sâmbătă, 13 martie 2010
Domnisoarele mele (II)
Nici nu stiu cum sa le multumesc pentru sprijin si pentru veselia pe care o aduc la fiecare intalnire. Ele stiu cat tin la ele si cat de recunoscatoare le sunt, iar ceea ce urmeaza sa punem la cale este un mister partial si pentru noi. Mai mult nu spun pentru ca voi strica surpriza si niciuna dintre noi nu vrea asta. :-)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Onoarea de a fi domnisoarele tale e prea mare ca sa mai trebuiasca sa ne multumesti! Ne bucuram ca impartim cu tine aceste momente. Si sunt sigura ca e parerea tuturor :).
P.S. Si noi tinem mult la tine! :D
Uff. M-am mai linistit citindu-ti comment-ul.
Ma ingrijoreasem ca va consum timpul liber, ca va iau din placerea de a face ceea ce nu puteti in timpul saptamanii si multe alte ganduri negre care mi-au invadat capul de ieri de cand m-ati "parasit".
Merci infinit !!!
cat de infinit? :)
eeee. O sa definim termenul impreuna. :P
Multumesc pt ca existati!
Trimiteți un comentariu