Nu departe de Bucuresti, aflata in judetul Giurgiu, Comana este o comuna cu nimic deosebita de multe alte comune ale Romaniei prin care am trecut in graba. Mergand insa spre imprejurimile Comanei, descoperi ceea ce are ea special: padurea si lacul.
Gradul de aglomerare al locului era ceva mai redus decat ceea ce am mai vazut prin locatii asemanatoare. Gratarele erau prezente, dar tot in numar mic. Muzica deranjanta, prezenta si ea, dar de la o singura sursa. Deci cred ca puteai negocia sonorul, genul de muzica... probabil mai greu.
Lacul, foarte mlastinos, te tenta sa te avanti. Pontonul, din lemn, era distrus insa. Atat de distrus incat trecerea pe el era o adevarata aventura de echilibristica, nu de multe ori soldata cu mici accidente de innomolire prin alunecare. Punctul final era locul in care curajosii se scaldau fara vreo temere. Tot acolo, un barcagiu te invita politicos la o plimbare cu barca pe lac.
Comana este supraaglomerata cu placute pe care apareau imaginea lui Vlad Tepes si contactul lui cu acele locuri. Pe astea descoperiti-le voi, daca sunteti curiosi.
Manastirea Comana (de calugari) este foarte simpla, primitoare. Slujba se auzea din departare cu ajutorul boxelor instalate in afara bisericii. Tot in curtea manastirii se gaseste si o mini gradina zoologica cu tot felul de specii de pasari.
Din auzite, imprejurimile manastirii sunt minunate. Noi nu am apucat, din nestiinta, sa le vedem.
Comana merita vizitata. Noi ne vom intoarce cu siguranta acolo, mai bine echipati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu