Si o preiau...
Invitatia in Vama a fost una de nerefuzat. Am pornit cu noaptea in cap, sambata dimineata pe la 2.30 in speranta ca Dana va apuca sa se odihneasca vreo cateva ore dupa programul prelungit de la job, dar si pentru ca drumul va fi mai putin aglomerat. Totul a iesit conform planului pana la sosirea in Vama - exact cand rasarea soarele.
Ne-am instalat pe plaja de cum am ajuns, instalat in sensul de dotat cu un costum de baie (desi nu era neaparat necesar daca era sa ne luam dupa unii vecini), pus un cearsaf, invelit bine cu un prosop ca sa nu ne prajim si adormit in cateva secunde. Ne-am trezit din cauza caldurii pe la vreo 8:30 si am adormit instant la loc. Trezit un pic mai tarziu, balacit, bronzat, balacit, bronzat si apoi am luat-o la picior prin Vama.
Vama, cum mult altfel decat o lasasem eu acum 3 ani. S-au construit multe, au mai crescut ofertele de afaceri, s-au diversificat oamenii, preturile cu putin sub cele din celelalte statiuni. Insa spiritul Vamei e greu de gasit in oricare alt loc.
Dupa ce am mancat bine, ne-am intors si ne-am instalat cortul pe plaja, nu cu mult fata de marea care devenea din ce in ce mai agitata. Am adormit tot instant si ne-am trezit gata pregatiti pentru viata de seara.Vama ofera acum atmosfera pentru toata tipurile de turisti. Cazarea nici ea nu este mai prejos, de la casa vamaiotului pana la hotelul de 3 stele in fata caruia iti poti parca masina de nu mai putine stele... :p
Ne-am bucurat cat si cum am putut de atmosfera din Vama. Am baut bere mai mult decat in zilele normale din Bucuresti, am stat la depanat amintiri de neuitat, ne-am facut planuri...
Duminica nu prea s-a lasat vazut soarele si nici marea invadata de truprurile dornice de a innota, fiind mult prea agitata. Dar asta nu ne-a oprit sa ne odihnim, sa ne minunam de ceea ce a ramas bun din acest loc, sa ne strangem cortul cu tristete si sa ne imbarcam inapoi spre Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu