L-am vazut acum, trebuie neaparat sa scriu despre el...
E un film spumos, in special pentru fanii lui Woody Allen. In acelasi timp film propriu-zis + pastisa + idealizare. Ideea de "timp in timp", epoca ideala sau idealizata "in cochilie". Ironie si auto-ironie, marca inregistrata. Pana si actorul se misca si vorbeste precum regizorul, auto-referential. Multe referinte culturale, cvasi-clare si uber-amuzante, mai putina pedanterie sau mizantropie decat in ultimele sale filme. Platitudine all-american, "solutii inselatoare" fabriqués en Paris, dupa precursorul Vicky-Cristino-Barcelonez.
O scena de inceput de "Manhattan" prin Paris, si un final in care siropul nu e diluat de ploaie... iar intre acestea , cateva nopti pariziene fantastice si pline de fantastic evazionist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu