Azi am mers la cumparaturi, din acelea zilnice, nu de carat cu cat mai multe sacose. Dupa ce am alergat printre standuri sa terminam cat mai repede si sa ajungem acasa, ne-am simtit usurati cand am prins si autobuzul in statie.
In scurtul drum catre casa, mi-am adus aminte ca o experienta care m-a suprins intr-unul dintre supermarketurile Bucurestiului. Parca era Carrefour Colentina, ca sa fiu mai precisa.
Si experienta asta vi-o descriu pe scurt: asteptand sa iau o factura pentru cumparaturile facute in scop ONG-istic, la o coada paralela se dadeau cupoane valorice pensionarilor. Initial eram surprinsa sa vad imbulzeala la cupoane. Apoi am oftat vazand cupoanele oamenilor cu pensii de cateva milioane. Am inteles de ce aveau nevoie si de cuponul ala de 10 lei. Dar mai apoi, am fost socata sa vad un pensionar special, cu o pensie la fel de speciala a carei valoare depasea 4000 lei, stand si el la coada sa ia acelasi tip de cupon.
Mie mi-a confirmat faptul ca oamenii au nevoi, insa evaluarea nevoii din punct de vedere personal devine din ce in ce mai dificila. Comparativ cu acel om a carui pensie am mentionat-o mai sus, as zice ca ma aflu tot mai aproape de pragul de saracie. Dar ... noi sa fim sanatosi. ;-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu