Uneori ma linisteste atmosfera din biserica, alteori cuvintele preotilor imi anima curiozitatea .
Uitasem cum e... De fapt, nici nu imi mai aduc aminte cand am s-a "slabit" aceasta conexiune eu-biserica. Toata copilaria mi-am petrecut-o langa biserica (proximitatea biserica-casa bunicilor mei). Nu era eveniment care sa se intample si de la care sa nu fiu prezenta. Ba chiar eram parte din corul care canta la Paste in fiecare an.
Sau ma bucuram extrem de mult cand mamaia ma trimitea cu imparteala (sau pomana) la toate rudele, cunostintele, prietenii ... era super-ocazie de a socializa, dincolo de semnificatia religioasa.
Azi merg mai rar la biserica, insa de cele mai multe ori fara vreun scop. Merg pentru ca atunci simt eu ...si poate sa fie marti, joi sau oricare alta zi. Merg acolo unde simt ca sunt lasata in liniste acele 5 minute pe care mi le petrec.
Duminica am fost "scosi" la biserica de catre nasi. Pentru ca asa trebuia. Nu imi este in totalitate clara semnificatia acestui obicei (ar fi trebui la o saptamana dupa nunta), dar mi-au placut scurta slujba, cuvintele preotului, atmosfera din biserica dupa ceremonia de duminica. Mi-a placut sa rememorez cununia religioasa de pe 16 mai si sa am langa mine o parte dintre oamenii dragi, in deosebita (pentru mine) biserica Domnita Balasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu