Mai mari dupa mare

 

Inainte de a pleca am avut zile pline de emotie...

Dar, odata ajunsi la mare, ne-am detasat usor de ingrijorarile cotidiene si ne-am bucurat de vantul care ne zburlea coafura, de zumzetul marii care se lovea de stanci, de nisipul caldut sub razele soarelui, de oameni dragi alaturi, de pasii care nu se mai opreau din exlporare, de diminetile cu trezit devreme, de somnul pe plaja, de apa si teama de a ma avanta, de copiii care zburdau prin mare si nu se temeau de micimea lor... 

Multumim pentru aceste zile (pour les conaisseurs)!

Aventura in Herastrau

Pentru ca ieri si azi nu ne-am putut trezi devreme ca sa putem sa mergem la Caldarusani (promisiunea lui Cosmin de a ma duce acolo dateaza de ceva ani) ne-am decis brusc sa mergem in Herastrau. Fiind o zi speciala prin faptul ca am pregatit ceva de mancare (de putin timp ne-am hotarat sa mancam ceva mai rar in oras, dar in nici un caz sa excludem aceste momente) am ajuns sa pornim spre Herastrau pe la ora 18:00, fara vreun plan anume. Ne-am luat camera foto sa mai exersam putin si am iesit voiosi pe usa.

Dupa o plimbare prin Herastrau in care ne-am pozat, ne-am minunat sa vedem cum se comanda un mini-elicopter timp de vreo 5 minute (spre deliciul lui Cosmin), am descoperit mini-zoo cu fazani lebede si alte lighioane zburatoaare, ne-am dus pe la debarcader, am mancat niste "fitzoshele" - ne-am potolit astfel pofta de gogoshele si am pornit spre locul cu biciclete moca (moca impropriu spus pentru ca le-am facut mare reclama domnilor de la o anumita banca; si pentru ca banca are destui bani sa isi plateasca reclama nu are rost sa mai mentionez si eu in acest post numele ei; daca voi insa vreti sa profitati de mersul cu bicicleta in mod gratuit prin Herastrau sau Tineretului, dati de veste si va dam toate informatiile).

Si am ajuns la furnizorul de biciclete pentru plimbarea in parc. Am stat cateva minute la coada, am completat un asa-zis Contract in care ne solicitau anumite informatii care sa le fie de folos pentru trimiterea de oferte ale acelei banci careia nu i-am dezvaluit numele, am oferit strictul necesar (chiar un pic gresit... ), am semnat, am lasat garantie CI si am plecat cu Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana catre aleele ultra-supra, mega-aglomerate ale parcului. Ne-am invartit noi putin pana cand lui Cosmin i-a venit ideea sa facem turul Herastraului, al lacului. Pentru ca eu eram dornica de aventura si fusta mea nu mai reprezenta un impediment in a merge pe bicla, am acceptat tot instant. Si asa am inceput periplul: cand mai repede, cand mai incet, cand pe bicla, cand pe langa de teama sa nu intru in multimea care popula si pista pentru biciclete, cand pe langa bicileta, cand cu ea in brate (ca sa trecem podul de cale ferata de peste lac) si cu 10 minute intarziere am ajuns sa predam biclele. Pentru marea aventura a zilei am avut la dispozitie aprox. 50 minute pentru ca super-oferta bicicleta gratuita se incheie la ora 21:30, iar inainte de a intra in posesia ei stai cuminite la coada si te rogi ca lumea sa se intoarca repede si mai ales cu ele intregi ca sa poti sa preiei si tu exemplarul tau.

Acum savuram ceaiul pentru un "somn linistit" si asteptam sa ni se linisteasca si muschii suprasolicitati. Iar ceaiul vine numai bine dupa berea nitzel combinata (blonda cu bruna) venita la invitatia Iuliei.

Institutul Ceh, Manole si prietenii

Dupa o zi lunga si incarcata nu am rezistat invitatiei Anei de a merge la film la Institutul Ceh. Ce are special acest institut pe langa filmele bune si gratuite? O bere la fel de buna, rece si gratuita. Zic una pentru ca sunt fata educata si mi-e jena sa mai cer una, dar si ca berea este atat de buna incat iti ridica brusc dispozitia.

Dupa bere, tot la invitatia Anei, dar si a lui Raoul am continuat tot cu o bere, dar la ei acasa. Eu mai fusesem, Cosmin nu. Berea a fost buna, gazda nemaipomenita, casa nemaintalnita (care ne aducea aminte de Berlin), iar motanul, Manole, extraordinar de fotogenic (vedeti sedinta foto de mai jos ...).

Surpriza neasteptata

... A venit azi via un comment din partea lui Dan.
Da, 16 mai a ramas intiparit, la propriu, pentru "zile si nopti", timp de o saptamana.
Odata ce luam restul revistelor ramase inca prin Bucuresti :-), dam scan si o sa vedeti.

Nu e poza prea reusita, lumina fiind destul de slaba, dar maine incerc si o inlocuiesc.

Iar poza originala:

Actiunea James Bond (II)

O noua intalnire la care normal ca s-au discutat multe (precum o veritabila salata de cuvinte) si inevitabilul s-a produs: nu s-a stabilit nimic concret. Fofilare, lipsa de angajament, externalizarea problemei, trasarea de sarcini care revin mai multora, teatru ieftin, perfidie... cam toate astea le-a putut ingloba o singura persoana in cadrul unei intalniri de cel mult 30 de minute. Da, unii chiar pot sa le integreze pe toate si sa ajunga sa triseze in cadrul unor discutii. Si noi am fi crezut persoana aceasta pe cuvant daca nu experimentam nenumaratele intalniri care au avut loc pana in acest moment pe parcursul a vreo 6 luni.

Weekendul este in continuare ocupat. Ma bucur ca vremea nu e atat de stabila incat sa ma faca sa ies din casa.
Maine ultima zi de participare in Comisia de admitere la facultate, iar dupa-amiaza lucru pentru ONG.
Ne bazam pe voi ca sa ne surprindeti. :-) Va dam in schimb poze minunate de la nunta, cel putin cat am "asamblat" pana in acest moment.

Actiunea James Bond continua

Jumatate de zi si deja 70% din energia mea s-a pierdut. Ca niste tineri cu intiativa tot cautam sa stabilim colaborari cu institutiile in domeniul in care activam. Concluzia este aceea ca procedura de incheiere a unei colaborari dureaza cu lunile dupa telefoane si mail uri trimise in mod repetat, cand te duci in dinti cu documentul care se presupune ca a fost acceptat din moment ce a stat atat pe mail ul dumnealor, te trezesti ca de fapt nu au citit si cauta un asa zis nod in papura ca sa se prelungeasca decizia. Plus alte dorinte care trebuie implinite fara doar si poate. Degeaba explici care este intentia ta sau care sunt limitarile tale, in special financiare. Simteam ca ma rog sa ii ajut si ei refuza categoric sa fie ajutati.
Aaaa, si am mai primit si o lectie privind folosirea notiunilor din domeniu. Chiar au folosit si harta. Excelent! S-au oprit dupa ce le-am explicat ca stiu cu siguranta ceea ce incearca sa imi explice si nu e nevoie sa piarda timpul cu asta. De fapt, cheia succesului au fost cuvintele (culmea, din domeniu) care i-au convins ca stim deja ceea ce ei incearca sa ne transmita. Ajunsesem sa vorbim aceeasi limba, una rara, de altfel.

Fug la facultate. Urmeaza ore lungi, dar mult mai placute decat ceea ce am scris mai sus.

Despre zilele mele "bune"

Acum am ajuns sa am ceva timp si dispozitie sa scriu despre ultimele zile. Ma simt mai bine pentru ca azi am avut un deadline pentru a trimite un rezumat in vederea acceptarii la o Sesiune de comunicari stiintifice la care initial am zis ca nu as vrea sa particip din cauza timpului scurt, dar uite ca m-am dus si m-am intors pana am reusit totusi sa finalizez. Acum sa vedem daca imi dau sau nu accept.

Revenind la saptamana trecuta am sa enumar pe scurt programul de lucru incepand cu marti - dimineata pana la 00:00 (ajuns acasa la 01:30, culcat la 02:30), miercuri - dimineata pana la 22:00, joi - dimineata pana la 17:00. De ce atata vreme? Pentru a negocia si elabora un nenorocit de contract de parteneriat. E greu sa ajungi sa lucrezi impreuna, dar e si mai greu sa ajungi la un punct de vedere comun, mai ales cand interesele nu prea se intersecteaza. Nici nu imi mai aduc aminte de cate ori am cedat nervos pe parcursul acestor zile. Iar joi am participat la spectacolul vietii mele profesionale de pana in acest moment: atac la persoana finantatorului. Stati linistiti ca nu eram eu sau vreunul dintre colegii mei, ci una bucata femeie fantastica. Inca imi revin in minte scenele acelei zile. De-as fi fost in locul finantatorului...

Saptamana asta nu imi doresc decat sa fie mai calma, sa am timp sa imi fac ceea ce imi place, sa ma bucur de razele soarelui care patrund dimineata in camera, sa lenevesc atunci cand vreau sa lenevesc si sa nu imi spune telefonul la fix 09:30 mai rau ca desteptatorul si sa primesc vesti care sa imi faca ziua "extraordinara", sa apuc sa vorbesc cu cei dragi si sa nu ajung sa ma descarc pe ei, sa imi hranesc pestii la timp, sa ne hotaram daca luam sau nu pisica, sa ne facem planuri de vacanta, sa nu mai uit lucruri acasa si sa ma intorc din drum, sa nu mai dau telefoane care nu imi faca placere, sa mananc cum ar trebui si la timp si ... sa ma bucur pentru ca existam.

Si am mai facut ceva azi... am ridicat "buletinul de Bucuresti". O sa imi fie dor sa calc pragurile institutiilor buzoiene, o sa ma bucur sa le descopar pe cele bucurestene, si o sa ma amuz de fiecare data de moaca mea din cartea de identitate (cred ca a fost printre putinele dati cand m-am pieptanat special pentru poza). De azi inainte locuiesc legal in Bucuresti si spre deliciul colegelor mele o sa ma prezint mai des cu noul nume ca poate m-oi invata si nu mai trebuie sa ma gandesc de fiecare data cand ma prezint.