Si nu e vorba de usurarea aceea fiziologica... :-)
Astazi ma simt la fel de obosita ca in orice vineri din ultimele 2 luni si jumatate, dar mai usurata in ceea ce priveste responsabilitatile. Saptamana aceasta am finalizat cu bisaptamanalele cursuri de la doctorat si seminarul cu studentii care m-au cam fentat in ultima perioada pe motiv de prea multe examene intr-o saptamana. Fiind prima experienta cu ei mi-am zis sa fiu intelegatoare si sa nu sanctionez (desi marti m-am trezit la ora 06.30 ca sa gasesc o sala goala).
Astazi, spre fericirea mea si a altora (sper!) am reusit sa trimit o parte din invitatiile la marele eveniment (varianta electronica). Sper sa reusim sa continuam si sa finalizam aceasta operatiune in zilele urmatoare (acum ca cititi aceste randuri, dragi prieteni, nu va impacientati, ci aveti putintica rabdare cu domniile noastre pentru ca o sa va trimitem vorbele frumoase sub forma de invitate ASAP). Suntem noi in criza de timp cu multe, dar am apreciat intotdeauna cand cineva ne-a invitat din timp. Pana la finalul lunii ne-am propus sa ne decidem si asupra modelului de invitatie ca suntem constienti ca distribuirea acestora va dura desi vom beneficia de sprijinul celor dragi.
Dar stresul continua pentru ca urmeaza provocatoarele examene de la doctorat care vor reusi cu siguranta sa ma lase fara energie, timp liber si poate optimism. Noroc ca am mai multe umere pe care sa ma plang si care sa imi dea curaj (inclusiv suturi in partea dorsala) atunci cand am nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu