Radauti

Nu am puterea sa scriu acum, insa las cateva poze sa faca introducerea.

In trecere prin Cluj

Am pornit iar in extremis din Radauti catre Suceva. Norocul nostru au fost Ioana si Adita care ne-au sa ajungem la autocar in trei timpi si trei miscari si cu telefon de rugaminte la sofer sa mai astepte 5 minute.

Jos din autocar in Suceava, apoi urcat in autobuz de Suceava si mers cu un sofer disperat de viata timp de vreun sfert de ora prin acest oras mai lung decat ne asteptam. La gara am ajuns mai devreme ca niciodata, cu doua ore inainte sa plece trenul. Ne luam bilete catre Baia Mare via Cluj Napoca.

De aceasta data nu aveam cum sa mai avem peripetii cu trenul, am fost mai mult decat punctuali. Ne-am acomodat cu noul vagon de dormit si am adormit ca dusi imediat ce ne-am asezat la pozitia aceea la care ravnim toti cand suntem obositi.

Schimbarea orei ne-a ajutat de aceasta data. Am ajuns in Cluj la 06:30 in loc de 05:30, ne-am incalzit putin in sala de asteptare, ne-am aranjat bagajele la "bagaj de mana" (la Cluj platesti in functie de greutatea bagajelor depozitarea la "bagaje de mana") si am pornit la pas catre oras. Vremea este destul de urata, dar ceva mai frumoasa decat in nordul Moldovei. Ne incalzim cand la o cafea, cand la un ceai si ne interesam sa vedem ce e cu acest Cluj la care visasem de ceva timp.

P.S. Pana acum nu ne-am intalnit in mod special decat cu intersectia "Horea, Closca si Crisan". :-)

Pana la Radauti

Radauti e un oras misto chiar si dupa un drum lung cu trenul prins la 2 minute inainte de plecare, alergat cu bagaje pana la vagonul de dormit care era blocat si continuand cu plata unui bilet mai scump cu 20% de la un controlor idiot pe care l-a durut gura sa spuna ca pretul biletului este acelasi ca la casa de bilete daca e luat de la vagonul de dormit.

Am dormit tot la etaj, m-am simtit iar ca pe vapor din cauza balanganelii trenului si abia am reusit sa dorm 4 ore inainte sa cobor in creierii diminetii in gara Suceava. E groaznica legatura cu trenul Suceava-Radauti, oribila gara si extrem de frig in personalul care simti ca se descompune in drumul lui catre Radauti.

Cu toate acestea recomand trenul in loc de autocar daca vrei sa pleci de la Bucuresti catre Radauti. Le-am experimentat pe ambele si prefer trenul din motive ce tin de libertatea de a sta la orizontal (daca folosesti vagonul de dormit), de a te misca in voie daca amortesti sau accesul neconditionat la buda care a mai evoluat ca si conditii sau poate oamenii au invatat cum sa o foloseasca.

Despre Radauti o sa scriu maine. Vreau sa recuperez orele de somn nedormite.

Re-branding

Blogul nostru tocmai a beneficiat de ceva cosmetizari si imbunatatiri, speram sa va placa ...

Super-Expozitie

Dupa o noapte in care nu am putut adormi din cauza grijilor pentru expozitia care urma sa se desfasoara la scoala, abia am reusit sa ma dau jos din pat la prima ora ca sa fiu in timp util acolo. Mi-a luat mai bine de jumatate de ora sa pot sa ma ridic din pat, dar am reusit numai cand mi-a venit in cap ideea ca oamenii ceilalti ar putea astepta dupa mine. M-am mobilizat usor-usor, am adunat ce era de adunat, am pus toate bagajele langa usa, am incercat sa gasesc cele mai potrivite haine cu ochii semi-inchisi si am iesit in mare graba pe usa.
Dupa tramvai am alergat, dupa metrou am asteptat, dupa autobuz ... am mers in acelasi ritm cu el, unul pe strada, celalalt pe trotuar, si am ajuns amandoi in timp, numai bine ca eu sa prind un alt autobuz, iar el sa adune lumea din statie.

Hopa-jos la prima statie, intalnit intamplator cu Diana, mers impreuna, sunat Ana sa o intreb daca a ajuns, Ana cauta adresa, eu dat indicatii, ea ajuns. Dana descarcat toate cele necesare din super-masinuta ei, Diana primit aparat super-meserias pentru exprimarea fotografica debordanta. Ana aranjat fotografii in stransa legatura cu directoarea, noi care ce mai apucam sa facem astfel incat sa fim in timp util gata. Am avut 30 de minute la dispozitie si am reusit. Da, cu greu, dar am reusit.

Suna clopotelul. Apar copiii. Unul dupa altul. Vin primii participanti-artisti in cadrul proiectului. Ii felicitam. Se emotioneaza. Isi privesc pozele. Unii voiau mai multe. Noi ne gandim la faptul ca tipografie nu si-a onorat comanda in timp si uite ce tristi sunt copiii. Ii ducem cu privirea spre fotografiile 10/15 sa vada ca au poze si acolo expuse. Se mai linistesc si noi odata cu ei.

Incepem decernarea diplomelor. Toti primesc rezultatele proiectului si se mandresc cu ele. Se plimba tantos prin fata colegilor curiosi. Suntem siguri ca data viitoare vom avea mai multi participanti. E super sa fii o vedeta la nivel de scoala, nu?

Facem poze, ne strangem mainile, ne uitam din nou la fotografii, ne luam la revedere si ne promitem sa ne vedem in aprilie la un nou eveniment organizat de aceasta data de catre scoala.

A fost extrem de frumos si emotionant. Inca traiesc acele clipe minunate. Fericirea de pe chipul copiilor mi-a luminat toata ziua. Greu de descris totul in cuvinte. Va las sa va imaginati! Sau poate ma indur si va dau link-ul cu pozele. Vom vedea. :-)

Inca un china-restaurant delicios

In cartierul nostru adoptiv, Colentina - vatra de istorie, pe langa traseul milenar al lui 21, am oferit seara asta placeri rare papilelor gustative, cu un pui Gong-bao desavarsit, insotit de "orez cu ouo" (sic!)... Surpriza ne-a fost colosala, cu atat mai mult cu cat restaurantul cu nume de "tenesi Adibas", adica Jiachu, nu impresiona de afara prin mai nimic ... Dar ce mai echipa de chinezi olimpici, micuti, harnici si talentati stateau probabil la cratita, in back-office ! (cu ochii atintiti si ei pe ditamai plasma care prindea prin satelit programe TV chinezesti).
Wow! Recomandam!..

La casa noua

Cu greu, cu cantec, cu mult efort, cu mult timp alocat, intr-o zi in care prietena mea pierdea o persoana draga, iar eu nu stiam cum sa reactionez intr-o asemenea situatie, ne-am mutat.
Am plecat de la marginea orasului mai spre centru. Am pierdut vreo 2-3 zile cautand, vizitand si comparand locuinte si am ajuns aici. Curiosi? Asa va las. O sa continui mai tarziu despre aceasta mini-aventura.