O experienta care te schimba e tocmai una pe care nu o poti povesti. Povestile sunt un mod de a curge in acelasi ritm cu timpul, o experienta iti fractureaza timpul. Nu mai exista decat "dupa", "inainte" se dizolva. Mi-a fost greu sa-mi dau seama de balastul amintirilor. Amintiri putine nu inseamna sentimente handicapante, ci o receptivitate mai mare a unor experiente ce pot fi cruciale. Nu poti curge numai in propria matca, uitandu-te mereu cu regret in amonte. Trebuie mai putina incrancenare daca vrei sa te purifici. Trebuie sa te departezi de tine ca sa te vezi mai clar. Ii iubesc pe ceilalti si sunt doar o scoica rupta de valuri pe plaja, langa celelalte scoici - nici mai distrusa, nici mai frumoasa. Uneori sunt cel mai mare pacatos pe care-l stiu, uneori sunt suportabil. Exercitiile de admiratie sunt necesare; smerenia fata de Dumnezeu poate fi usoara, cea grea e fata de ceilalti .. aproapele..
Cele mai mari pacate sunt orgoliul si lacomia - unul exagerarea lui "a fi", celuilalt a lui "a avea". Iisus tocmai cu astea este ispitit in desert, de parca nu ar fi putut oricum si oricand sa reziste; el doar indica oamenilor pericolele si metodele de a le evita.
Mantuirea ... greu de zis, nu ma pricep, nu e treaba mea.. ci a tuturor.
"Veti cunoaste Adevarul, iar Adevarul va va face liberi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu