Printre randuri imi pierd ochii in acest moment. Ca am ajuns la saturatie, nu cred ca are rost sa mentionez. Imi place subiectul, il am in gand in fiecare moment, ma fascineaza si ma intriga permanent, dar acum simt ca as vrea sa mi-l scot pentru o perioada din minte. Nu simt ca e lucrarea vietii mele, desi am lasat-o sa ocupe printre primele locuri in prioritatile mele.
Acum rememorez intreaga perioada in care am muncit la teza in acelasi timp cu multe alte activitati, care poate aveau sau nu legatura cu subiectul tratat si ma intreb daca a meritat efortul. Daca m-as intoarce in timp, undeva in luna septembrie 2009, probabil ca nu as incepe in alte conditii acest lung traseu. Atunci a fost o decizie pe care am luat-o cu jumatate de inima, la care nu am reflectat foarte mult si care mi-a mancat multe weekend-uri, vacante si timp liber, pe care as fi putut sa le dedic celor dragi. Acestea din urma ar fi singurele regrete, iar lor le multumesc ca m-au ingaduit.
Morala ar fi ca inainte sa luati decizii doctoricesti, indiferent de domeniu, reflectati mai bine la ce eforturi presupun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu