Zile de weekend

Dupa ce ne-am copt la propriu in trenul care se straduia ca si noi sa faca fata caldurii de august, am ajuns la Buzau. Bagaje... cat pentru 3 zile, dar asta nu l-a impiedicat pe Emil sa vina si sa ne preia tacticos de la usa compartimentului. Dupa turul orasului cu autobuzul 8 ajungem acasa. Mama, emotionata ca intotdeauna de venirea noastra, nu stia incotro s-o mai ia ca sa ne indeplineasca fiecare mica dorinta. Ne-am ospatat, bucurat de revedere si ne-am facut bagajele pentru cea de-a doua calatorie, la mamaia.

Dupa o ora de asteptat in autogara, iarasi sufocati de caldura, ne inghesuim in autobuzul neincapatar pentru multimea dornica sa ajunga la destinatie. Cu chiu si vai urcam in autobuz (care era ceva mai modern decat "rata" copilariei mele), chiar reusim sa ocupam si un loc, ne asiguram bagajele si pornim spre Posta. Dupa 20 minute ajungem copti bine, apoi trecem la prajire. Uitasem cum e sa te bata soarele in cap mergand dintr-o parte in alta a satului. De praf nu mai zic. Nu va imaginati ca ma dau urbana si ca am uitat de satul copilariei mele. Nu, in nici un caz! M-as intoarce cu mare drag acolo si sa locuiesc. Dar... nu o sa mai merg ca inconstienta in mijlocul zilei la temperatura de peste 40 de grade.

La mamaia am mancat cea mai buna ciorba, am dormit ca dusa dupa-amiaza, am descoperit casa plina de amintiri la fiecare pas, ne-am emotionat impreuna privind filmul de la nunta, am mancat legume proaspete (bio-bio), am admirat florile din gradina, am adunat purici de la catei in timpul zbenguielii si acum incerc sa scap de urme, m-am speriat de furtuna, am admirat cuibul de randunici de pe prispa. Am plecat insa prea repede ca sa pot sa ma bucur si de altele.
Mi-e dor de vacantele de vara la tara, de noptile lungi de vorba, de vacanta, de balaceala la garla, de dormitul pana tarziu, de fotbalul pe terenul plin de buruieni si ciulini. Mi-e dor de multe si putine mai pot face acum. V-am convins ca am o mamaie minunata si o casa in care am petrecut o copilarie extraordinara?