Fetele care devin baieti si baietii care ... raman baieti

Azi mi-a venit in cap unul dintre apelativele pe care le foloseste tata atunci cand vorbeste despre mine si fratele meu, atunci cand ne striga sau in diverse alte situatii: "baietii mei". De ce ne tot numeste asa si cum de eu nu mi-am dat seama pana acum, nu ma intrebati pentru ca habar nu am. O sa il intreb data viitoare cand ajung acasa sau cand ajunge el la mine si va dau raspunsul.

Comparandu-ma acum cu fratele meu se vede clar cine este fata si cine este baiat, desi el acorda in medie mai mult timp decat mine aspectului fizic.
Uitandu-ma in trecut insa a existat o perioada in care el era mai "fata" decat mine, cu plete blonde, iar eu cu par pe cap de cativa centimentri. Si ma simteam atat de mandra cand toata lumea imi spunea ce baiat frumos sunt (aveam si haine asortate).

Ce vremuri frumoase si demne de completat Amintirile din copilarie a lui Creanga. Sau poate ca voiam sa fac mai mult decat Nica din cartea aia a lui Creanga din care imi citea si recitea tataia in fiecare seara inainte de culcare (ca altfel nu il lasam sa doarma si a doua zi trebuia sa fie fresh la serviciu).

Iaca "baiatul" de mine pe la vreo 4-5 ani, estimez eu. Certitudinea varstei ii apartine mamei.