Inca sunt vii imaginile de la Cununia civila. Au fost emotii comparabile cu cele dinaintea unui examen.
Intr-o ordine cronologica, am reusit sa ma dau jos din pat la 10:00 dupa ce am petrecut toata noaptea la Petrecerea burlacitelor in Silver Church alaturi de cele mai grozave prietene.
Cum programarea la coafor era "pierduta", am inceput sa caut diverse instrumente de aranjat parul pentru a nu aparea ca Fiica Padurii in fata invitatilor. Si cu ajutorul lui Emil si al Iuliei am devenit o zana.
Cosmin s-a gandit ca nu ii place look-ul, asa ca la 11.00 el se ducea sa se tunda la salonul din fata blocului. Revine cu o tunosoare deloc reusita. Isi da seama ca situatia poate fi salvata si se intoarce la tanti frizerita care il face baiat numai bun sa mearga la Starea Civila.
Se face 12:10 si noi abia ne pregatim sa iesim din casa. Dana soseste pe la 12:15 si ne imbarca in masinuta ei primitoare. Ne blocam de vreo cateva ori, primim sms de la fotograf ca el a ajuns; il anuntam ca suntem pe drum. Ajungem la 12.50 la Starea Civila. Lume multa! Da! Lume multa si draga care ne astepta pe noi, intarziatii, care aveau stabilita ora 13.00 pentru cununie.
Ne pupam, imbratisam si ... uitam sa ducem buletinele. Se face ora 13.00 si noi ne miram de ce nu suntem chemati. Iese nenea "pastratorul linistii publice" si ne cheama cu buletinele. Cosmin si Miron dau fuga cu buletine, se lasa dojeniti in liniste, se intorc triumfatori si ne pozitionam la intrare. Mihai vine repede cu a sa camera, da startul si toata lumea inauntru.
Incepe pozitonarea... la stanga, mai la dreapta, stai drept, un pas inainte. Imi parea rau ca nu am facut Scoala Militara la cat de bine am executat ordinele doamnei "conducatoare de ceremonie".
Incepe brusc: "Cetatene... o iei?", "DA!" (hotarat de m-a speriat)
Eu spun cu o voce mieroasa un "Da" pe care cucoana nu l-a auzit. Si la fel si invitatii din spate, care nu intelegeau de ce imi ia atat de mult sa raspund (asta dupa ce le spusesem in gluma ca ar fi fain sa spui NU la Starea civila, ca sa ramani in memoria "oficializatoarelor" de casatorii). Si a doua oara mi-a iesit un DA ca m-am speriat si eu.
Si am fost felicitati de numerosii prieteni care ne-au onorat cu prezenta si ne-au adus multa bucurie. Au "detonat" orezul, ne-au "inflorit", ne-am lasat pozati, pupati si imbratisati.
Neasteptat de minunat totul. Le multumesc tuturor pentru tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu