A fost inca dinainte de nunta planificata a avea loc spre finalul verii. Ne gandeam sa fie intr-un loc mai indepartat, cumva diferit de ceea ce am vizitat pana acum, initial osciland intre Maroc si Liban. Ne-am documentat, ne-am pus cap la cap economiile si rezultatul a dat cu minus. Asa ca ne-am oprit tot la Europa si la resursele ei turistice.
In aprilie a venit brusc oferta cu Venetia. Fiind la cateva zile de la nunta, am zis sa alegem aceasta varianta ca o sursa numai buna de linistit dupa perioada de organizare a nuntii. Si asa am ajuns sa petrecem cele 4 zile la Venetia la finalul lunii mai. Si nu, pentru noi Venetia a fost ca partea a doua a nuntii (a se vedea pozele si costumele) si nu ca o luna de miere.
Cum vara a fost destul de plina de angajamente care ne-au ocupat cam tot timpul liber, abia in august am ajuns sa ne planificam luna de miere. Si asa am ajuns la varianta cu Milano si Coasta de Azur.
Ne-am intalnit in Milano: eu venind din Polonia, Cosmin din Romania. Neavand telefonul la mine (uitat acasa in graba in care am pornit spre aeroport), am stabilit ca loc de intalnire gara centrala din Milano. E pentru a doua oara cand ne stabilim un loc de intalnire fara a putea comunica in caz de aparitie a vreunei probleme (prima data a fost in 2006 cand ne-am intalnit pe peronul garii in Bregenz: eu fiind la o scoala de vara in Austria, iar Cosmin venind dinspre Berlin).
Avionul ajungand mai devreme in aeroport, am reusit sa iau un autobuz mai devreme decat cel pe care il planificasem. Asta presupunea ca eu sa il astept in gara din Milano pe Cosmin vreo 45 min., ajungand mai devreme decat planificasem. Eram ingrozita de aceasta asteptare si mai ales de fauna pe care o intalnesti in jurul garilor. Mi-am facut ganduri cam tot drumul de o ora.
Ajunsa in gara din Milano, am gasit un loc vizibil in care m-am instalat in asteptarea lui Cosmin. Am asteptat cam 2 minute pana cand am simtit o mana pe umar. Am inghetat si m-am intors cu incetinitorul. Nu ati vrea sa stiti ce se derula in mintea mea in acele secunde. Si... ce sa vad? Il vad pe Cosmin care a luat in calcul posibilitatea ca avionul sa ajunga mai devreme si a venit in intampinarea mea la gara cu mult mai mult timp inainte decat cel stabilit.
De atunci mierea a inceput sa curga. :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu