Am vizitat Praga pentru prima data acum 6 ani, tot la
inceputul lunii septembrie. A fost o vizita mai rapida, facand parte dintr-un
turneu al capitalelor inceput din Berlin.
Din cauza unor probleme cu banca, nu am reusit sa fac
rezervarea camerei. Am sperat pana in ultima clipa ca se va rezolva situatia si
ca nu voi fi nevoita sa merg la risc. De altfel, din experienta stiam ca pretul
unei camere poate fi sensibil mai mare la receptie decat o rezervare online.
Dar cum nu am avut de ales, am mers direct la hostel si am facut rezervarea. Am
avut noroc pentru ca mai aveau camere (fiind destul de central) si pretul a fost la fel daca as fi reusit sa fac rezervarea online.
Camera a fost inedita (multumesc, Cosmin, pentru alegerea facuta!). Cea mai mare camera de hostel in care
am stat raportata la numarul de paturi. Asa a ajuns sa fie detronat hostelul
din Napoli, care ramane insa in top la capitolul curatenie.
Am stat foarte putin la hostel dupa cazare, doar cat sa il
anunt pe Cosmin ca a fost totul in regula. Apoi, cu harta mea printata
in alb-negru am pornit la picior. Ajungand la apus, acoperisurile caselor erau in
flacari (la figurat). Pareau din alta lume. Cea mai frumoasa senzatie pe care o
poti trai intr-un oras la momentul apusului. Dintre toate capitalele europene prin care am
trecut, Praga ofera cel mai frumos joc de lumini naturale.
Dintr-o strada in alta am ajuns si am traversat cartierul
evreiesc, fiind cel mai mare pe care l-am vizitat pana in prezent. Cladirile, vechi
si noi, sunt foarte frumoase si greu de omis.
Apoi m-am indreptat catre Podul Carol mergand de-a lungul
raului. Evident ca apusul mi-a permis sa imortalizez frumusetea sa. Destinatia
erau castelul si catedrala Sf. Vit, alaturi de gradina regala. Am sperat ca
fiind sambata seara lumea se va ingramadi. Insa vremea tomnatica nu m-a ajutat
sa gasesc grupuri de vizitatori, iar curajul meu de a ma aventura singura era
la cote minime. Desi turist in Praga, am ales sa mananc mancare chinezeasca. Nu am
rezistat unui bufet in care diversitatea bucatariei chinezesti imi
starnea intens curiozitatea. Nu am rezistat nici berii cehesti, dar am optat pentru
cantitatea minima, singura si obosita fiind.
La intoarcerea pe pod am zis sa schimb directia catre casa
trecand prin orasul vechi. Am vazut doar ceasul astronomic luminat, tragand cu urechea la ghidul care conducea un grup de turisti americani.
La intoarcerea spre hostel, desi cu harta in mana, m-am
pierdut. Orientarea mea deficitara m-a invartit in jurul centrului ajungand in
final tot la ceasul astronomic, insa pe alta parte. Am mai patit-o de curand,
in Toledo, cand am ajuns in acelasi punct pe alta cale. Insa in final am ajuns la hostel obosita si dornica de un
somn bun.
A doua zi am pornit destul de dimineata, insa nu inainte de
a lua micul dejun. Am schimbat putin traseul, am vrut sa vizitez pe indelete cartierul
evreiesc. Erau deschise toate sinagogile. Tariful de intrare mi s-a parut
destul de mare. Luand in calcul insa si timpul pe care il presupunea circuitul am
optat doar pentru vizita exterioara. Intamplator am gasit descoperit si cimitirul evreiesc.
Era plin de vizitatori. Este unic prin densitate, dar nu prin vreun alt element,
si nu stiu de ce se inghesuia lumea. Cimitirul de la Sapanta merita mai multa
atentie si totusi nu am vazut puhoi de turisti... Probabil totul tine de
promovare si accesibilitatea zonei.
Am zabovit cateva minute si la tarabele cu vederi. Am ales
cateva si m-am interesat de unde pot lua timbre, mai ales ca era duminica. Am
aflat ca au posta deschisa non-stop in orasul vechi.
Apoi am luat-o la picior catre Podul Carol si drumul catre castelul
de pe deal. Era innorat, asa ca am ratat putin pozele. Era foarte aglomerat. Cu
puhoiul de turist am mangaiat statuile speciale, am admirat lacatelele si
inscrisul de pe ele si am ajuns agale la castel pe vestita strada Malostranske
namesti. Intamplator am gasit si timbre, precum si simboluri romanesti->ambasada.
Castelul l-am lasat la final si am luat drumul gradinilor
regale de unde puteai sa ai bellevue asupra Pragai. Turisti numerosi si aici.
Mi-am odihnit picioarele scriind vederile surpriza, dupa care, incet-incet am
ajuns la catedrala, apoi spre castel. Am gasit posta si aici, deschisa, insa am
folosit doar cutia pentru depunere.
Pentru planificarea coroanelor e bine de luat in calcul ca
accesul la biserici este in general cu taxa. Nu inteleg deloc aceasta practica. In curand se va institui, poate, si taxa pe rugaciune?!?
Si cum banii nu au miros, evident ca si taxa la toaleta era instaurata, inclusiv la McDonalds' (10 Czk).
Am luat un souvenir la intoarcerea pe pod si am pornit spre
orasul vechi. Am asteptat sa se faca ora exacta pentru a vedea scheletul care
ruleaza din sfoara sfintii. Nu am urcat, din pacate in turn. Am mancat vestitul
carnat, am evitat
berea care era foarte
scumpa (fiind vorba de centrul orasului). Prin urmare, halba cu bere am reprogramat-o pentru
destinatia urmatoare: Ceske Budejovice.
Concluzionand, Praga merita cel putin 3 zile. Ai ce vedea,
vizita, incerca, admira. Nemtii ocupasera orasul, urmati de amicii lor
americanii. Eu voi mai trece pe aici, insa in pereche, pentru ca este un oras
mult prea romantic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu