L-am gasit cautand in arhiva de mail-uri trimise. Ce vremuri...
Poate mai intereseaza si pe altii pe care i-am omis atunci. :-P Dar trebuie sa aveti multa rabdare. Nici acum nu imi vine sa cred ca de mult am putut sa scriu.
Simt nevoia sa va scriu despre aceasta zi deoarece nu in fiecare zi mi se intampla asa ceva. Iar daca voi va aflati in aceasta situatie, sa stiti cum sa actionati si ce sa evitati. :-)
Dimineata - ca oricare alta, desi pe taram vienez. Noi, moi si Cosmin, aveam ca planuri: vizitarea Muzeului Leopold, a Palatulului Schoenbrunn si eventual un mic popas intr-un parc. Pornim voiosi la drum. Facem o escala de o ora la un internet cafe pt ca avea Cosmin niste mail-uri urgente de trimis. Apoi luam un brunch in parc, dupa care poposim intr-un parc, unde "ne uita Dumnezeu" vreo 2 ore pe iarba (s-a luat de la austrieci) si taras-gropis pornim spre Muzeu ca tinea Cosmin motis sa il vada.
... Ajungem la muzeu, vedem intr-adevar un loc nou, minunat, mai precis imprejurimile muzeului, numai ca muzeul era martea inchis. Eee, nu a fost bai, ca ne pusesem limita de intrare 6 euro. In final, nu am vazut nici cat a fost intrarea, si nici muzeul. Daca pe pliant nu ar fi scris ca joia e inchis (traducere aiurea in engleza unde nu e mare diferenta intre marti si joi :P ) probabil ca nu am fi pierdut vremea sa mergem pana acolo.
Dupa aceasta nazdravenie am pornit catre Palat. Gasim repede o scurtatura, ca doar nu era prima data cand mergeam la el, si intram. Ne miscam chiar repede. Nici o problema.
Apoi inapoi catre Hotel ca sa luam bagajele. Chiar prindem toata legaturile la "tanc", deci nici o secunda irosita. Cosmin intra repede la Hotel sa ia bagajele, eu intr-un supermarket ca sa iau cate ceva. Ei, aici am cam pierdut si eu timpul. Dar inca nu era bai.
Luam metrou, schimbam, ajungem la Viena Mitte de unde trebuia sa luam trenul catre aeroport. Dupa ce mai intrebam in jur descoperim de unde sa luam metroul. Doar eu mergem la aeroport, iar Cosmin urma sa mearga cu mine cateva statii, dupa care el o lua catre directia autogara Viena de unde urma sa ia autobuzul catre Berlin.
... Si acum incepe aventura. Ceasul indica ora 17.30. Urmatorul tren catre aeroport la 17.47 (erau din jumatate in jumatate de ora). Ar ajunge in aeroport la 18.12. Se inchide check-in aeroport la 18.20. Va las si pe voi sa socotiti, ca pe noi ne taiasera apele deja. Sansele sa ajung in timp erau de cateva procente. Ne resemnam si asteptam trenul, tren care ... are intarziere 5 min. Prin urmare sansele noastre scad si mai mult pana la... nici acum nu imi vine sa cred. Dar totusi decidem sa mergem pana la capat. Vine si Cosmin cu mine pana la aeroport ca sa imi tina bagajele, iar eu sa pot fugi catre ghiseu sa fac check-in. Pe tren nu mai descriu starile noastre. Ajungem la aeroport la ora 18.15 min, dar nu mai tarziu cu vreo 2-3 min. Cosmin, care se orienteaza foarte bine in spatiu si avand o memorie foarte buna privind pozitionarea ghiseului companiei cu care urma sa zbor, imi explica punctul cum sa ajung cel mai repede. Zis dar nu si facut, caci din cauza emotiilor am uitat care e stanga si am luat-o la dreapta si am ocolit cu viteza lui Speedy Gonzales cam tot terminalul. Vazand eu ca nu se vede urma de Sky-Europe intreb pe o persoana de la un ghiseu unde se afla. Supriza... era chiar la el. Si inca o supriza care iese ca un porumbel din gura lui: ai noroc, zborul Skyeurope are intarziere si iti pot face check - in, altfel ar fi zis "Dumnezeu cu mila" si mult succes. Cosmin vine repede cu bagajele pe scurtatura, eu care inca nu imi dadusem seama care e stanga si dreapta, ma intorc pe drumul care am venit ca sa il intampin. El se orienteaza inca o data foarte bine si ma gaseste in aeroport. Imi da bagajele, ne luam ramas bun si pornesc catre poarta de imbarcare. Ajung si a treia surpriza: avionul va decola la 19.40 in loc de 19.00. Acum, eu stiu ca m-a salvat intarzierea asta, dar nici chiar asa. Si pentru ca nu era tot, avionul pleaca din Viena la 20.30. Doar 1 ora si jumatate intarziere. De-as fi stiut ...
Ajung in Bucuresti la 22.50. Sansele sa mai prind un autobuz erau foarte mici. Si totusi indraznesc sa sper si chiar sa incerc. Asa ca ma duc repede in statie. Ajung si astept: soseste un 780 - soferul ma intreba unde merg si ii spun, dupa care imi explica ca el ajunge la gara. El pleaca, eu raman. Sun la taxi si imi spune ca nu au taxiuri in zona. De cele care se aflau in fata aeroportului nu m-as atinge. Mai stau cateva minute. Si norocul meu de aceasta data, vine 335 si merg cu el pana la Iancului. Pe traseu se urca un grup de cetateni turmentati care voiau neaparat sa isi faca plinul de tigari si tot ce se mai putea ca ne ia pe toti la rand si cere cate ceva. Scap si de asta. Ajung la Iancului si de acolo ochesc eu vreo cateva taxi uri care ar accepta sa ma duca pa la Spitalul Sf. Pantelimon. Am noroc si accepta taximetristul din prima incercare. Ajung in fata blocului si de fericire ii las taximetristului mai mult decat de obicei. Eu fericita ca am ajuns la miezul noptii acasa, el multumit ca a fost o cursa scurta si profitabila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu