Dupa o noapte in care nu am putut adormi din cauza grijilor pentru expozitia care urma sa se desfasoara la scoala, abia am reusit sa ma dau jos din pat la prima ora ca sa fiu in timp util acolo. Mi-a luat mai bine de jumatate de ora sa pot sa ma ridic din pat, dar am reusit numai cand mi-a venit in cap ideea ca oamenii ceilalti ar putea astepta dupa mine. M-am mobilizat usor-usor, am adunat ce era de adunat, am pus toate bagajele langa usa, am incercat sa gasesc cele mai potrivite haine cu ochii semi-inchisi si am iesit in mare graba pe usa.
Dupa tramvai am alergat, dupa metrou am asteptat, dupa autobuz ... am mers in acelasi ritm cu el, unul pe strada, celalalt pe trotuar, si am ajuns amandoi in timp, numai bine ca eu sa prind un alt autobuz, iar el sa adune lumea din statie.
Hopa-jos la prima statie, intalnit intamplator cu Diana, mers impreuna, sunat Ana sa o intreb daca a ajuns, Ana cauta adresa, eu dat indicatii, ea ajuns. Dana descarcat toate cele necesare din super-masinuta ei, Diana primit aparat super-meserias pentru exprimarea fotografica debordanta. Ana aranjat fotografii in stransa legatura cu directoarea, noi care ce mai apucam sa facem astfel incat sa fim in timp util gata. Am avut 30 de minute la dispozitie si am reusit. Da, cu greu, dar am reusit.
Suna clopotelul. Apar copiii. Unul dupa altul. Vin primii participanti-artisti in cadrul proiectului. Ii felicitam. Se emotioneaza. Isi privesc pozele. Unii voiau mai multe. Noi ne gandim la faptul ca tipografie nu si-a onorat comanda in timp si uite ce tristi sunt copiii. Ii ducem cu privirea spre fotografiile 10/15 sa vada ca au poze si acolo expuse. Se mai linistesc si noi odata cu ei.
Incepem decernarea diplomelor. Toti primesc rezultatele proiectului si se mandresc cu ele. Se plimba tantos prin fata colegilor curiosi. Suntem siguri ca data viitoare vom avea mai multi participanti. E super sa fii o vedeta la nivel de scoala, nu?
Facem poze, ne strangem mainile, ne uitam din nou la fotografii, ne luam la revedere si ne promitem sa ne vedem in aprilie la un nou eveniment organizat de aceasta data de catre scoala.
A fost extrem de frumos si emotionant. Inca traiesc acele clipe minunate. Fericirea de pe chipul copiilor mi-a luminat toata ziua. Greu de descris totul in cuvinte. Va las sa va imaginati! Sau poate ma indur si va dau link-ul cu pozele. Vom vedea. :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu