Indoiala e cumplita. La fel si lenea. Readaptarea la Romania dureroasa si fara perspective. Trebuie sa traiesc in alta comunitate, macar pt. un timp; re-educare, atata tot.
Am redevenit in cateva zile delasator si nepunctual, nepasator si pervers, blazat si necomunicativ, orgolios si lacom. Dupa cum ziceam, indoiala e groaznica. Singura credinta ma ajuta, si cei foarte apropiati.
Se dizolva certitudinile pe care le aveam, inclusiv in sentimente. Oamenii se schimba, insesizabil de la o zi la alta, insa vizibil pentru perioada in care am fost plecat; de obicei isi adancesc trasaturile fundamentale, si de obicei in mai rau. Reeducarea si asceza imi fac bine, la fel si munca.
Mi se schimba intrebarile, si asta e bine. Pe de alta parte, e vital sa imi folosesc libertatea si sa imi stabilesc acum teluri inalte, pentru a nu "incremeni in proiect" in stadiul actual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu