Azi, fiind ceva mai nostalgica, mi-au venit in minte cateva etape ale formarii mele. In afara familiei, care a avut un rol crucial si evident ca nu pot decat sa le multumesc tuturor membrilor ei, au mai fost institutiile de invatamant. In aceasta categorie eu includ alaturi de scoala cu toata ciclurile ei si palatul copiilor.
Palatul copiilor
Am mers acolo 2 ani la cercul de biologie. Clasa a IV-a si a V-a. Primul an la Palatul copiilor a fost total fascinant, pentru mine, un copil de 10-11 ani pe atunci care nu invatase decat lucruri elementare la scoala. Am atins, explorat, intors pe toate partile (spre disperarea doamnei profesoare) acel microscop (adevarat) pe care puteam doar eu sa il folosesc. Am explorat cu ochiul meu de scolar curios apa din acvariu, algele, broscutele disecate, diverse plante. Uitandu-ma in urma toate imaginile imi par caleidoscopice, succedandu-se intr-un ritm ametitor.
La finalul anului am participat la primul eveniment televizat. Adica eu, in fata tuturor curiosilor, de la copii, frati, parinti, bunici, invatatoare si profesori, am urcat pe scena si am silabisit ceva. Am lucrat saptamani intregi la desfasuratorul meu. Vazusem eu asta la TV si imi pusesem in cap ca asa trebuie sa stea lucrurile. Surprinzator, nu am avut nici un fel de emotie. Mi-am vazut de rolul meu si m-am postat in fata camerei. Mi-am zis replicile, am multumit si m-am retras in sala pe locul meu.
Am primit premiile la final si am pornit spre casa pentru a ma posta in fata televizorului. Eram vedeta casei in acea zi. Ca am vazut emisiunea si in reluare, nu cred ca mai are rost sa adaug.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu