Cum a descoperit Theo Berlinul

Am pornit atat de dimineata din Bucuresti incat Theo a fost mai tot drumul adormit. Aproape ca nu a simtit lungul drum pana la aeroport, coada interminabila de la ghiseul companiei aeriene sau cea de la verificarea bagajelor. S-a trezit cu putin timp inainte sa trecem de filtrul de securitate pentru ca a fost nevoie de pliem carutul.

Primele emotii ne-au incercat la imbarcare pentru ca se apropia momentul primului zbor cu avionul. S-a foit putin pana ne-am asezat pe scaune, dar odata mufat la sursa de alimentare nu a mai reactionat la decolare. Din contra, a adormit la putin timp si cam asa a fost tot drumul pana la Berlin.
O usoara agitatie a fost la aterizare, dar a trecut repede mai ales ca am avut o fata draguta langa noi care a intrat rapid in voia lui Theo.

Berlinul a fost si ramane unul dintre orasele noastre de suflet unde am petrecut cea mai indelungata sedere in strainatate si ne-am bucurat mult ca Theo a avut o prima experienta chiar aici. De la aeroport pana in centrul orasului, drumul cu autobuzul a curs. Este totul la indemana, de la informatie pana la bilet si statia de autobuz. Un pic mai complicata poate fi iesirea de la Tegel, imi amintesc ca si eu am pierdut o data sirul si am iesit intr-un fel de curte interioara unde era parcarea.

Primul popas a fost la Alexander Platz. Eram unul mai obosit ca celalalt, dar Theo evident mai vioi decat noi doi la un loc, doar a fost singurul care si-a vazut de somnul obisnuit.
Apoi am pornit la picior sa revedem locurile berlineze. Sunt atat de multe de vazut si facut in Berlin... Deja devin nostalgica.