Religiile agonizeaza; toate-s letargice, cu exceptia spasmelor Islamului. O credinta pentru care oamenii nu sufera isi pierde semnificatia. Crestinismul a iesit din spatiul public. Post, rugaciune, smerenie, viata de apoi sunt cuvinte goale. Toleranta singura duce la gol sufletesc, la manifestari schizoide gen "political corectness"; toleranta fara a avea deja o credinta personala clara te lasa frunza in bataia vantului. Oamenii sunt tot mai singuri, ca frunzele ce cad din copaci. Toleranta ca crez nu duce nicaieri.
Manifestari nationale ale unei populatii : steagul, imnul, sigiliul, religia, limba, moneda, istoria.
Atenuarea fortei religiilor, anistorism (lipsa de perspectiva istorica la nivel individual). Singurele lucruri vitale care mai raman sunt cele de comunicare interumana (dupa ce Dumnezeu si timpul au disparut ca parteneri de discutie :-); mai precis, limba si economia. Rolul economiei/schimbului/monedei ca proces de comunicare a fost sesizat de Hayek, iar Habermas punea ca activitati "intemeietoare" ale societatii limbajul si munca.
In lumea noastra, razboaiele adevarate se castiga inainte de a incepe lupta; se castiga prin convingerea adversarului potential.
Publicitatea nu e decat dresaj; scopul ei este cresterea consumului. Vizionatorul-consumator plateste pentru spectacol prin pretul produsului cumparat ulterior.
Democratia reprezentativa a devenit acelasi lucru (manipulari ale populatiei). Reprezentantii alesi tind sa devina ierarhie impenetrabila, oligarhica (cum a aratat si Michels pe la 1900). Se "propaga" propaganda, stiri semi-adevarate, se creeaza evenimente si show-uri, se poarta razboaie mediatice pentru castigarea mintilor care se manifesta docil printr-o stampila pe hartie o data la cativa ani.
Speranta mea este ca dezvoltarea tehnologica nu va duce la sisteme perfecte de supraveghere si opresiune, ci la anarhizare treptata prin democratie directa sau macar prin reprezentant direct (in sensul de cunoscut personal). Singura problema pe care o vad sistemelor anarhice nu e legata de sistemele comunicationale si economice, ci cele legate de statutul de "jandarm permanent" al statului ( de unde decurg sistemele de represiune tip politie, armata, dar si cele de represiune simbolica tip drept, legi ). Asta e si problema celor care propun un "stat minimal", chiar de pe pozitii capitaliste (anarho-capitalistii gen Friedman jr.) ori libertariene (gen Nozick). Cum se poate distribui si re-personaliza sistemul conservativ actual ? (proprietatea privata e garantata de Stat in majoritatea constitutiilor post-1789). Este proprietatea privata necesara ? Poate fi redusa la posesiune ? Sunt chiriile, dobanda, profitul imorale ?
Care credeti ca ar fi setul minim de drepturi individuale astfel ca societatea sa functioneze satisfacator ?
Propunerile mele : dreptul de auto-posesiune si auto-determinare, dreptul de libera asociere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu