Da, filmul e in intregime un vis, mai putin ultimele 5 minute, de cand dl. Cobb se trezeste la aterizarea avionului.
Personajele din cabina avionului sunt pur si simplu niste pasageri intamplatori pe care ii retine inainte de a adormi in avion, carora visul lui le "gaseste" roluri si nume la intamplare (he he .. Ariadne! ). Nu se cunosc de fapt intre ei, la sfarsit nu se saluta, nu vorbesc.
Restul, 95 %, sunt spaghetti asortate foarte frumos cu ceea ce ne place noua privitorilor - toate genurile de filme de succes: drama romantica, filme James Bond, Matrix, Die Hard, Kurosawa, Tarantino, quest-uri Indiana Jones, heist-uri Ocean 11, spionaj, rapiri, Memento, chiar si Mulholland Drive ...
Tot meta-filmul pus intre paranteze, continut in ideea de "shared dreams", si metafizica rolurilor din acesta (arhitect, make-up artist, "producator", spectator/participant caruia "scenariul" vrea sa ii produca catharsis etc...) ma duc cu gandul la faptul ca Inception poate fi chiar o reflectie despre film si aspectul meta- si reflexiv al cinema-ului.
Iar Dom Cobb are doar o problema psihologica in a se intoarce in USA la familia sa, in urma sinuciderii sotiei sale.
"Non, rien de rien, non, je ne regrette rien! ..." e doar semnalul trezirii, nu ?
(daca vreti sa mai detaliez teoria, scrieti comentarii ... : - )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu