Mi-a venit pur si simplu in minte imaginea mamei. Asta probabil dupa ce saptamana aceasta am vorbit mai mult ca oricand cu ea. Ador optimismul mamei mele, curajul de-a trece peste situatii nu tocmai placute, modul in care comunica sau mediaza anumite relatii (de fapt, la mediere as putea spune ca tata e mai bun), modalitatea in care imi rezolva problemele sau imi sare instant in ajutor ori de cate ori este necesar. Aproape ca ma emotionez scriind aceste randuri despre ea. Desi ne vedem rar, vorbim atat de des incat suntem la zi cu ceea ce ni se intampla (totusi nu necenzurat 100%).
Saptamana aceasta mi-a facut o mare surpriza implicandu-se voluntar intr-una dintre activitatile nuntii care imi dadea dureri de cap si pe care nu stiam cum sa o fac exact si cand sa o mai finalizez. Ma intreb daca am reusit sa ii multumesc suficient pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului. Ea stie mai bine, eu nu sunt sigura.
De restul persoanelor, in alt post. Sunt atat de emotionata incat nu mai pot gandi obiectiv.
Si cum dragul de Ayden de numai 4 ani ii spunea mamei lui pe care nu a vazut-o de 5 minute "Mom, I missed you so much !", asa as vrea sa ii spun si eu mamei mele in acest moment.
2 comentarii:
Se pare ca nu am mai reusit sa citesc ce ai mai scris pe aici si cu inca un post ma emotionezi si pe mine... Foarte frumos! Sa-i spui mai des ca iti e dor de ea, sunt sigura ca o sa se bucure enorm :).
Uneori mi-e greu sa imi exteriorizez sentimentele. De fapt, nu prea imi sta in fire sa le spun celor dragi ce si cat inseamna pentru mine. Mama a suferit de-a lungul anilor din aceasta cauza, dar acum stie cat o pretuiesc si fara a-i adresa cuvinte in acest sens.
Trimiteți un comentariu