In Bucuresti, cele mai multe experiente cu soferii de RATB mi-au lasat un gust amar. De cele mai multe ori au o placere nebuna de a-ti inchide usile in nas, dupa ce ai alergat peste obstacole pana in statie. Dupa atatia ani de locuit in Bucuresti am invatat sa nu ma mai obosesc sa alerg dupa autobuz, rezultatul nefiind in cele mai multe cazuri unul pozitiv.
In Ceske Budejovice am avut cea mai interesanta experienta. Eram cu o colega in miezul noptii, dupa ce ne-am incapatanat sa vizitam orasul UNESCO, Cesky Krumlov, imediat dupa ce am finalizat cursurile. Eram informate ca preturile biletelor sunt sensibil mai mari daca le cumperi de la sofer comparativ cu automatul din statie. Numai ca ora tarzie, durerea de picioare si autobuzul care tocmai intra in statie ne-au indemnat sa mergem direct la sofer pentru achizitionarea biletelor. Am alergat pana la autobuz, cerem doua bilete si ne socam sa vedem ca pretul este dublu. Il intrebam pe un ton comic daca putem circula doua persoane pe un bilet. Omul surade si ne spune sa mergem la automat sa cumparam bilete ca va opri el in statia de autobuz ca sa ne preia (statiile pentru troleibuz si autobuz erau la mica distanta una de cealalta, iar automatul era in statia de autobuz). Ne convingem ca omul cu glumeste cu noi si dam fuga spre automat. El se tine de cuvant, iar noi din cauza grabei nu mai nimeram monedele. Prin urmare, omul, dornic de discutie, coboara si se ofera sa ne ajute. Noi, jenate, ii spunem ca ne descuram si ne cerem scuze ca il retinem. Iar el, zambind, ne arata catre troleibuz si oamenii din el. Ne-am amuzat impreuna de situatie si am trecut-o la experiente frumoase.
La plecarea spre Praga, din cauza unei probleme la sinele de tren, am fost anuntati ca vom merge o portiune de drum cu un autocar. Evident ca limba complicata nu ne-a permis sa aflam asta decat in statia cu pricina. Luam repede bagaje, urmarim multimea si ajungem in statia de autobuz. Ne urcam in cel de-al doilea autobuz, ne aranjam bagajele si ne pozitionam in picioare pentru ca nu mai erau locuri libere. Soferul a bolborosit ceva in limba lui, dar noi nu am realizat ca mesajul este pentru noi. Prin urmare, omul ne-a tot injurat timp de minute bune pana cand un pasager amabil ne-a tradus ca omul este furios si ne invita sa luam loc pe singurul scaun liber din fata. Accept cu placere sa il ocup si pozitionandu-ma langa dumnealui incepe sa comunice in limba lui, eu in cea stiuta de mine. I-a trebuit ceva timp sa realizeze ca vorbeste singur. Ce-o fi zis, el stie. Eu doar ii apreciam talentul la condus pe serpentine si cu o viteza mai mare decat cea legala. Asta e fost o experienta mai putin placuta, dar cu happy end.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu