Sunt ingrijorata. Atat de ingrijorata incat imi vine sa ma urc in tren si sa plec la ea, sa o iau de mana si sa fiu sigura ca isi va rezolva problema.
Mi-e greu sa ii inteleg incapatanarea si mai ales amanarea momentului.
Are o problema, a ajuns sa constientizeze asta, dar nu intelege ca trebuie sa ii gaseasca si o solutie de rezolvare.
O sun, ea imi raspunde. O rog sa mearga la acel om care ar putea macar sa ii amelioreze starea si ma asigura ca va merge. Simt cum o face doar pentru linistea mea. Iar eu... eu vrea ca ea sa aiba liniste.
Maine mi-a zis ca merge sigur. Ca e stabilit.
Nu imi ramane decat sa ma rog sa nu se razgandeasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu