zile cand vom fi pus in fata ofiterului si inconjurati de cei dragi noua.

Dupa ce m-am codit vreo cateva minute cand a venit vorba de nume, eu care eram peste 60% hotarata sa nu imi schimb numele, am decis in favoarea numelui lui, cu mana tremuranda pe pix. Am simtit ca o mare pierdere aceasta decizie. Numele meu care mi-a oferit prima sau a doua pozitie in catalog la scoala timp de atatia ani, glume si glumite prin asociere cu alte cuvinte mai mult sau mai putin ortodoxe? Mi-e greu sa cred si acum ca voi renunta la el. Cum am putut sa fac asta? Urla constiinta mea.
Apoi, am urat intotdeauna situatia cu numele de casatorie in paranteza. Nici nu le duc la secretariat dovada schimbarii numelui. Nu vreau nume in paranteza!
Cosmin inca mai face glume! Eu ... insa am decis ...

Ofiterul de stare civila care ne-a primit dosarul a cercetat toate documentele atat de minutios incat m-am simtit ca la scoala cand dadeam lucrari de control:
"Ati citit?"
"Da"
"Si ce scria acolo?"
Noi ii dam raspunsul corect si ea e mandra ca suntem a doua pereche pe care o intalneste si care a citit cererea respectiva (fara a fi juristi).

Nu mi-am imaginat ca asta e procedura. Azi-noapte habar nu aveam ce ne trebuie pentru depunerea dosarului. Aveam insa certificatele medicale de la medicul de familie. De asta auzisem noi ca ar fi valabil ba 24h ba 48h, am luat ambele variante in calcul si am mers ieri sa ni-l elibereze. Si dupa ochi se pare ca suntem "apti pentru casatorie". Azi-noapte, tot cautand pe nenea Google despre actele necesare am gasit nenumarate variante de acte necesare.
Nici una fiind absolut credibila am decis sa face copii dupa CI, certificat de nastere, am pus si certificatele medicale impreuna cu ele si gata. Era prea tarziu sa ne stresam. Nu se putea azi, mai existau si alte variante.

Si s-a putut in ziua in care voiam si la ora la care voiam. Asadar, sambata, 8 Mai 2010, ora 13.00, Starea civila sector 4, va asteptam cu mic cu mare sa ne bucuram, pupam, ciocnim pahare cu sampanie, mancam bunataturi. Daca lipsiti, nemotivat, voi pierdeti.

Acum fugim la degustare la restaurantul ales. Tot ne era amandurora cam foame, o sa incercam sa imbinam utilul cu placutul :)

Diverse, insa de acasa

Dupa ce am fost asteptata la aeroport de cel mai iubit dintre pamanteni, memoria s-a golit brusc de toata experienta urata pe care o avusesem in ultimele 5 zile.
Dar... nici nu am ajuns bine acasa si am aflat de intalnirea SF pe care urma sa am a doua zi in cadrul unui proiect. M-am "bucurat" atat de tare incat as mai fi vrut sa raman o zi in plus la Berlin. Acum exagerez si eu. Normal ca nu imi las colegii si prietenii la greu. O s-o scoatem noi cumva la capat cu una bucata femeie bionica.

Pentru prima data mi-am desfacut bagajele in ziua in care m-am intors. De obicei asteapta cu zilele intr-un colt pana imi vine mie dispozitia necesara sau timpul liber dedicat acestei activitati.

Sambata ne-am luat inima in dinti si am plecat la cumparaturi... pentru nunta. Ca in rest nu prea ne intereseaza shopping-ul. Este mult prea obositor si de fiecare data ajungem cu dispozitia alterata de aglomeratie, galagie, muzica de nu iti mai trebuie pentru o luna, vanzatori de toate tipurile. Dar acum era musai. In final am gasit cam 70% ce ne-am propus. Sa vedem cum ne planificam si pentru restul. Vrem sau nu vrem, trebuie sa ne mobilizam pentru marele eveniment. Nu sta el dupa noi, timpul nostru liber sau starea de spirit necesara.

In sfarsit... acasa

M-am intors in siguranta, cu raceala dupa mine, cu multe dulciuri pentru cel mai iubit dintre pamanteni. Mai multe detalii mai tarziu. Acum trec la treburi mai serioase. Ziua nu se anunta a fi prea linistita.
Multumesc tuturor pentru sustinerea morala in perioada berlineza unde am facut turism fortat, dar si pentru urarile frumoase pe care mi le-au trimis azi.

Berlin - partea a treia

Epopeea continua. Al treila zbor anulat. Aseara am zis ca mi se naruie regatul cand am intrat pe site-ul aeroportului si am vazut ca e anulat zborul. Imi pierdusem orice speranta, era prea mult, mai mult decat pot duce nervii mei.

Am dat disperata telefoane si mail-uri la Agentia de unde mi-am cumparat biletul. Eu pe de-o parte, Cosmin pe de alta. Sa gaseasca si dumnealor o solutie la situatia mea, ca eu m-am saturat de Lufthansa si de re-booking-urile lor peste 2-3 zile. Si au gasit oamenii si le multumesc. Asa ca azi plec la ora 16.00 catre Bucuresti. Nici acum nu imi vine sa cred ca totusi s-a rezolvat situatia peste 50%, dar inca sunt Toma necredinciosul si urmaresc site-ul aeroportului. Nu am mai avut de mult atat emotii. Esti neputincios atat in fata naturii cat si a oamenilor de la ghisee care incearca sa iti lase impresia de marketing ca ei iti vor binele si de aceea te reprogrameaza peste n zile desi s-a dus si mama vulcanului in indepartatele tinuturi.

Iar ieri, ca sa mai adaugam si un desert la meniul Berlinos, nu imi mai functiona cardul de acces in camera. Ca un client neajutorat dau fuga la receptie si Maria Sa,domsoara de la ghiseu, imi spune ca nu am platit si de aceea mi-au blocat accesul in camera. Poftim? Imi venea sa ii scot ochii pentru ca tocmai ei ii platisem. Bolborosea cu cealalta receptionista in germana ca nu am platit, nu am platit, crezand ca eu nu le inteleg. Ba, bine cucoanelor, nu numai ca v-am inteles, dar ma intreb cand mai continuati sa fraieriti oamenii?!? Ieri cand am cerut sa imi prelungesc sederea imi percepeati tarife mult mai mari decat rezervarea facuta pe internet. Acum imi spuneti cu nerusinare ca nu am platit noaptea petrecuta acolo. Ma scotocesc in tot ghiozdanul si gasesc facutura dupa care isi aduce fatuca aminte brusc ca ii platisem. Uite ca am gasit si instrumente de stimulat memoria.
O sa va dau niste referinte extraordinare si o sa vin cu drag la voi si alta data. M-am simtit execelent de neplacut la voi!

Voi sa fiti sanatosi si sa nu aveti experiente ca ale mele!

Meniu complet

Pentru ca nu era de ajuns faptul ca am stat in Berlin mult mai mult decat am planificat initial (dar, na, fiind vorba de forta majora, te poti certa cu cineva? poate doar cu vulcanul, dar nu as vrea sa il supar ca poate scoate din cauza nervilor pe care i-as putea provoca mai multa cenusa si atunci s-a zis cu zborul meu), m-a mai gasit si o raceala de ma face sa stranut intr-una, sa stau cu nasul in batista, sa ma doara capul de abia ma mai concentrez pe ceea ce fac si alte reactii conexe starii de raceala.
Unde am racit? Nu prea imi pot da seama. De dormit am dormit mai mult decat echipata (ca sa nu provoc ganduri mai putin ortodoxe) ca doar am stat in camera cu inca 4 baieti si ei aflati in mare parte in aceeasi situatie ca mine (zboruri anulate). Habar nu am unde ar putea fi cauza racelii mele.

Ma uit pe zboruri si vad ca se misca un avion si catre Romania. Asta imi da mai multa speranta ca voi ajunge totusi maine in Bucuresti.

Ce aduce norul - partea a doua

Aduce inca o reprogramare a zborului pentru joi dis de dimineata si o prelungire a sederii in Berlin. Ieri, in aerport, in fata angajatului Lufthansa care imi reprograma zborul si imi spunea ca doar joi este posibil sa plec spre Bucuresti, simteam cum imi cedeaza nervii. Acest lucru necesita inca 2 sau 3 nopti, reprogramare activitati si intalniri pe care le aveam planificate in Bucuresti, cursuri la doctorat la care nu pot ajunge etc. Deloc placuta situatia.
Acum m-am retras in camera de zi de la hostel si incerc sa ma concentrez pe ceea ce trebuia sa finalizez de ceva timp.

Ii multumesc Alexandrei pentru sprijinul acordat ieri cand m-am aflat in imposibilitatea de a-mi face rezervare la hostel deoarece nu aveam carte de credit. M-a scos cu promptitudea ei dintr-o mare incurcatura.

Le multumesc tuturor prietenilor care mi-au dat mail uri si sms uri de incurajare, ceea ce mi-a adus multa bucurie dupa atatea obstacole pe care a trecut sa le infrunt zilele acestea. Abia astept sa ne revedem!

Ce aduce norul

Al naibii ghinion numai asupra mea nu se oprea zilele astea. Inteleg importanta situatiei, nu sunt deloc absurda, dar sa stau in aeroport atata timp, zau ca nu ma asteptam.

M-am trezit ca nauca dimineata, am dat fuga la reteaua wireless din cladirea de vis a vis sa constat ca avionul meu era anulat. Super! (cum spun nemtii atunci cand fie de bine fie e de rau).

Ma duc linistita (in sensul mersului, ca in interior nu eram deloc linistita) catre sala de mese ca sa iau micul dejun. Normal ca nu am putut sa mananc decat foarte putin, stomacul meu agitat nu putea primi prea multe. Apoi mi-am luat bagajele si am pornit spre aeroport pentru a „constata la fata locului“ situatia prezenta si mai ales sa vad ce aleternativa are Lufthansa.

Ei bine, am constatat ca toata avioanele erau anulate pana in seara asta la ora 20.00 asa ca singura sansa a fost sa fac re-booking. Partea interesanta a fost cand doamna de la ghiseul Lufthansa imi spune ca nu prea mai sunt locuri decat poate pentru marti. Dupa o incercare de insistenta imi spune ca a gasit pentru maine o cursa la ora 19.00 si as ajunge in Bucuresti la miezul noptii. Ce puteam sa fac? Doar sa ma bucur ca nu m-a amanat pentru marti.

Acum ma duc sa caut un hotspot ca sa pot identifica un hostel la un pret acceptabil. Ma simt ca un homeless cu toate bagajele dupa mine si mai ales fara o directie clara. Sper ca maine „norul cu personalitate“ sa se gandeasca mai mult la noi cei aflati in asteptarea indepartarii sale catre alte tinuturi unde sa nu mai constituie o amenintare.
Update: am gasit una bucata hostel misto aproape de centrul Berlinului cu 13 euro/noapte (mic dejun inclus). Si chiar imi place pentru ca e o camera foarte mare (fata de alte hostel uri pe la care m-am perindat pana acum), suntem doar 3 oameni in loc de 6 cat e capacitatea camerei, baia arata ok, am intrnet nelimitat si moca. Macar la asta am avut noroc.
Iar acum tocmai citeam pe hotnews.ro ca s-ar putea ca maine dimineata la 6 sa se deschida spatiul aerian in Romania. In Berlin l-au avut inchis pana azi la 20.00 si pe pare ca i-ar fi dat drumul din ceea ce reiese de pe site-ul lor. Nu imi ramane decat sa ma bucur de ultimele ore in Berlin si de faptul ca maine sunt sanse peste 50% sa ajung in sfarsit acasa. Pe curand, dragilor!

daca doriti sa vizitati...

... sa vizitati, cititi si schimbati carti, vedeti si auziti, dezbateti, intr-un loc mai aparte al Bucurestiului alternativ si non-ierarhic , incercati cu masura si
http://biblioteca-alternativa.noblogs.org/
in zona Gara de Nord - Orhideea.

Sa cresteti mari si uniti, ca intentiile bune sunt deja acolo !

Cadou de ziua mea

Am primit cadou si de la Victor, de ziua mea, pe langa dulciuri (de care nu ma voi atinge decat duminica seara, si atunci doar pe jumatate), si o carte interesanta, despre patimi (mandrie, slava desarta, si altele care deriva de la ele) si virtuti (smerenie, dragoste, rabdare, tacere), de Paisie Aghioritul, parinte si teolog grec din secolul 20. Dedicatia iarasi e foarte potrivita / ziditoare.
Imi pare rau ca nu pot imprumuta cartea si unor parteneri de treaba si afaceri, s-ar uita la ea probabil ca la un OZN, desi ar avea si ei nevoie mare de o asemenea "cura de dezintoxicare", dez-capitalista.
Cartea sta acum sus pe teancul "cartilor de citit", imediat sub Zbigniew Brzezinski, si peste Kissinger, Donna Alba, Bevin Alexander, Chomsky si teoriile feministe pentru celalalt blog. O sa fie un week-end lung :-)

Multumesc, Victor si Rita !

Berlin... Berlin

Sa nu ma invidiati pentru ca sunt la Berlin. Nu aveti de ce. Toata ziua sunt ocupata cu seminarul, seara pe fuga reusesc sa ajung in locurile care imi amintesc de perioada petrecuta la Berlin, reduceri nu prea sunt asa ca nu ma laud cu noi achizitii decat partial, vremea este foarte urata (cand ploua, cand e putin soare, cand revin norii), stau intr-o camera asemanatoare cu cea din Grozavesti (dar singura pentru ca se pare ca posibila mea colega are unde sa locuiasca in oras). V-am convins?
In rest, incerc sa ma bucur de linistea si de organizarea Berlinului, de mijloacele de transport pe care ma pot baza pentru a ajunge in timp la o intalnire, de diversitatea seminarului la care particip...
Dar mi-e dor de voi, dragii mei! Astept cu narabdare sa revin acasa desi ma asteapta activitati nu tocmai placute.
Pe curand.
P.S. Ana, ti-am luat dorita carte. Cum gasesc si magnetii cum ti-i achizitionez. Si nu am uitat nici de cerintele celorlalti. :-)

Asa nu

De mult nu m-au mai tensionat activitatile unei zile in asa maniera incat sa cedez nervos pe parcursul si la finalul zilei.
Am inceput ziua prin documentare, stabilire strategie de comunicare, fixare draft agenda intalnire cu una bucata persoana pe care ma rog ca voi sa nu o intalniti in toata viata voastra. Am trecut peste intalnire ok, insa telenovela continua. M-am suparat din cauza unui mail care nu a facut decat sa declanseze toata tensiunea acumulata in ultimele zile. Si am finalizat ziua printr-un impact nedorit cu aparatul de aer conditionat de la metrou care mi-a aranjat fizionomia pentru urmatoarele zile. De durere... am dat in plans imediat dupa impact. Nu am mai avut un asemenea cucui din copilarie cand eram mai nelinistita si faceam tot felul de experimente care se soldau cu transformari dureroase ale unor parti ale corpului.
Ce bine ca a trecut ziua, ce rau imi pare ca il las pe Cosmin maine cu toate problemele inca nerezolvate... ca eu trebuie flu(g)-flu(g) spre Berlin pana duminica.

Actiunea "Veni-Vidi-Vici-Venetia"

S-o vedem si pe asta ... trebuie sa merg grabnic la cursuri de gondolarit gondole, sau macar sa iau o barca pneumatica, ca sa incapa in bagajul foarte redus permis pe avion, alaturi de periutele de dinti. Sunt sigur ca aleasa mea nu s-ar supara de o gondola, dar cred ca o sa folosim mai degraba podurile pentru deplasare.
Motivul e simplu: mergem dupa nunta la Venetia, de Rusalii, pentru cateva zile de relaxare si huzur, insotite de paste cu sos si apusuri romantice peste laguna.

Multumim lui pe aceasta cale lui S. ca ne-am sprijinit pe cardul ei, lui Cris pentru implicare si dorinta, si mie pentru vizita-fulger la BRD.

La dolce vita e bella !

Oameni care imi fac viata frumoasa

Mi-a venit pur si simplu in minte imaginea mamei. Asta probabil dupa ce saptamana aceasta am vorbit mai mult ca oricand cu ea. Ador optimismul mamei mele, curajul de-a trece peste situatii nu tocmai placute, modul in care comunica sau mediaza anumite relatii (de fapt, la mediere as putea spune ca tata e mai bun), modalitatea in care imi rezolva problemele sau imi sare instant in ajutor ori de cate ori este necesar. Aproape ca ma emotionez scriind aceste randuri despre ea. Desi ne vedem rar, vorbim atat de des incat suntem la zi cu ceea ce ni se intampla (totusi nu necenzurat 100%).
Saptamana aceasta mi-a facut o mare surpriza implicandu-se voluntar intr-una dintre activitatile nuntii care imi dadea dureri de cap si pe care nu stiam cum sa o fac exact si cand sa o mai finalizez. Ma intreb daca am reusit sa ii multumesc suficient pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului. Ea stie mai bine, eu nu sunt sigura.

De restul persoanelor, in alt post. Sunt atat de emotionata incat nu mai pot gandi obiectiv.
Si cum dragul de Ayden de numai 4 ani ii spunea mamei lui pe care nu a vazut-o de 5 minute "Mom, I missed you so much !", asa as vrea sa ii spun si eu mamei mele in acest moment.

Oameni care stiu sa se bucure

Ieri si-a sarbatorit Cosmin ziua de nastere la Institutul unde lucreaza. Ne-am pregatit mai ceva decat daca am fi organizat la noi acasa. Dimineata am dat fuga la Cora sa cumparam diverse, apoi cu pungile de cumparaturi catre Institut, le-am aranjat frumos pe masa si a plecat Cosmin sa ii invite pe colegi.
In cateva minute au patruns in camera si in jurul mesei vreo 15 persoane, care au adus cu ele urari, voie buna, subiecte frumoase de discutie, bunataturi... A fost inedit pentru mine. Desi eram outsider, nu m-am simtit deloc astfel. In toata viata mea profesionala de pana acum nu am vazut un grup de colegi de serviciu mai binedispusi si veseli, dornici sa sarbatoreasca orice eveniment fie ca ii implica direct sau indirect. Prezenta lor ne-a bucurat neasteptat pe amandoi !

Serviciile oferite de Posta romana

M-au pus in dilema: cum se face ca distanta mai mare intre expeditor si destinatar diminueaza atat perioada de primire a scrisorii cat si siguranta acesteia.
Am trimis doua invitatii prin posta (prin metoda simpla, adica timbrat si introdus in cutia postala standard, rosie, mare din fata fiecarui Oficiul postal): una in Romania, una in Spania. Cea catre Spania a ajuns in 4 zile, cea catre o localitate a Romaniei nici pana azi (desi au trecut 2 saptamani).
Placerea fiind de partea mea, am trimis inca un plic (tot metoda simpla) spre aceasta localitate a Romaniei in care se ajunge cu orice mijloc de transport (mai putin avion). Sa vedem daca de aceasta data avem mai mult noroc. Daca nici acum nu avem noroc, vom apela la serviciul porumbeilor mesageri si o sa facem tot posibilul sa il promovam spre disperarea noii tehnologii cu care Posta Romana se mandreste.
Acum speram doar ca invitatia noastra sa nu fie prea grea pentru un biet porumbel, care le langa greutatea acesteia trebuie sa se si orienteze (din pacate fara ajutorul GPS-ului).

Despre cum ne-am petrecut zilele libere de Pasti

Gata mini-vacanta, care nu a fost chiar atat de libera incat sa ne permitem sa facem si ceea ce pana acum nu am reusit din cauza lipsei de timp. Ne-am bucurat insa de razele de soare, de adierea de vant, de linistea de pe strada si din mijloacele de transport. De-ar fi in fiecare zi la fel ne-am bucura mai mult ca locuim in Bucuresti. Ne-am perindat pe la un posibil sediu, am vizitat in sfarsit si Biblioteca alternativa a prietenei noastre, S., am ramas de langa usa pentru ce ne-am uitat cheile in casa (iar usa se inchide automat), ne-am dus la slujba de inviere tocmai la Domnita Balasa (Biserica) datorita autobuzului 104 care a circulat toata noaptea, am citit, am transmis mesaje de sarbatori oamenilor dragi, ne-am intalnit cu prieteni care au vrut sa ne felicite pentru nunta.
Am avut un Paste linistit, poate mult prea linistit, in care am dus dorul parintilor mei, fratelui meu, lui mamaia, mesei imbelsugate, gradinii inflorite, padurii inverzite... Ce mult m-am bucurat de fiecare Paste la mamaia impreuna cu toti cei dragi incat regret ca nu am facut si anul acesta acelasi lucru.

Aseara ne-am rasfatat stomacul cu bunataturile gatite de G., care isi facea probleme ca ar fi condimentat mai mult decat era necesar carnea. A fost totul atat de delicios ca mi se lasa si acum apa in gura!

Ieri, desi ne panuisem o zi de lucru in parc, ploaia ne-a fortat sa ne "refugiem" spre un loc care sa ne ofere "protectie". Fiind in Cismigiu ne-am indreptat cu pasi vioi catre Biblioteca. Era altfel decat cea unde obisnuiam sa mergem cu grupul din facultate. S-a transformat intr-un loc destul de fancy si scump. Sau am inceput eu sa accept mai greu schimbarea?! Si totusi ...

Stari nedorite

Am dormit putin si prost. Am avut numai vise care m-au facut sa ma intorc in mod repetat cand pe o parte cand pe alta. Sunt trista. Sunt cuprinsa de o tristete care ma copleseste, care imi suge ultima farama de energie, care ma tine ostatica in propria camera.
Ziua nu se anunta deloc prea buna, pe plan profesional. Nu sunt deloc in apele mele. Incercati sa ma ignorati. Despre motivele care mi-au determinat starea nu vreau sa scriu, nu pot sau nu ma simt acum capabila sa o fac. E clar nevoie sa fiu mai ferma in deciziile mele si sa nu ma intorc de fiecare data condusa fiind de emotiile induse de ceilalti. Nu va ramane Nu fara vreun "doar" sau "poate".

Emotii si prieteni dragi

Cum te pot surprinde prietenii intr-un mod incredibil? Cum sa le poti multumi incat sa simta ca sunt apreciati? Sunt doar cateva intrebari care imi tot umbla acum prin minte. De ce? Pentru ca astazi am fost surprinsi de Cristi si Andrea, care de cateva luni locuiesc in Olanda. Cum si de ce ne-au emotionat?
In primul rand, pentru ca mesagerul Cristi a venit special de la Pitesti pentru a se intalni cu noi ca sa ne felicite cu ocazia nuntii si sa ne inmaneze personal cadourile din partea lor. Apoi, el s-a intors la Pitesti pentru ca maine dimineata are avion catre Olanda. In al treilea rand delicatetea cu care a primit invitatia noastra pe hartie.

Cristi si Andrea, va multumim public pentru surpriza placuta si speram ca data viitoare cand ajungeti in Romania sa puteti sta mai mult ca sa putem sa reluam partial nunta, pentru ca ne pare foarte rau ca ceea ce aveti de facut la facultate nu va permite sa fiti pe 16 mai alaturi de noi.

1 aprilie - mai mult decat o zi a pacalelii

La multi ani, Cosmin !