La final de an

Va uram tuturor o noapte minunata, vesela si sa ne vedem mai bucurosi, sanatosi si voiosi in nou an!

Nu ne-am facut inca "inventarul" pe 2010, dar mai e timp anul acesta sau la anul.

Acum fugim sa ne pregatim pentru party. Suntem deja in intarziere. A bientot!

From De iarna

Stari in pseudo-vacanta

Vremea asta ma indispunde. Prefearam sa ninga, sa ma umplu de zapada, sa ma scutur la intrare si sa alerg catre cea mai apropiata sursa de caldura. Cand ma uit pe geam ma apuca depresia. Nimic colorat sau poate doar instalatia de luminite a vecinului de vis a vis, pe care o aprinde in fiecare seara. In rest, nimic.

La Berlin una dintre colegele de la facultate mi-a spus ca un remediu impotriva depresiei de iarna este reprezentat de hainele colorate. In fiecare zi de iarna se imbraca cat mai colorat. Mi-a suras ideea ei. Si am pus-o si eu in aplicare. Am luat la mana toate hainele colorate si voluntar am inceput sa le port. Involuntar am observat ca tot spre hainele mai putin colorate ma indrept zilnic. Insa ma straduiesc sa aplic acest remediu mai des.

Azi am fost sa ridicam Dell-bastrelul. E superdragut. Abia imi mai pun frana curiozitatii si degetelelor care nu stau locului. Va fac mai tarziu cunostinta cu el. Acum il pastrez bine numai pentru mine. He, he, ce impulsuri egocentrice am.

Ma intorc sa mai lucrez cate ceva. Vacanta asta nu a fost mai deloc vacanta si nu am reusit sa fac si lucruri vesele pe care le programasem. Nu am finalizat nici macar toate task-urile...
Pana la urma deciziile ne apartin, iar faptul ca am foarte putin timp liber nu tine decat de decizia mea. Imi place ceea ce fac, desi uneori ajung la epuizare. Imi zic mereu ca odata incheiate anumite proiecte personale, profesionale, academice ma voi opri. Uneori am facut-o, de cele mai multe ori nu. Mi-a fost greu sa pun punct la ceva ce imi place, ce ma provoaca, ce imi lasa libertatea de a experimenta.
Si ceea ce este mai important: am avut mereu sprijin moral. Va las pe voi sa ghiciti de la cine. Eu incerc doar sa ii intorc sprijinul si poate sa ofer ceva mai mult. Mi-e greu sa estimez cat am reusit.


Va las sa va pregatiti pentru trecerea in noul an si poate va mai scriu maine cateva randuri. Sa vedem cand ma trezesc dupa noaptea asta care se anunta a fi scurta tot ca urmare a deciziei mele de a ma implica peste masura.

From De iarna

From De iarna

Iluzionistul

O poveste tandra, simpla, umana, cu un umor discret marca Tati si pe o muzica evocatoare, sensibila.
Magicienii exista uneori... ca si in vraja acestui film.

Craciun in desfasurare

Mosul nu a ajuns inca pentru ca nu am reusit sa terminam bradul. Ne-a pedepsit desi noi am fost cuminti tot anul. Dar ziua nu s-a terminat asa ca speram ca ne va mai da o sansa.

Peste cateva minute plecam spre gara sa ii luam pe cei care au facut pe Mosu' toata copilaria mea. Ei vor veni cu cele mai distinse cadouri pregatite din inima special pentru noi. Sa vedem cum ne vom descurca cu transportul kg indesate in bagaje.

Si terminam noi si bradul, si casa de pregatit pentru sarbatoare. Uff, ce greu este sa fii gazda.

Craciun fericit tuturor si va asteptam pe la noi sa gustati din bunataturi.

From De iarna

From De iarna

From De iarna

From De iarna

From De iarna

From De iarna

From De iarna

From De iarna

Ubuntu rules

studiu de caz: instalarea unui modem broadband mobil
il detecteaza, cere pin-ul, apare wizard, selectezi tara si provider si plan tarifar, se conecteaza automat si gata !
durata de cand am bagat usb-stick-ul prima data in laptop si pana s-a conectat: 30 secunde.
mai rapid si mai simplu chiar decat pe windows.


(just a happy user browsing while using the newly established mobile broadband connection)

72

72... o varsta venerabila la care eu nu credeam ca voi ajunge, dar prietenii mi-au dat sperante.
Ma simt insa ca la 27 de ani si ma bucur sa va am pe toti alaturi. Va multumesc!

In premiera :-)

Dupa luni de asteptare a sosit "verde si grasa", la culoare, respectiv numar de pagini.

Mi-as dori sa mai am acelasi entuziasm ca in acea perioada in care am lucrat la acest capitol. Aveam atat de multe de facut si tot am reusit sa o finalizez. Am prins in ea si putin din spiritul Berlinului, si putina cenusa care m-a oprit in aprilie sa revin cand trebuia in Bucuresti, m-au ajutat incurajarea continua din partea lui Cosmin si a Adelinei, dar si corectura riguroasa din partea Adelinei acum putin timp...

Voila!

Black and white

From V. SEDINTA FOTO in Parcul Tineretului - 16 mai 2010 From V. SEDINTA FOTO in Parcul Tineretului - 16 mai 2010

From V. SEDINTA FOTO in Parcul Tineretului - 16 mai 2010

Tocmai am ajuns acasa

...probabil, pentru ca sunt nitel cam adormit de pe 104. Traiasca wireless-ul !

27

E varsta la care m-am gandit de multe ori. Sau poate imi place mie combinatia aceasta de cifre. Mi-ar placea sa raman aici.

Mi-a sunat telefonul, am primit multe mesaje, iar facebook-ul a explodat de urari. Le multumesc tuturor si le urez si lor zile frumoase!

Acum ma intorc la treaba. Ca am destula. Va povestesc maine cum mi-am petrecut ziua.

Training-ul s-a sfarsit cu bine

Proiectul cu migrantii merge din ce in ce mai bine. Obositor, dar a meritat...

In asteptare si in pregatiri

Am avut o zi foarte lunga, de care inca trag. Mai mult de 24 de h insa nu am cum sa depasesc.

Maine e ziua cea mare: vor veni cu mic cu mare la resedinta personala si ma vor sarbatori. Nu mai am rabdare sa ii vad si sa ma binedispuna, sa imi dea cadourile si sa ma bucur de fiecare in parte. Le pregatesc multe bunataturi asa cum ma pricep eu mai bine.
Iar starea de spirit sper sa fie mai buna maine. De mult nu am mai avut casa atat de plina.
Pe curand, dragilor!

Prima postare de pe symbian

Sa vedem daca si cum merge...

mesaj important de la Mos Nicolae

Sunt Mos Nicolae, scriu pe fuga pentru ca am teribil de multe de facut acum pe ultima suta de metri, cu pregatirile, cu cadourile.
Voiam doar sa spun ca sunt bucuros ca pana la urma Cosmin si Cristina s-au inteles ieri si au luat pentru Cristina niste cizmuliţe UGG, frumoase, curate, noi-nouţe, călduroase, încăpătoare. Am trecut acum pe la ei sa măsor din ochi volumul necesar de cadouri :)
Cristina a mai scris despre vizita mea de anul trecut, se pare ca i-a placut...

Pe curând,
Moşu'

After 7 still in heaven

Au trecut 7 ani de cand m-a luat de manuta prima ora, m-a insotit la concertul Adei Milea si m-a impresionat la un ceai.

Anul acesta m-a luat iar de manuta si m-a dus tot la un ceai, dar la o alta locatie. Acum avem multe ceainarii in Bucuresti, atunci exista doar una... pentru noi.

Breaking news, non-breakable USB stick

GeoCris, prin norocul ei de-a dreptul pur si simplu, a facut cum a facut si nu s-a lasat pana nu a obtinut cadou ... de la Mastercard ... un USB Stick de 1 giga !
Sa o felicitam pe castigatoare, si poate chiar sa ii uram "la mai mare" !

Restaurantul Buddha - mancare chinezeasca

Pasionatilor de mancarea chinezeasca le recomand un restaurant care iti ofera placere culinara la preturi moderate.

Am mers acolo la recomandarea Danei. Mai incercasem cu ea mancarea chinezeasca in Carrefour Colentina. Acolo a fost bunicica insa la preturi de-a dreptul piperate. Ne-au pus sa platim pana si cele 2 lingurite de soia. Halal! (desi e cuvant turcesc, mi se pare ca se potriveste contextului)

Eu am o oarecare nostalgie referitoare la mancarea chinezeasca. In cele 6 luni cat am stat la Berlin, mergeam cel putin o data pe saptamana sa ne luam pofticiosul orez prajit cu pui de la chinezii din apropiere. Pretul era mai mic decat ceea ce am gasit pana acum in Bucuresti, iar gustul nemaintalnit.

Revenind la restaurantul Buddha, am avut o oarecare ezitare. Fiind in centru (Centru vechi, strada Franceza), ma asteptam sa gasesc preturi mari. Cand am intrat in restaurant si am vazut ambientul , nivelul preturilor devenise deja certitudine. Iar la deschiderea meniu-ului am avut supriza sa constat ca sunt preturi ok pentru pozitia restaurantului, iar la degustarea orezului prajit cu pui chiar am ramas impresionata. Ca sa va conving, saptamana aceasta am mers de doua ori.

Va asigur ca merita sa incercati cel putin o data un fel de mancare chinezeasca fie la acest restaurant, fie la altul care va este la indemana.
Eu gasesc delicioasa mancarea chinezeasca, acum nu stiu daca sa o pozitionez inainte sau dupa cea turceasca. Va tin la curent.

Toamna in parcuri

Pentru ca toamna e prea frumoasa ca sa o lasam sa treaca ne-imortalizata, ne-am luat aparatul din dotare si am dat o fuga prin parcurile Bucurestiului ca sa o luam prin suprindere.
Mai jos gasiti rezultatul hai-hui-ului prin Parcul Morarilor, Tineretului si Herastrau.
Impart cu al meu sot drepturile de autor.

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

From 2010.11_parcuri - Tineretului, Herastrau

SURPRIZA ! 30 ANI DE CASATORIE

A fost inedit si pentru noi, desi era planificat in detaliu si cu multi complici.
Nu am anticipat insa problemele tehnice, asa ca surpriza a venit cu putin dupa miezul noptii, cand sarbatoritii isi urasera deja La multi ani unul altuia (urarea reciproca a fost intamplator filmata de Mihai Nae si nu ai cum sa o ratezi pe DVD).
Apoi, in graba de peste zi nu am ajuns sa cumparam tortul si florile, dar baietii de la restaurant ne-au sarit in ajutor si au pus totul la punct pana la cel mai mic detaliu.
Iar slide-urile foto... cat a trebuit sa facem pe detectivii ca sa nu fim vazuti si sa dam de gandit.

Ne-am bucurat alaturi de ei si continuam sa o facem in fiecare zi!

La multi ani!

From VI. 05. SURPRIZA ! 30 ANI DE CASATORIE - Elena&Ciprian Rentea

O jumatate

... de an de la nunta noastra. Multumim celor dragi pentru urari ! Ne-au impresionat si luat prin suprindere. Ne-am bucura daca am ajunge sa le intoarcem cumva, candva.

Aniversari

Mamaia intre doua varste.

From Buzau

H-artistice

Aparatul nostru a facut minuni cu asemenea modele:

From Buzau

From Buzau

From Buzau

Casa Universitarilor vs. jazz concert

La invitatia lui Ruxi am descoperit atat Casa Universitarilor cat si talentul celor care apar pe afisul de mai jos. Sa nu ezitati sa raspundeti la o invitatie care vizeaza atat locatia cat si interpretii.

Primul pas

Cu greu, dar a fost facut. Asta m-a linistit pentru moment si asteptam impreuna zilele urmatoare rezultatele urmatoare. Am insa un feeling bun.

Neliniste

Sunt ingrijorata. Atat de ingrijorata incat imi vine sa ma urc in tren si sa plec la ea, sa o iau de mana si sa fiu sigura ca isi va rezolva problema.
Mi-e greu sa ii inteleg incapatanarea si mai ales amanarea momentului.
Are o problema, a ajuns sa constientizeze asta, dar nu intelege ca trebuie sa ii gaseasca si o solutie de rezolvare.

O sun, ea imi raspunde. O rog sa mearga la acel om care ar putea macar sa ii amelioreze starea si ma asigura ca va merge. Simt cum o face doar pentru linistea mea. Iar eu... eu vrea ca ea sa aiba liniste.

Maine mi-a zis ca merge sigur. Ca e stabilit.
Nu imi ramane decat sa ma rog sa nu se razgandeasca.

Una calda, una rece

Proaspat intorsi de la Buzau, obositi dupa drum, ne pregatim pentru saptamana care mai are putin si incepe. Ne-am simtit bine cu ei si ei cu noi. Asta e partea "calda".

Despre partea "rece", nu vreau sa scriu acum. Sper doar sa se rezolve cu bine. Insa inima mea este mai mica decat un purice. Sper sa reusesc sa imi mut putin gandul in seara aceasta si sa adorm pana maine dimineata cand voi avea un prim semn.

De la o ora la alta

Am sarbatorit trecerea la orarul de iarna raspunzand invitatiei Danei de a participa la o altfel de petrecere.

O casa minunata si primitoare, o gazda nemaipomenita (inclusiv partea culinara pe care am uitat sa o precizez, Dana pregatindu-ne o masa delicioasa si aleasa), oameni multi plini de energie, initiativa si talent, unii costumati, altii imbracati de gala sau casual. Fiecare a fost special in felul lui.
Si ne-am intrecut in idei si talent jucand mima de la 23.00 pana la 05.00. Iar eu am fost singura care am cedat pe la 2 de oboseala, dar ma mai trezeam si luam pulsul jocului. Ei erau prea prinsi ca sa se gandeasca la pulsul meu.

deeeci ... daca jucam leapsa ... uite unde ajungem :P

• Create your own travel map or travel blog
• Find the best vacation rentals at TripAdvisor

Nevoia - un exemplu de evaluare personala

Azi am mers la cumparaturi, din acelea zilnice, nu de carat cu cat mai multe sacose. Dupa ce am alergat printre standuri sa terminam cat mai repede si sa ajungem acasa, ne-am simtit usurati cand am prins si autobuzul in statie.

In scurtul drum catre casa, mi-am adus aminte ca o experienta care m-a suprins intr-unul dintre supermarketurile Bucurestiului. Parca era Carrefour Colentina, ca sa fiu mai precisa.

Si experienta asta vi-o descriu pe scurt: asteptand sa iau o factura pentru cumparaturile facute in scop ONG-istic, la o coada paralela se dadeau cupoane valorice pensionarilor. Initial eram surprinsa sa vad imbulzeala la cupoane. Apoi am oftat vazand cupoanele oamenilor cu pensii de cateva milioane. Am inteles de ce aveau nevoie si de cuponul ala de 10 lei. Dar mai apoi, am fost socata sa vad un pensionar special, cu o pensie la fel de speciala a carei valoare depasea  4000 lei, stand si el la coada sa ia acelasi tip de cupon.

Mie mi-a confirmat faptul ca oamenii au nevoi, insa evaluarea nevoii din punct de vedere personal devine din ce in ce mai dificila. Comparativ cu acel om a carui pensie am mentionat-o mai sus, as zice ca ma aflu tot mai aproape de pragul de saracie. Dar ... noi sa fim sanatosi. ;-)

Evenimentul a iesit foarte bine ...

Chiar foarte bine - atat organizarea, cat si calitatea invitatilor si a prezentarilor, precum si prezentarea pe care am sustinut-o. Au fost si niste ecouri laudative la care nu ma asteptam. Punct
si de la capat :P

2 zile la nivel inalt

Maine incepe evenimentul organizat de Cosmin la Institutul la care lucreaza. A muncit foarte mult pentru a pune totul la punct. Sunt absolut convinsa ca va iesi asa cum a fost planificat. Doar am participat alaturi de el la ultimele pregatiri din aceasta seara :) S-a straduit sa faca evenimentul unul de succes. Si se pare ca vor veni multi oameni importanti de la Ministere (de Interne, al Culturii), Parlament, Unesco etc. Va tinem la curent!

Dentist, credite si alte chestii personale

Azi am mers la dentist. Un altul decat cel de pana acum. Voiam sa vad cum este sa fii tratat si de altcineva. Nu aveam probleme, ci doar imi cazuse o parte dintr-o plomba a carei vechime era mai mica de un an. Si nu e prima data cand imi pica plombele asa dintr-o data. De fapt, cred ca asta a fost unul dintre motivele pentru care am zis sa vad cum este si la un alt dentist. Si a fost fain. Un cabinet mai modern, un om cu un car de rabdare (nu mai mult decat vechiul dentist), preturi ceva mai mari, zona ok (gara de nord). Mi-a refacut repede plomba si am pornit sa imi fac si radiografie. Ultima o facusem cu 3-4 ani in urma si nu stiu cat de relevanta mai este.

La Radiografie: vad programul si cand dau sa intru usa era inchisa. Mai incerc crezand ca nu am putere sa o deschid, nici un rezultat. Dau sa plec si cand sa deschid poarta dau nas in nas cu asistenta sau ce-o si fi fost ea. O intreb daca e deschis si deranjata de intrebare imi raspunde ca da si ca a fost si ea sa isi cumpere ceva de mancare. Trecem peste. Ma invita in sala cu pricina. Imi scot toate metalele de la nivelul gatului si capului si ma indrept catre aparatul cu pricina. Inainte sa ma asez, doamna respectiva ma invita sa ma imbrac cu o vesta care avea cateva kilograme bune. Ma conformez intelegand ca are si vesta aceea un rol, probabil importiva radiatiilor. Ii suna telefonul. Raspunde. Eu raman cu vesta pe mine. Ea vorbeste de piata, copii, mancare multe alte lucruri care nu ma interesau. Chiar nu ma intereseaza ca fac altii, mai ales cand nu e vorba de cei dragi mie carora le acord cu mare placere din timpul meu. Si am fost obligata sa o ascult 5 minute si sa suport si kg in plus ale vestei. Imi venea sa dau cu ea de pamant. Dar nu aveam chef sa mai merg la un alt cabinet.
Imi explica cum merge aparatul ala, dupa care imi spune sa iau o oarecare parte a acelui aparat in gura. Si atunci stomacul meu a avut de suferit: acea particica avea infipta in varf un deget de manusa taiat. Nu imi venea sa cred. Chiar nu exista ceva special decat un deget de manusa taiat pentru acel instrument?!? Cu stomacul in pioneze inchid ochii si urmez procedura. Dupa alte 10 minute imi da rezultatul si o iau la sanatoasa cu toata urarea ei de sanatate.

In autobuz, urechile mele iar sunt bombardate de subiecte d-ale altora. De data asta tema a fost alta: creditul.
Cei care ma cunosc stiu ca sunt anti-credit. Nu am facut vreun credit si nici un intentionez sa fac. Motivele imi apartin, voi nu trebuie sa va lasati influentati de motivele mele, ci mai degraba de cele ale analistilor. Ei sunt specialisti, eu nu. Doar ca uneori ne mai intersectam, mai ales atunci cand spun de ce sunt anti-credit.

Am fost toata ziua pe drumuri, ceea ce este enervant, dar mai enervant a fost ca a trebuit sa ascult (fortat) problemele persoanale ale altora. Daca in autobuz nu ai ce sa le faci, e loc public, nu iti convine, cobori si gata. In cazul doamnei asistente care mi-a facut acea radiografie, nu consider ca are vreo scuza. Eram client, platesc din banii castigati de mine, si cred ca merit sa nu imi piarda timpul cu conversatiile ei telefonice in scop personal.

Unii mai au de invatat despre etica, deontologie, spatiu public, spatiu privat, distanta personala etc. Ma incurajez spunandu-mi ca oamenii sunt perfectibili. La fel si eu.

Dublu rol

Anul acesta am pentru a doua oara un dublu rol: de a fi in pielea studentului la doctorat si de a-i invata pe studentii de la ciclul de licenta. Si nu e deloc usor. In prima situatie eu trebuie sa dau explicatii, iar in cea de-a doua altii sa imi dea mie. Desi se presupune ca ar trebui sa fi trecut deja peste aceste ganduri, chiar nu imi este deloc usor. Dar asta ramane in noi. :-)

Vineri m-am trezit dis de dimineata si am pornit spre sala de seminar in care la prima ora nu ma asteptau decat vreo 7 studenti. Cand am intrat pe usa nu stiau unde sa ma pozitioneze: in randul lor sau in locul acela gol de la catedra. Le-am rezolvat repede dilema indreptandu-ma catre catedra, doar ca sa imi las rucasacul. Nici mie nu imi este confortabil sa stau acolo. Dar nu le-am spus inca asta. Ii las pe ei sa vada pe parcurs.
Si m-am prezentat asa cum apar in orar pe site-ul facultatii. Ghiciti voi cum sau intrati acolo sa vedeti.
Pana la ora 14.00 cand am terminat si cu cea de-a treia grupa (intre timp numarul studentilor ajunsese pe la 15), ma plictisisem sa repet informatia. Devenise deja poezie. Noroc ca exista un anumit numar de seminarii pe care ei trebuie sa le pregateasca si eu sa ii supervizez.

Ca o concluzie, am avut un feeling mai bun in acest an in ceea ce priveste rolul meu de preparator al seminarului. Sper sa sa mentina pana la finalul semestrului.
Iar acum plec sa imi pregatesc eu temele. Trec in rolul celalalt.

LMA

5 luni! Plecam sa sarbatorim! Va lasam pe voi sa ghiciti ce. Sau... haideti sa va dam cateva indicii.

Love is in the air :)

Places I've been

Azi am calatorit imaginar spre locurile vizitate. Rezultatul il vedeti mai jos.
Urmeaza sa fac un top, dar pentru asta am nevoie de mai mult timp pentru reflectie. Nu as vrea sa dezavantajez nici unul dintre locurile pe unde am pus piciorul.

• Create your own travel map or travel blog
• Vacation rentals at TripAdvisor