Multikulti la Mogosoaia

Am redescoperit Mogosoaia intr-o companie multikulti. :-)
Intr-un mod oarecum normal, am vazut azi Mogosoaia altfel si totodata mai putin. Mai putin, pentru ca am fost organizator, iar scopul era sa ii ajut pe ceilalti sa vada tot ceea ce iti poate oferi acest loc. Vremea a fost superba, asa ca au putut vedea toate imprejurimile complexului Mogosoaia cumva supraestimate datorita luminii excesive.

Pentru ca nici un eveniment nu poate sa scape cu erori de organizare (am uitat paturile pentru a lua masa), am improvizat cu ceea ce am avut la indemana si am dat drumul ospatului. Dragele noastre invitate ne-au pregatit bucate alese, cele mai multe din luma araba si ne-au invitat la masa mai des ca sa umplem deficitul de kilograme.

Copiii, cu o energie debordanta, ne-au alergat in jurul a tot ceea ce au putut gasi. Am facut schimb lingvistic, asa ca la final de zi am putut sa pronuntam sfiosi cateva cuvinte in limba araba.

Poze... nu avem voie sa punem, dar bucuria putem oricand sa o impartasim!

P.S. Datorita curiozitatii invitatilor nostri, am pasit si in muzeu. A fost cumva o dezamagire, pentru ca m-am simtit ca pasind intr-o casa care ofera multe ochiului uman, dar nu si suficiente informatii ca sa poata mintea sa le proceseze. Mai multe informatii, fie ele si in scris, nu ar strica sa fie prezente alaturi de exponate.

Sa ne plangem de mila

Dar mai bine sa invatam sa ne punem limite sau sa terminam sa mai exageram.
Dupa cum ati realizat deja, am inclus doua categorii de oameni: cei cu adavarat ocupati pentru ca accepta sa faca mai mult decat ar putea duce si altii inchipuit de ocupati.
Ambele categorii ajung sa isi planga de mila, insa intr-un mod cumva diferit. Cei din prima categorie cedeaza nervos ajunsi la capatul puterilor, cei din a doua cedeaza tot inchipuit de cate ori este necesar. Uitati-va putin in jur si vedeti care categorie primeaza. Sau poate care ajunge sa fie luata in serios datorita talentelor exagerate.

Cand eram eleva, lucrarile de control mi se pareau cele mai dificile, cand eram studenta vedeam sfarsitul lumii in fiecare sesiune, iar de cand imi impart zilele intre job-facultate-viata personala, realizez exgerarile de moment ale celor doua etape mentionate. Trebuie sa ne facem mari ca sa realizam cu adevarat ceea ce merita sa ne preocupe si sa incetam sa ne plangem de mila atunci cand nu e cazul.

Tot de nunta

Dupa un an de la nunta de .. am reluat videoclipul nuntii, nu ne-am hotarat inca de poze sa selectam (grea decizie sa alegi intre atatea poze frumoase), nu am reusit sa le multumim tuturor invitatilor pentru ca ne-au fost alaturi...

Dupa un an, si sigur si dupa 25 sau mai mult, sunt cateva lucruri pe care le-as scoate din garderoba miresei (in ceea ce ma priveste). Da, am si eu oroare de cateva lucruri, in sensul ca fie imi este imposibil sa le port pentru ca imi vor scapa de sub control, fie nu sunt pe gustul meu.
1. Incep cu cercurile sau crinolina. De cand am vazut prima data acest obiect am zis ca este imposibil de purtat. Imi imaginam tot felul de momente penibile cu acest flexiobiect. Apoi, inca am forme frumoase, de ce sa ma chinuiesc sa nu le pun in valoare? Deci a picat si va pica cu siguranta orice test.
2. Manusile supraelastice cu lantisor de plastic numai bun de atarnat intre degete. Dizgratios, fara suparare. Prefer manusile cu degete, din dantela fina ca sa imbrace degetelele miresei. Am oscilat mult, atat de mult incat nu am mai apucat sa le cumpar.
3. Tiara din plastic tip coroana de regina/printesa sau ce-o fi vrand sa simbolizeze. Prefer ceva micut, discret, fara sau cu cat mai putin plastic si fara sclipici in abundenta. Nu am avut deloc, si asta pentru ca am tot amanat momentul. De fapt, si la voal am renuntat destul de repede.
4. Saculetul din satin. Nu stiu de ce, dar nu il agreez. Absolut deloc. E practic, dar... tot nu.
5. Imi pare rau ca mi-am rupt picioarele cu tocurile. Imi place sa le port, dar mi-e atat de greu sa imi revin dupa ce le port. Tot mai misto sunt tenisii, dar parca nu se cade intr-o asemenea zi. Dar la "Trash the dress" nu s-a mai pus problema chiar asa...

Voi ce nu ati vrea sau nu ati vrut la nunta voastra, dragele mele foste sau viitoare mirese?

Impresii de dupa

Azi m-a sunat sa ma intrebe cum mi s-a parut, ce parare am eu despre nunta lor la care am participat weekend-ul trecut. I-am raspuns printr-o intrebare: de ce vrei sa afli asta?
Chiar nu intelegem intrebarea. I-am raspuns ca e important ca ei sa se fie multumiti de acea zi, sa se raporteze la asteptarile lor si nu le cele ale altora.
Sper sa fi inteles raspunsul meu, chiar daca nu se referea strict la intrebarea ei.

Eu m-am simtit bine, atat de bine incat si acum picioarele mele se resimt. Am topait de nu m-am mai putut opri decat de durerea picioarelor, iar asta si datorita lui DJ Florin Oancea (care avea o energie mai ceva ca o baterie Duracell).

V-as pune cateva poze cu proaspata familie care a trecut pragul oficializarii, dar parca as vrea sa o las pe ea sa le descopere intai. De fericiti in acea zi, va asigur eu ca au fost. Veti descoperi si voi zambetele lor peste cateva zile.

Avem cu ce

Pentru ca Mihai Nae este foarte modest si nu ne da de stire, intamplator am dat peste inca o realizare de-a lui, evident exceptionala. Voila, mes amis:

Noi ne pregatim de sarbatoare. Prima din lungul sir. Ne asteptam sa iasa macar ca acum un an cand zburdam cu fetele mele prin Silver Church.
Din fericire pentru el (caci fata este una nemaipomenita), Zburatorul mai rapeste una fata frumoasa, dar o sa il ametim noi bine in curand astfel incat sa nu ii iasa chiar conform planului.
Luna mai ameteste rau fetele mele. S-or fi luat oare de la mine?

In Agonie

A doua zi cu o semnificatie desavarsita. Am inceput ziua cu un sictir de zile mare cand am vazut care este numarul de ordine pentru a prelua un dosar prafuit cu un contract capsat si recapsat. Si asta nu a fost tot, caci a trebuit sa suport nervii, urletele si discutiile fara sens ale celor mai mult prezenti acolo sa isi rezolve problemele derivate din sumele de pe facturi.
M-as fi bagat in fata sa preiau vraful de documente fara prea multa valoare, dar am vazut ca altii asteptau cu zecile de minute sa faca acelasi lucru si am zis ca nu e chiar fair. Prea multa educatie sau bun simt insa nu ajuta in totdeauna, azi poate da.

Maine o iau de la capat. Astept insa sa scriu in termeni de extaz. Mira-m-as.

Pe seara ne-am adus aminte de Regie si de Autoservirea la care mergeam aproape zilnic. Apoi, alta sansa nu aveam, am stat fara frigider 5 luni in camin, cele mai multe dintre ele fiind vara. Atunci am rezistat si poate ca si acum am face-o, la cat de mult timp petrecem acasa.

Fara directie catre o directie

Nu am inceput deloc bine saptamana. De fapt, nici nu aveam asteptari prea mari. Task-urile zaceau de cateva zile, deadline-urile nu au invatat inca sa moara din fasa, telefoanele urla ca din gura de sarpe... Suna totul foarte plastic, dar nu e deloc asa.

Cel mai fain mi se pare atunci cand unul trage hais si altul cea. Imi place la nebunie expresia asta care se confirma de multe ori, in multe dintre vietile astea ale fiecarui om.
Dar eu o iau din ce in ce mai mult spre aceeasi directie: vara asta - cand sigur nu am sa ma mai indragostesc de ceea ce m-am indragostit anul trecut pe aceeasi vreme.
Uneori mai este nevoie de o vacanta prelungita fara hais si cea.
Este un mesaj pour les connoisseurs.

Rodnicie, veselie si ceea ce mai vreti voi pentru urmatoare perioada.