Magazinul Leonardo (Unirea Shopping Center) vs. CR vs. OPC

Etapa 1: 31.01.2012 achizitionam o pereche de ghete barbatesti cu fix 10 minute inainte de inchiderea magazinului Leonardo din cadrul Unirea Shopping Center. Ne uitam la raft, vedem o suma, multumiti de raportul calitate-pret, mergem spre casa pentru a plati produsul. La casa, surpriza, cu 25 lei mai mult. Intrebata, vanzatoarea afirma ca produsul este rezultatul unei promotii trecute si ca au uitat si ei sa schimbe pretul, concluzionad ca pretul final este cel platit la casa.

Etapa 2: Cerem banii inapoi. Nu mai vrem sa luam niciun produs. Mi se pare exagerat pretul. Deci cumva incercam sa rezolvam problema mai simplu pentru dumnealor. Vanzatoarea spune ca nu se poate, ca e facuta plata prin card. Vorbe multe si fara rost. Insistam. O suna pe sefa de magazin care parea iritata de situatie. Concluzia, nu doresc sa ne dea banii si daca vrem, putem sa mai incercam intr-o alta zi si poate se va realiza si returnarea banilor.

Etapa 3: Le spunem ca sunam la OPC (Oficiul pentru Protectia Consumatorului). Vanzatoarea, vizibil speriata, sefa la telefon cu tonul tot ridicat catre vanzatoare. Evident ca la ora 21:00 nu este nici urma de functionar de la OPC si ne intra un robot. Nicio problema, exista si a doua zi.

Etapa 4: Facem fotografii si video pretului de la raft, afisat pe toate cutiile, dar si bonului fiscal cu suma incasata in momentul platii. Vanzatoarea, iritata, ne spune ca nu avem voie. Ba, uite, ca avem nevoie de probe ca sa facem reclamatie la OPC. Si am plecat.

Etapa 5: (01.02.2012) Trimis Reclamatie catre OPC prin mail si fax la contactele de pe site: http://www.anpc.gov.ro/anpc/index.php Cerem confirmare de primire. Evident ca nu raspunde nimeni.

Etapa 6: Sun la Autoritate. Nu raspunde nimeni. Sunt la biroul directorului si imi raspunde in final o persoana. Imi asculta relatarea si ma roaga sa revin in 30 minute. Ii cer numele. Mi-l da. Revin dupa 30 minute. Imi da un alt numar de telefon. Dupa grele incercari, reusesc sa prind o legatura. Evident ca primesc un alt numar de telefon. Ii cer sa imi confirme ca e bun acest numar pentru ca altfe revin la biroul directorului. Ma asigura ca e foarte bun numarul si acolo gasesc sigur raspuns. Prind in final si aici legatura. Deja era cunoscut cazul. Mersese vorba. In cateva secunde imi da numarul de inregistrare (ora 15:00).

Etapa 7: (ora 17:00) Merge Cosmin la Leonardo din Unirea Shopping Centre sa incerce sa isi recupereze diferenta de pret platita in plus. A luat cu el si reclamatia depusa la OPC pe langa Bonul fiscal. Intamplarea face ca il intampina pe langa vanzatoare inca doua doamne care din discursul tinut pareau sefe de magazin sau avocatii magazinului Leonardo. Cosmin le cere sa se prezinte si asa afla ca dumnealor erau de la OPC, de fapt. Iar discursul lor se centra pe faptul ca aceasta firma este una serioasa si ca niciodata nu s-a intamplat sa primeasca o reclamatie la OPC. Iar in plus, sunt multi oameni care vor sa faca rau acestei firme si intra in magazin si schimba preturile produselor. deranjat justificat de aceste declaratii nefondate, Cosmin le scoate pozele si filmuletul. Doamnele se schimba la fata si nu gasesc ceva mai bun de facut decat sa sune imediat de pe telefonul personal pe sefa de magazin care intre timp reiesise ca este in concediu. Adica doamna de la OPC avea in telefonul personal numarul de telefon personal al sefei de magazin. Normal acest lucru? As zice ca nu. Oare sunt friends pe Facebook, s-au placut intamplator si au ajuns sa isi schimbe si numerele de telefon? Uimitor! Si mai fascinant este ca cele doua doamne au pornit pe teren in doua ore de cand am dat telefonul pentru a lua numarul de inregistrare al reclamatiei. Admir reactia personalului de la OPC, mai ales ca la telefon mi s-a spus ca termenul legal de raspuns la reclamatii la dumnealor este de 30 zile + 15 zile.

Etapa 8: Vanzatoarea scoate din casa diferenta de 25 lei, scrie un proces verbal si ii returneaza banii lui Cosmin. Dupa care se ingrijoreaza cum o sa justifice scoaterea acestei sume din casa. Si tot afirmatie a vanzatoarei: puteati sa lasati un numar de telefon si rezolvam problema si altfel. Adica, spuse Cosmin? Normal ca nu a existat un raspuns. Uite ca noi preferam sa rezolvam lucrurile conform legii, nu la mica intelegere.

Etapa 9: Urmeaza sa aflam cum se numeau acele doua doamne, reprezentante ale OPC, institutie publica cu rol de a verifica neregulile aduse la cunostinta de consumatori, dar stransnice aparatoare ale celor reclamati, in speta magazinul Leonardo - ca i-am uitat intre timp denumirea oficiala a firmei.

Etapa 10: Raspunsul oficial al OPC in urma reclamatiei depuse si a anchetei realizate de cele 2 doamne inspector.

Etapa 11: In functie de rezultatul etapei 10.

Va urma.

Bugetul celor doi

Acum cateva luni vorbeam cu o cunostinta si imi spune ca in cuplul lor, pana sa se casatoreasca, banii erau separati 100%. Adica fiecare castiga partea lui si o pastra ca atare, acoperind impreuna cheltuielile comune. Mi s-a parut tare faina ideea asta. Cred ca aceste cupluri au parte de mai putine certuri derivate din venituri inegale sau cheltuieli nejustificate din pespectiva unuia sau a altuia dintre cei 2 protagonisti. Tind sa cred ca sunt multi oameni care fac acest lucru pana la oficializarea relatiei lor. Acum, nu stiu daca din cauza asigurarii propriei sigurante financiare, amandoi aducand in fiecare luna un anumit venit, sau pentru a evita posibile conflicte. E o intrebare de cercetare care ar putea fi verificata corespunzator, mai ales ca in ultimii ani tot mai multe cupluri aleg uniunea consensuala in defavoarea casatoriei civile.

Dupa casatorie, eu nu am auzit pe nimeni sa vorbeasca despre bugete separate, indiferent de nivelul veniturilor fiecaruia dintre ei. Unii mai dornici de a-si proteja avutia apeleaza la contracte prenuptiale ca sa isi asigure confortul psihologic sau mai degraba certudinea conservarii in bune conditii a avutiei. Dupa casatorie, cam toate devin "fifty-fifty" si fara alte conditiuni, cel putin din punct de vedere legal. Probabil ca intrinsec fiecare membru al cuplului fie simte ca ar trebui sa beneficieze de mai multe avantaje pentru ca ar castiga mai mult, fie simte un oarecare complex de inferioritate, lucruri care ajung sa fie oarecum exprimate in cadrul mariajului.

In final, casatoria este o institutie minunata, şi la propriu si la figurat ("casatoria e o institutie minunata, dar cine naiba vrea sa traiasca toata viata intr-o institutie?"), care dincolo de implicatiile emotionale ajunge sa aduca fie un confort financiar, fie unele conflicte pe motiv de inegalitati intre venituri.