Iaca ne pregatim de o noua mini-vacanta si nu am apucat sa va scriem de cea anterioara. Cum mingea este la Cosmin, el fiind responsabil de istorisirea ultimei noastre iesiri in paradisul salbatic, va rog sa il trageti pe el de urechi pentru intarziere.
Eu sunt obosita, cu un sictir nu de zile mari, dar totusi existent, cu multe griji desi nu toate justificate, cu deadline-uri care se apropie si pe care simt ca nu mai reusesc sa le ating, cu dor de duca, dor de locuri noi si mangaieri ale soarelui, cu dorinta de a dormi pana dimineata tarziu si de a primi mai multe saruturi de ramas bun inainte de pleca fiecare la job-ul lui.
Da, e greu sa fii om mare printre oameni mari si sa lucrezi cu oameni si mai mari. Unii poate intelegeti, altii veti intelege, iar altii poate vor incerca sa inteleaga. Eu... ma prefac ca inteleg.
2 comentarii:
Se pare ca ai dormit pana mai tarziu :). Si ceva mai mult... :D
:-) Ma rusinez. Next time tot "a trois"? :-P
Trimiteți un comentariu