Acum am ajuns sa am ceva timp si dispozitie sa scriu despre ultimele zile. Ma simt mai bine pentru ca azi am avut un deadline pentru a trimite un rezumat in vederea acceptarii la o Sesiune de comunicari stiintifice la care initial am zis ca nu as vrea sa particip din cauza timpului scurt, dar uite ca m-am dus si m-am intors pana am reusit totusi sa finalizez. Acum sa vedem daca imi dau sau nu accept.
Revenind la saptamana trecuta am sa enumar pe scurt programul de lucru incepand cu marti - dimineata pana la 00:00 (ajuns acasa la 01:30, culcat la 02:30), miercuri - dimineata pana la 22:00, joi - dimineata pana la 17:00. De ce atata vreme? Pentru a negocia si elabora un nenorocit de contract de parteneriat. E greu sa ajungi sa lucrezi impreuna, dar e si mai greu sa ajungi la un punct de vedere comun, mai ales cand interesele nu prea se intersecteaza. Nici nu imi mai aduc aminte de cate ori am cedat nervos pe parcursul acestor zile. Iar joi am participat la spectacolul vietii mele profesionale de pana in acest moment: atac la persoana finantatorului. Stati linistiti ca nu eram eu sau vreunul dintre colegii mei, ci una bucata femeie fantastica. Inca imi revin in minte scenele acelei zile. De-as fi fost in locul finantatorului...
Saptamana asta nu imi doresc decat sa fie mai calma, sa am timp sa imi fac ceea ce imi place, sa ma bucur de razele soarelui care patrund dimineata in camera, sa lenevesc atunci cand vreau sa lenevesc si sa nu imi spune telefonul la fix 09:30 mai rau ca desteptatorul si sa primesc vesti care sa imi faca ziua "extraordinara", sa apuc sa vorbesc cu cei dragi si sa nu ajung sa ma descarc pe ei, sa imi hranesc pestii la timp, sa ne hotaram daca luam sau nu pisica, sa ne facem planuri de vacanta, sa nu mai uit lucruri acasa si sa ma intorc din drum, sa nu mai dau telefoane care nu imi faca placere, sa mananc cum ar trebui si la timp si ... sa ma bucur pentru ca existam.
Si am mai facut ceva azi... am ridicat "buletinul de Bucuresti". O sa imi fie dor sa calc pragurile institutiilor buzoiene, o sa ma bucur sa le descopar pe cele bucurestene, si o sa ma amuz de fiecare data de moaca mea din cartea de identitate (cred ca a fost printre putinele dati cand m-am pieptanat special pentru poza). De azi inainte locuiesc legal in Bucuresti si spre deliciul colegelor mele o sa ma prezint mai des cu noul nume ca poate m-oi invata si nu mai trebuie sa ma gandesc de fiecare data cand ma prezint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu