Din Madrid catre Lisabona faci in jur de 40 de minute cu avionul. La sosire mai castigi o ora datorita fusului orar.
Inca din aeroport esti izbit la vederea "pastelurilor"-prajituri specifice care dau porniri papilelor gustative inainte de a le face cunostinta in mod direct. Cele mai vestite raman insa cele de Belem.
Orasul este viu, colorat si in multe locuri unic. Se recomanda fie sa mergi pe jos fie sa iei vestitul tramvai galben (achizitionarea biletelor e bine sa se faca din statii si nu din mijlocul de transport, din cauza diferentei semnificative de pret).
Preturile restaurantelor nu sunt atat de inaccesibile, si neaparat de incercat mancarurile pe baza de peste. Diferenta de pret mi s-a parut foarte mare in cazul pranzului vs. cina. Ca in multe tari, la pranz exista oferte deoarece este cererea mai mare. Cine in oras se pare ca e mai degraba un moft.
Intamplarea a facut sa dam peste un restaurant care ne-a incantat cu muzica fado live la care au luat parte insusi patronul si membri ai familiei acestuia. De altfel, chipul Emiliei Rodriguez era pozitionat asemeni unei icoane in acest local.
Sunt foarte multe puncte de bellevue si iti apar uneori in cale in mod neasteptat.
E greu sa te plictisesti in Lisabona, iar despartirea se lasa cu multa tristete.
